Category Archives: Opinii

Oare e atât de greu?

Să avem o taxă de poluare în adevăratul sens al cuvântului? Exemplificare în imaginile de mai jos. De pe depozitulauto.ro (click pe poze pentru mărire):

Taxa de inmatriculare, masina din 2002
Taxa de inmatriculare, masina din 2002

Taxa inmatriculare, masina 2007
Taxa inmatriculare, masina din 2007

Autoturism, euro 4, an de fabricaţie 2002 (cam pe atunci a intrat euro 4 mainstream), 1600 cmc, taxă de primă înmatriculare (fosta taxă de poluare, bine măcar că numele l-au schimbat) : 342.72 euro. Aceleaşi date, excepţie anul de fabricaţie, de data asta 2007, taxa de înmatriculare: 530.88 euro. Aproape 200 de euro suplimentar pentru ce? Pentru că omul a ales o maşină mai nouă şi în cele mai multe cazuri mai puţin poluantă ca cea din 2002?

Explicaţia oficială, cum că maşina din 2007 va fi în circulaţie mai mult timp şi deci va polua mai mult, e o idioţenie mai mare ca cel care a debitat-o. De ce? Pentru că, cel care şi-a luat maşina din 2007 probabil a dat cu vreo 2000-3000 de euro mai mult ca cel care a luat maşina din 2002. Evident, că are posibilităţi financiare mai mari, iar în viitor, să zicem peste cinci ani, cine credeţi că îşi va lua o altă maşină, mai nouă? Cel care a luat maşina din 2002 va ţine de ea cât mai mult, oricum mai mult ca cel cu maşina din 2007. Deci cine va polua mai mult? Asta şi fără să luăm în considerare că maşina din 2007 se află într-o stare tehnică mai bună (probabil) şi pe parcursul utilizării sale va polua mai puţin.

De ce oare nu se poate pune o taxă anuală de poluare? Ca o paranteză, o minte „luminată” de pe la noi, Radu Tudor propunea ca taxa să fie în funcţie de capacitatea cilindrică, fără alte variaţiuni. Desigur, vorbea doar de dragul consumului de oxigen, nu pentru că chiar gândea ce zice. Cum să compari gradul de poluare al unui BMW seria 5 de 2 litri cu gradul de poluare al unui BMW Seria 3 din 1995 tot de 2000 cmc ? Dar să trec peste aberaţiile penibile ale unora şi să revin. De ce oare nu se impune o taxă anuală în funcţie de gradul de poluare. Cei cu maşini non-euro să plătească cel mai mult, apoi gradual taxa să scadă, ajungând la valori mici pentru maşinile euro 4 şi chiar 0 pentru cele euro 5 ? În felul acesta s-ar realiza mai multe beneficii. Cei cu maşini vechi vor fi încurajaşi să le de-a pentru programul rabla. Sau cei cu maşini non-euro, care nu vor mai putea plăti costurile prohibitive fie vor monta catalizator, fie le vor ţine acasă şi nu ne vor intoxica. Pe lângă asta, se încurajează cumpărarea de maşini de fabricaţie recentă, fie noi sau second-hand. Se vor descuraja importurile de maşini foarte vechi (aka pocnitori) care sunt un pericol pentru siguranţa şoferilor lor şi a celorlalţi. O taxă anuală ar fi cea mai bună soluţie, una care ar împăca atât importatorii de second hand, dealerii de maşini noi, dar mai mult ar împiedica un real dezastru ecologic (se poate vedea, de exemplu diferenţa dintre noxele emise de un euro 4 şi un euro 3, aici). Apoi, de ce nu se încurajează achiziţia de de maşini hibride sau electrice prin oferirea de prime în cazul acestor achiziţii? Să zicem o primă de 1500-2000 de euro pentru fiecare maşină hibrid sau electrică. Mulţi ar fi încurajaţi să încerce.

