Apartamentele vin

Este vorba despre substantivul „vin”. Ştiţi, băutura aia cu proprietatea miraculoasă că, odată cu trecerea anilor devina mai bună. Şi evident mai scumpă. Şi, paradoxal, mai căutată. Şi, iar paradoxal, mai bine vândută.

Am în mână un „Jurnalul Bihorean”, din 29 iulie 2005: „vând apartament, 2 cam. Rogerius, cu îmbunătăţiri – 28.000 euro” , „vând apartament 2 camere, 25.200 E, parter, ocupabil, Rogerius”, „vând apartament 2 camere, cart. Nufarul, str. Ctin Noica, 35.000” sau „Vand Apartament, 2 camere, Q, Ioşia, et I, 29500 E”. Am făcut prin sondaj o medie între preţurile apartamentelor de 2 camere, în iulie 2005: cam în jur de 30.000 Euro.

Am tot în mână, un „Jurnalul Bihorean” din 17 octombrie 2008, deci cu aproximativ 3 ani si 3 luni mai în vârstă decât precedentul. Să vedem: „Apartament 2 camere, Dacia, preţ 50.000 Euro”, „Apartament 2 camere, Rogerius, imb. 34900 Euro”, „Apartament 2 camere, Magheru, 76000 E” sau „ Apartament tip D, strada Nufarului, pret 65.000”. Din nou am făcut o medie aritmetica de gimnaziu şi am obţinut cifra de 51.000 Euro.

Să punem şi inflaţia: în 2005, 8,6%, 4,87% în 2006 şi 6,57 % în 2007. Deci preţurile s-au majorat în 3 ani cu 20,04 %. Dacă am pune doar acest factor la socoteală ar rezulta că în 2008 un apartament de 2 camere ar trebui să fie în medie 36000 Euro. Şi să ţinem seama că e vorba de apartamente ceauşiste, care în 2008 sunt mai vechi cu 3 ani decât în 2005. Cu mai multă igrasie, cu mai puţină verdeaţă în jur, cu plin de maşini parcate chiar lângă uşă, de trebuie să fii Marius Urzică ca să ajungi acasă. Iar în 2008 suntem în plin avânt imobiliar. Construcţii peste construcţii, chiar şi în Oradea cea defavorizată. De la cartierul Soarelui, cartierul Europa, Prima, Primăverii, etc. E plin de ele. Opţiuni numeroase şi în împrejurimi, Paleu, Sânmartin, Episcopia Bihor sau alte localităţi învecinate. Apoi, din câte ştiu eu în România sporul demografic e negativ. Deci cererea nu ar trebui să sporească, cel puţin nu la un ritm alert. Ok, a crescut puterea de cumpărare, dar chiar atât cât să ne permitem şi 76.000 de Euro pe un apartament de 2 camere pe Magheru? În zgomotul acela şi aglomeraţia stresantă. Eu ştiu că piaţa poate fi redusă simplist la o ecuaţie cerere-ofertă. Cine oferă totuşi aşa mult? Iar Oradea ca Oradea, preţurile din Bucureşti nici nu merită o analiză pentru că nu urmează nici o logică.

Deci cum s-a ajuns la aceste cifre? Cine îmi explică şi mie? Pentru că, e chiar un mister demn de Sherlock Holmes.

AMD = Ieftin. Dar doar atât.

Iar trebuie să scriu despre AMD. Pentru etapa a 7-a SuperBlog 2008. Am mai făcut un review pentru vârful lor de gamă în materie de procesoare cu 3 core-uri, Phenom X3 8750. Atunci am ajuns la concluzia că e destul de bun relativ la cât costă, însă în termeni absoluţi ai performanţei e clar depăşit de Intel. Tot în articolul mai sus menţionat făceam referire la perioada cenuşie prin care trece AMD, perioadă caracterizată prin produse care nici cum nu reuşesc să fie cu adevărat competitive ca performanţă cu produsele Intel. De aceea trebuie să se mobilizeze în a oferi procesoare bune la preţuri excelente.