Un dezavantaj ar fi că, concurenţa Dacia se va intensifica. La 6400 euro, cât e cea mai ieftină Dacia Logan, se găsesc second-hand maşini chiar bune: golf 5, din 2006, Peugeot 307 din 2006 sau Renault Megane din 2004. Desigur, vor fi mulţi care vor prefera o maşină nouă, avantaje sunt multe: garanţia, taxele, dar şi siguranţa că e de la bun început maşina ta şi aşa cum o vei mânui aşa se va comporta. Cumpărarea unei maşini second-hand e de multe ori o loterie, nu ştii cu siguranţă prin ce a trecut maşina aceea, oricât de multă încredere îţi inspiră vânzătorul ei. De aceea e recomandat un control amănunţit, chiar dacă e pe banii voştri, înainte de cumpărare.

Dar, cu cine? Mă minunez (măcar atât, o să ajung să mă uit cu nepăsare) când văd câtă incompetenţă e în acest guvern şi în general în administraţia publică. Chiar când apar pe la emisiuni TV, modul cum se exprimă, cum îşi cunosc meseria e de un amatorism de speriat. O lipsă crasă de profesionalism, de cunoştinţe, de experienţă. E realmente incredibil cum arată acest guvern Boc. Cum să mă aştept de la ei să schimbe ceva când pur şi simplu am mari îndoieli că pot, lăsând la o parte interesele evidente. Sper ca măcar criza economică să fie pentru noi, nu un ceas deşteptător, ci un cuc care să iasă să ne ciocănească şi să ne trezească la realitate.

Of, of, măi, măi!

Către Republica Socialistă Oradea

Dragi tovarăşi şi pretini orădeni,

Vreau să vă adresez dumneavoastră, tuturor locuitorilor municipiului Oradea un salut călduros împreună cu cele mai bune urări de succes în toate domeniile de activitate.

Doresc de asemenea să adresez tineretului falnic al acestui oraş că dacă vrea să prospere prin bun simţ, responsabilitate, respect şi hărnicie, trebuie să fie în pat până la ora 22, pentru că somnul şi odihna vor duce la minţi luminate şi la trupuri măreţe. Republica socialistă Oradea are nevoie de bărbaţi vânjoşi, de femei semeţe, de o gândire lucidă, care poate fi garantată doar după cel puţin 12 ore de somn.

Oazele nesimţite ale capitalismului, cum ar fi Blue Monday, Lord’s, Down Town, Escape, Columbus, Heat şi altele vor fi închise pe vecie, ele făcând parte dintr-o societate putredă, golită de valori, o societate pe care eu o voi dărâma din temelii. Vor urma apoi cafenelele gen Sky, Cafe Ole, Dominion etc.,  pizzeriile, Emporium, Queens, The Bridge şi restul, ele fiind de asemenea exponentele unei lumi capitaliste aflate în putrefacţie. Denumirile capitaliste vor fi aruncate, în locul Real, Carrefour, sau Tiago vor fi construite magazine gen Alimentară, Metalo-chimice sau Carne-Mezeluri-Lactate. Eu, Bolojan vă voi salva de mizeria acestor locuri de acum, vă voi curăţa minţile şi sufletele şi veţi creşte în spiritul doctrinei socialiste, un nou mod de viaţă care înalţă simţirile şi purifică inimile.

Circulaţia pe străzi după ora 23 va fi strict interzisă, iar pentru a garanta acest lucru voi angaja persoane specializate pentru a ţine străzile goale şi a îndepărta orice urmă a societăţii dezgustătoare, capitaliste. Îi voi numi miliţieni. Cine nu se va supune acestora va fi pedepsit pentru dispreţul afişat. Pedeapsa va putea merge de la o mustrare cu pulanul, până la obligativitatea lucrului la canalul Oradea-Budapesta. Graniţele spre Ungaria vor fi închise, tineretul fiind astfel protejat de decăderea capitalistă, de gunoiul din vest, fiind în schimb răsfăţat în opulenţa din urbea socialistă.

Vă mai comunic, dragi fii şi fiice a patriei, că în curând programul TVS va fi doar de două ore, între 19 şi 21, timp în care se vor difuza momente de adoraţie pentru preamăritul fiu al poporului, alături evident de alte programe conexe cum ar fi Telejurnal sau desene animate cu Mihaela. Timp de două ore, zilnic curentul va fi întrerupt, tineretul fiind sfătuit ca în acest timp să citească Scânteia, ziar care va fi repus pe piaţă în cel mai scurt timp. Exemplu de disciplină şi de respect, cozile la pâine, lapte, ouă şi alte cele de-ale gurii vor fi reintroduse, pentru ca valoarea muncii să fie corect apreciată şi preţuită. Banii munciţi, adică salariul fix de 1000 de lei indiferent de profesie, de performanţe, de pregătire, trebuie cheltuiţi chibzuit, cu bun simţ şi pricepere, nu pe distracţii capitaliste care înjosesc fiinţa umană.

Cel mai iubit fiu al urbei,

Ilie Bolojan

P.S. Acesta e un pamflet, dar eu sper din tot sufletul că şi Bolojan glumeşte cu asta.

Trei melodii, trei ganduri

Leona Lewis – Run

Speranta, dar in acelasi timp renuntare. Sunt doua sentimente contrarii, dar care se regasesc foarte bine alaturate in aceasta melodie (un cover dupa melodia celor de la Snow Patrol). Fuga nu e aici o lasitate, ci mai degraba o acceptare a realitatii si o speranta pentru fericire. Iar fuga nu e nici pe departe o detasare completa. Doar o detasare fizica, mult prea slaba pentru legatura emotionala existenta.

Pink – Sober

Totul are un sfarsit. Parca asta inceaca Pink sa ne reaminteasca. Momentele frumoase devin doar amintiri frumoase. Apoi doar amintiri, amintiri sufocate de un prezent sobru. Cateodata incercam sa aducem totul inapoi, sa pacalim timpul si sa-l aducem inapoi. Sunt doar iluzii, nimic nu va mai fi ca la inceput. (Sau totul sa aiba legatura cu problemele cu bautura ale lui Pink?)

Beyonce – Halo

Piesa asta parca transmite optimism in fiecare vers al ei. Poate doar de atat avem nevoie pentru fericire. De cineva care sa fie aureola vietii noastre. Sa rada cu noi cand suntem bucurosi, sau sa planga alaturi de noi in momentele grele. Sa ne ridice cand suntem jos, sa ne imbratiseze cand avem nevoie. Poate e adevarat ca in doi fiecare bucurie se dubleaza iar fiecare tristete se injumatateste.

De ce nu-mi place Oradea

Iniţial vroiam să numesc acest post „10 motive pentru care detest Oradea”. Apoi am început să gândesc mai profund şi să nuanţez. In primul rând eu nu urăsc Oradea, însă pentru că are numeroase „defecte” am ajuns să detest să trăiesc aici. Apoi, sintagma „10 motive pentru …” e doar o strategie de atragere a cititorilor mai puţin inteligenţi, strategie folosită însă cu succes de o grămadă de tabloide. Iar eu nu sunt Libertatea. Pe lângă asta, ar fi şi greu de organizat un top 10, din moment ce cu siguranţă aş găsi mai multe motive iar cel mai corect e să le prezint pe toate câte-mi amintesc. Iar restul, restul poate o să completeze prin comentarii cititorii mei orădeni. O să expun motivele prioritizate după momentul când îmi apar în minte.

Parcurile. Nu pot să cred că un oraş care e puntea României spre Europa, nu se poate mândri cu parcuri întinse, aranjate, decente. Parcul 1 decembrie e super amenajat de parcă eşti într-o grădină de prost gust, parcul de lângă hotelul Continental e ok, însă nu e foarte mare. Alte aşa numite parcuri sunt de fapt glume. Parcul Magnolia e în principiu un conglomerat de … betoane, parcul de lângă liceul Lucian Blaga a devenit o amintire, în locul său ivindu-se un locaş al Domnului, de parcă altundeva nu se putea construi. O soartă similară au avut-o şi alte bucăţele de verdeaţă, distruse de jungla de betoane.

Lipsa investiţiilor străine de mare amploare. Parcă toţi marii investitori ne ocolesc şi autorităţile locale nu reuşesc să atragă mari investitori. Poate ar trebui mai multă transparenţă dar şi o politică bine pusă la punct la nivel local de oferire de beneficii investitorilor: de exemplu scutirea de anumite impozite pe o perioadă determinată pentru investiţii ce depăşesc un anumit cuantum sau realizarea infrastructurii. Parcul tehnologic ce sper că va deveni realitate cât de curând ar putea schimba această stare de fapt.

Oarecum legat de ce am spus mai sus, nu-mi place că Oradea a devenit doar o piaţă de desfacere. Real-urile sunt de cele mai multe ori pline ochi, orădenii cumpără foarte mult dar de proastă calitate, cele mai ieftine produse. Magazinele second hand sunt acum la tot pasul, chiar şi în centrul oraşului. Şi sunt pline de oameni, asta denotând starea financiară a orădenilor. Magazinele chinezeşti au apărut ca ciupercile după ploaie, din ce în ce mai mari şi mai aspectuoase. Mai multe aici şi aici.

Nu-mi place că nu se bagă bani deloc în infrastructură. Adică, na, să fiu total cinstit cu mine şi mai ales cu concetăţenii orădeni, s-a făcut acea centură la care acum se lucrează cu spor (da, ironie) pentru mărirea la mai multe benzi. Pentru că proiectul iniţial a fost prost gândit şi realizat, iar acum avem o şosea de centură direct prin oraş. O să mai trebuiască una, mai ocolitoare, dar mi-e greu să avansez o dată nu pentru terminarea ei ci pentru începerea lucrărilor. Tot legat de infrastructură (care este btw un fundament al dezvoltării economice, ştiu toţi asta, mai puţin cine trebuie) nu înţeleg de ce nu se modernizează aeroportul sau să se înceapă construcţia unui nou. Parteneriatul cu Debrecen ar fi o idee reuşită, mai ales că în jurul nostru Aradul,Clujul, Timişoara ne-au luat faţa de mult. Iar noi stăm ca fraierii şi privim cerul fără pic de avioane. O feerie.

Cred că ăsta e un aspect naţional, nu doar orădean, dar … cum se poate să fie atâtea bănci şi farmacii? Una lângă alta, sufocând orice spaţiu unde ar putea fi alte magazine, mai folositoare în opinia mea: un magazin cu electrice, o librărie, o cafenea sau o sală de bowling, ca să numesc doar câteva. Pe Decebal jumătate din stradă sunt bănci. Cred că am numărat vreo 6-7 consecutive. Centrul oraşului, pietonala care ar trebui să fie un loc dichisit cu cafenele şi magazine stilate începe să fie strada băncilor. M-am săturat. Dacă mă cobor din bloc dau peste 6 farmacii la 5 minute de mers pe jos. Chiar aşa bolnavi am ajuns? Iar săli de sport, cluburi sau distracţie foarte puţine, disipate în imensitatea de bănci şi farmacii. Trist.

Legat de ce am spus mai sus, municipalitatea e de vină pentru preţul chiriilor practicate şi pentru că permite orice. Aici nu mă refer la spaţiile particulare, acolo fiecare face ce vrea, dar până şi mall-urile îşi selectează magazinele, pentru că vor trafic. E o strategie din care Bolojan ar trebui să înveţe. Că am ajuns la „mult competentul” primar: să aud? Cine îl regretă? Toţi îl susţineau că ce va face, că va curăţa tot, că va face Oradea un pol de dezvoltare … da, s-a dovedit a fi un ecler stricat.

Legat de mall-uri … cum se poate ca un proiect început în 2007, destinat spre deschidere în noiembrie 2008, să fie amânat aproape un an până în septembrie 2009 doar pentru că se va mai face un patinoar? Este vorba desigur de Tiago Mall, care cică nu va fi terminat până la toamnă. Da, e o dovadă de maximă neseriozitate.

Parcările. Sau mai ales lipsa lor. Da, lipsa lor nu e doar frustrantă e de-a dreptul tragică. Pur şi simplu mă simt sufocat în orăşelul acesta cât o palmă de mulţimea de maşini încălecate fiecare peste tot. Spaţiul verde e o amintire verde, certurile pe locurile de parcare fac parte din piesa de teatru ce se joacă zilnic, iar căutarea unui loc de parcare e ca o ruletă rusească. Alo!!! Bolo!!! Aşteptăm proiectele de parcări.

Universitatea din Oradea. O fata morgana a oraşului, s-a vrut să fie un pol al dezvoltării bazate pe tineret, aşa cum a făcut cu succes Clujul sau Timişoara. Însă nivelul acestei universităţi (al cărei student „mă mândresc” a fi) e deplorabil. Cu toate investiţiile recente, cazarma, biblioteca, etc. dacă nu se va face ceva la nivel uman, mă refer la cadrele didactice, această universitate nu va reuşi decât să scoată pe bandă mediocrităţi. Sunt desigur mulţi studenţi şi profesori valoroşi, dar numărul lor raportat la total e infim.

Nu sunt un pesimist. Sunt sigur că dacă vom dori, dacă vom alege persoane care chiar merită să ne conducă, Oradea va putea deveni ceea ce merită. Nu doar o poartă spre civilizaţie ci chiar un locaş cu adevărat european.

P.S. Apel către orădeni! Aş vrea să comentaţi aici ce nu vă place la oraşul vostru şi ce vreţi să se schimbe.

Cat va fi euro la sfarsitul lui 2009?

Din ciclul “Fiecare e o mama omida in felul sau”, va invit la un nou sondaj. Cat credeti ca va fi leul in ultima sedinta de tranzactionare din 2009? Ca un punct de plecare, azi, 12 ianuarie 2009, euro e la 4.2684 Lei, un nou maxim istoric. Ce credeti ca se va intampla cu moneda noastra mioritica in contextul crizei mondiale?

Hai sa analizam pe scurt situatia. In 2007, prin primavara, vedeam euro la vreo 3.11 lei, parca. De atunci, avem cresteri, insa moderate, anevoioase, mult mai putin dureroase pentru populatie. Cum productia industriala in Romania nu e nici pe departe grandioasa, de unde veneau banii? Cea mai mare parte din “vina” unui curs stabil au avut-o muncitorii romani din strainatate, care aduceau in tara miliarde de euro, oferta fiind imensa ducea la scaderea euro comparativ cu leul tot mai cautat. Investitiile straine, chiar daca multe speculative, au crescut si ele vertiginos in 2007 si chiar si in 2008. Importurile au explodat, exporturile au crescut si ele, dar nu atat de mult. De ce au crescut vertiginos importurile? Pentru ca romanii se imprumutau in nestire. Si cumparau tot ce era mai scump din import, de la masini, la plasme, la bijuterii.

Apartamentele se vindeau si ele pe credit intr-un ritm ametitor. Chiar daca se construia din ce in ce mai mult, preturile nu scadeau, o urmare fireasca a cresterii ofertei. Nu, preturile erau mentinute artificial ridicate. Si se tot plusa, pana s-a ajuns la cifre care frizau bunul simt. S-a ajuns ca apartamente in zone imputite ale capitalei sa coste ca apartamente in alte capitale ale lumii, cum ar fi Berlin sau Budapesta, posesoare a unui confort al vietii evident superior.  Prin Oradea, la fel. Totul pe datorie. Bunastarea romanilor era conditionata de capacitatea de plata din viitor. Dar nimeni nu se gandea la asta. Toti se gandeau la prezent, iar viitorul: “Las ca ne-om descurca noi”. Insa …

Insa ce a inceput ca o criza in State si s-a extins in Europa de Vest, ne-a ajuns si pe noi. Cu toata negarea noastra initiala, auto-sugestia ca avem o economie solida si ca nu vom resimti socul dezastrului economic mondial ce se prefigura. Multi vedeau Romania ca o insula plina de verdeata in mijlocul oceanului. Un loc unde vor fi cresteri in toate sectoarele economiei, chiar daca la altii e recesiune. Intr-o perioada a globalizarii, noi gandeam ca si comunistii. Gresit. Pentru ca importurile au devenit mai scumpe, pt ca exporturile nu au mai fost cautate, pentru ca bancile simtind pericolul au inceput sa transfere pierderile pe umerile clientilor sai, prin cresteri de dobanda aberante uneori. Brusc romanii si-au dat seama ca nu mai pot plati. Brusc fabricile au inceput sa-si inchida portile una cate una. Retailul a fost si el afectat, el fiind parca ultima reduta. Piata imobiliara s-a blocat. Fiecare asteapta sa scada, dezvoltatorii nu mai vor sa lase din preturi. Piata auto e in colaps, cu scaderi masive, cu toata protectia data de taxa auto a lui Motoriceanu.

Muncitorii romani de dincolo nu mai trimit bani, pt ca au grija sa nu ramana someri. Multi se intorc, ingrosand randurile somerilor de aici. Investiile straine s-au redus spre zero, multi investitori pleaca pentru ca nu mai fac fata. Bursa traieste cele mai proaste luni ale sale. Capitalurile speculative pleaca asa cum au venit. Exporturile-s la pamant. BNR nu mai vrea sa se compromita, cu un guvern de incompetenti si amana sa intervina. Leul a luat-o la vale, era inevitabil.

Deci, ce credeti ca se va intampla la sfarsitul anului? Sondajul:

[polldaddy poll=”1269684″]

Nu îmi doresc

Mai ales în această perioadă, a sărbătorilor, toată lumea îşi pune dorinţe, fiecare vrea ceva, fie că merită sau nu, fie că va face ceva în sensul îndeplinirii dorinţei, fie că va sta să-i cadă tot din cer. Fiecare are speranţe că noul an va fi mai bun, că toate neîmplinirile din anul precedent se vor răzbuna oarecum în noul an. Eu vreau să îmi exprim aici câteva lucruri pe care nu le doresc în anul acesta, măcar anul acesta, iar la anul cine ştie? Se spune să ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se îndeplinească, dar dacă eu nu doresc ceva? Eu nu vreau să se împlinească. Deci, lista de lucruri pe care NU le doresc în 2009:

  • Să treacă anul fără să plec măcar 10 zile în altă ţări
  • Să fiu „cel mai bun prieten”
  • Să mai ascult mult timp muzică pe 2.0
  • Să mă gândesc de 10 ori înainte de a face sau a spune ceva
  • Să câştig premiul cel mare la loto
  • Să fiu cu cineva doar pentru a nu fi singur
  • Să spun că un anumit vin e bun doar pentru a mă da mare specialist în vinuri
  • Să arat ca anul acesta, exact ca anul acesta, fără nici o schimbare
  • Să nu am maşină sau o nouă bicicletă
  • Să câştige Dinamo campionatul dacă nu merită
  • Să fiu „de treabă”
  • Să mai salut cu „sărut-mâna”
  • Să mănânc supă de pui în fiecare duminică
  • Să mai îmi ţin permisul de conducere la conservare
  • Să spun cuiva „te urăsc”
  • Să mi se spună că am maxim 20 de ani
  • Să nu arat ca si cum am maxim 20 de ani
  • Să nu mă revăd cu măcar câteva din persoanele speciale cunoscute anul acesta sau în anii precedenţi. Cu cât mai multe.
  • Să dau vreun ignore în messenger
  • Să am trac când invit anumite fete la dans
  • Ca Băsescu să câştige preşedinţia. Nici Geoana. Nici Tăriceanu. Nici Năstase.
  • Ca unii să moară pentru nişte ideologii tâmpite
  • Ca taxa auto să rămână în forma actuală
  • Ca taxa auto să fie scoasă pentru „furnalele” de peste 10 ani vechime
  • Ca Oradea să rămână codaşa vestului
  • Să treacă anul fără să văd 5 filme 3D. Cel puţin
  • Să văd înghesuiala şi consumerismul din centrele comerciale de pe la noi, de parcă dacă nu ne indopăm, nu existăm
  • Să se închidă Blue Moday
  • Să mi se strice televizorul. Nu de alta, dar nu am bani de un LCD sau Plasma FULL HD
  • Ca Kanye West să cânte live
  • Ca Chicky Girls să cânte live
  • Un duet Kanye West – Chicky Girls
  • Să mai încep o carte fără să o termin
  • Să fie un Dan Diaconescu la toate televiziunile
  • Să se scoată din grila de programe BizBazar
  • Să nu mă ţin de promisiuni
  • Ca Obama să devină doar un preşedinte Playboy
  • Ca vreo echipă de fotbal din Rusia să ajungă în fazele superioare UCL sau UEFA
  • Să nu văd un film cap-coadă pe blu-ray, de preferabil pe un display huge
  • Ca Moni să se despartă de Iri
  • Ca Iri să se despartă de Moni
  • Să nu ajung până la finalul anului să fac peste 50 de flotări din prima
  • Şi 150 abdomene
  • Şi să se vadă
  • Să văd conflicte cauzate de lipsa apei sau a unor medicamente banale
  • Ca clasa de mijloc să dispară din lume
  • Să mă uit la TV pt că nu am ce face
  • Să las blogul de izbelişte din anumite motive
  • Să nu cunosc personal un blogger pe care să-l cunosc prin intermediul blogului
  • Să îmi updatez tweeter-ul
  • Să nu îmi vină cel puţin 2 idei bune
  • Să nu aplic măcar una din ele
  • Să apară Starcraft 3 şi să nu am hard-ul să-l joc
  • Să joc StarCraft 3 şi să nu-mi placă
  • Să nu îmbrăţişez cu drag pe cine merită
  • Să nu primesc îmbrăţişări cu drag, dacă merit
  • Să fie 2008
  • Să fie 2006
  • Să nu mai îmi zică cineva „maturizează-te”
  • Să nu mă maturizez
  • Să mă mai întreb: „Dar dacă?”
  • Să ascult melodii de coafat venele, mai mult de 2 ori consecutiv
  • Să mi se mai zică că-s deştept
  • Ca cumva, prin ceva întâmplări de natură cosmică, să ajungă să-mi placă manelele
  • Să îl consider pe Traian Ungureanu deştept
  • Să fie
  • Ca Libertatea să fie ziarul cu cel mai mare tiraj
  • Ca Gazeta Sporturilor să-i urmeze
  • Să fiu un laş
  • Să învăţ germană sau greacă, în schimb franceză, spaniola, italiana, ceva maghiară ….
  • Să am mai mult de 2 perioade de răceală cruntă pe an
  • Să mă mai doară capul şi să mă simt total lipsit de orice putere
  • Să-l regret pe Iliescu
  • Să nu am curaj să zic „Eşti o vacă” sau „Eşti o comoară”
  • Să nu am curaj să aştept consecinţele vorbelor mele
  • Să mai merg la dentist mai mult de 2-3 ori
  • Să am vreo extracţie
  • Să mă simt inferior
  • Să renunţ, decât dacă e evident că trebuie să renunţ
  • Să nu mă schimb

Şi mai sunt o grămadă, astea sunt doar ce mi-au trecut prin minte. Aştept comentariile voastre, cu ce NU VĂ DORIŢI în 2009.

Next

LA MULTI ANI, 2009!
LA MULTI ANI, 2009!

Inainte sa va intrebati de ce 2009 va fi mai bun decat 2008 intrebati-va mai intai: de ce nu? Pai hai sa vedem cateva dintre motive:

2009 va fi anul boului. Ceea ce e corect, mai ales pentru politica romaneasca, plina de necuvantatoare. Sau preacuvantatoare, voi decideti. 2008 a fost anul sobolanului, deci progresul e evident. Un falinic bou va fi intotdeauna de preferat unui misel sobolan. Apoi, stim ca boii mananca bine, cu spor, un semn bun relativ la criza economica care bate la usa, dupa ce deja a patruns prin cateva locuinte si, ca un oaspete care se respecta nu vrea sa plece, oricat de multe apropouri inocente ii aruncam. Un alt motiv: “bou” e un apelativ mai digerabil decat “sobolan”. Daca ziceti cuiva “Bah, boule, uite unde ti-ai parcat masina!”, cel mai aspru raspuns va fi verbal: “Bou esti tu si cu mata”. In schimb, ganditi-va cum ar suna: “Bah sobolanule, aici parchezi?”. Omul ar intra pentru cateva secunde in letargia unei gandiri subconstiente : “Da de ce ma face asta sobolan? Oare stie de siretlicul pe care vreau sa-l fac matusii celei bogate din State, ca sa se duca mai repede pe lumea cealalta sa-i iau averea? Da’ de unde stie?”. Raspunsul va fi mult mai dur: “Te dau in judecata, jigodie!”. Apoi, dupa caz se aplica o corectie fizica in care poate sau nu sa fie implicate si obiecte materiale, cum ar fi piatra, coada de matura, oglinda retrovizoare, sau celebra bata de baseball”. In aceasta privinta 2009 e peste 2008, fara doar si poate.

De ce va fi mai bun 2009 pentru romani? Pentru ca toti se asteapta sa fie foarte rau, iar pentru asta vor lua masuri. Macar cei destepti. Prin masuri ma refer la economisire, cumpatare, gandire logica, analiza a clasei politice, decizii rationale. Si luand aceste masuri, anul 2009 va parea mai bun, iar la final vom zice:  “Totusi nu a fost atat de rau”.

De ce va fi bun 2009 pentru oradeni? Pentru ca anul viitor deja ne vom obisnui cu traficul si cu ideea ca nu vom avea in curand parcarile lu Bolo. Ne vom resemna, ceea ce e oarecum bine. Pentru ca resemnati cum suntem, vom merge in 2009 la cinema 3D in Tiago Mall, sau vom vizita imensul Era Shopping Park. “Vizita” e cuvantul de accentuat din propozitia anterioara, pentru ca si la anul, oradenii vor fi cei mai saraci locuitori din vestul tarii. Someri si saraci. Dar macar fericiti. Sper.

Anul 2009 va fi mai bun deoarece toti vom fi mai batrani cu un an, deci, mergand pe acest fir, vom fi mai intelepti. Unii vor fi mai senili, dar cred ca putem sa-i excludem pe acestia. In 2009 femeile vor trebui sa-si foloseasca si mai mult materia cenusie pentru a mintii barbatii in legatura cu varsta lor. In concluzie, IQ-ul mondial va suferi o crestere evidenta. In 2009 vor creste afacerile cu flori, toti barbatii care au uitat ziua de nastere a partenerei anul acesta, cu siguranta si-au notat pentru anul viitor, exceptie facand doar fraierii care mai doresc sa mai auda inca o data replici de genul “Da’  Dinamo stii cand are meci in fiecare saptamana, nu? Boule!” Si revenim la simbolul anului 2009.

In 2009 va porni pana la urma acceleratorul de particule din Elvetia. S-ar putea sa fie un an scurt, sa vedeti cate se vor spune in caz ca vom afla ca va trebui sa facem o calatorie in centrul Gaurii Negre (nici o aluzie). Toate frustrarile, toate secretele vor iesi la iveala : “Ela, sa stii, eu te-am iubit intotdeauna! Florile alea de saptamana trecuta, da trandafirii aia care nu ti-au placut, au fost de la mine! Nu pot trai fara tine, siropelul meu drag!” sau “Mami, stii aia 10 milioane pe care i-ai pierdut in piata? Nu i-ai pierdut!” sau “Sefule, ia mai du-te-n bip mea cu planul tau de management cu tot!”. Apoi, fereasca sfantu sa nu vina apocalipsa, ca va fi teroare. Dar macar, pentru cateva zile, vom fi cea mai cinstita populatie mondiala ever.

Dar haideti sa lasam ca 2009 sa ne ajunga din urma si sa nu mai prevestim atat ca nu suntem Nostradamus, nu? Ce va fi, va fi. Vom rade, vom plange, vom darui, vom cersi, vom iubi, vom ura, vom castiga, vom pierde … vom trai. La multi ani, 2009!