Deci, în ceea ce priveşte procesoarele AMD, mă uit iniţial la preţ, apoi să fie cât de cât ok în ceea ce priveşte caracteristicile tehnice. La plăcile video, AMD stă mai bine, achiziţia ATI în 2006, tranzacţie evaluată la 5,4 miliarde de dolari, fiind o mişcare inteligentă. Plăcile video produse de ATI sunt de top, fiind competitoare de temut pentru omoloagele de la nVidia. Dovadă stă şi acest test făcut de X-bit Labs.

Revenind la meseria principală a celor de la AMD, fabricarea de procesoare, m-am oprit la analiza Athlon-ului 64 X2 5200+. De ce acesta? Pentru că este un entry-level cel puţin în materie de preţ, fiind o alegere cel puţin interesantă pentru cei cu buget limitat. Acesta este un procesor din familia X2, deci dual-core (minimum în orice alegere, opţiunea single-core fiind deja depăşită), pe 64 de biţi (din nou, opţiunile pe 32 de biţi nu mai sunt de actualitate), fiind pretabil pentru plăcile cu socket AM2. Puterea consumată este una relativ mică pentru ce ne-a obişnuit în trecut AMD-ul, de doar 65 W. Procesorul dispune de un cache level 1 de 128 KB (64 pentru date şi 64 pentru instrucţiuni), precum şi de un cache level 2 de 1 MB. BUS-ul este unul de tip serial, HyperTransport, la 2 GHz, ceea ce se traduce printr-o lăţime de bandă totală de până la 20.8 GB/s, ceea ce în teorie sună excelent.

Caracteristica principală a acestui procesor e preţul. Deci să vedem comparativ, preţul la diferite magazine online. La emag.ro e 237,33 RON, la PCFun e 254,67 RON, iar la cel.ro e 272 RON. Cei de la marketonline.ro au acest produs la 269,43 RON, iar la intend.ro e 252.10 RON. Dintre marile magazine online de calculatoare, se pare că emag afişează cel mai bun preţ, însă înainte de a face achiziţia e bine să verificaţi condiţiile de transport, garanţie, returnare, etc. Pentru că poate coroborate toate aceste aspecte vor da ca oportunitate mai bună un alt magazin online.

Preţul e ok, să vedem performanţele. Un review interesant, scote la iveală unele lucruri interesante. Astfel, în general performanţa 5200+ este doar puţin sub cea a lui Athlon 64 FX-62, procesor cu un preţ cu mult mai mare. În schimb, procesoarele de la Intel cuprinse în benchmark, Core 2 DUO E6600 şi Core 2 DUO E6700 „îl fac” pe 5200+ cam la toate testele. E clar, lupta cu performanţele Intel e pierdută. Cel puţin acum. Sper ca inginerii AMD să vină cu ceva nou, benefic nu doar pentru ei ci pentru întreaga industrie a procesoarelor. Monopolul nu face bine inovaţiei. Un alt review scoate în evidenţă cam acelaşi lucru, adică supremaţia Intel concretizată prin excelentele procesoare Core 2 DUO.

Recomand acest procesor pentru oricine doreşte să nu investească prea mult în calculator, dar totuşi doreşte performanţe decente. Pentru ceva mai mult, din păcate pentru AMD, recomand Intel. Cu speranţa că totuşi va răsări soarele şi în Sunnyvale 🙂 .

Vă Mulţumim!

Iată-mă ajuns la etapa a 6-a SuperBlog2008. Mă tot gândeam şi speculam … oare ce o să-mi dea de făcut etapa asta? Oare un review la ceva procesor cool? Sau poate să scriu despre „Din Dragoste”, bre. Din fericire, nu. Şi nu că nu aş avea ce scrie despre Mircea Radu şi caravana lui Cupidon, dar parcă vreau altceva. Oricum, dragoste găsim la tot pasul. Şi, revenind la mioriţele noastre, văd că trebuie să-mi expun o părere despre un site, despre care nu am auzit, sincer, până acum.

Încep: Ctrl+T (adică nou tab în firefox, pentru cei ce nu ştiu), w, w,w, arigo, .ro. Adică http://www.arigo.ro. Enter. Primul lucru care mi se întipăreşte pe retină: Va multumim!. Prima pagină de internet care îmi mulţumeşte pentru că îi ofer onoarea unei vizite. Mă simt flatat, din partea mea primeşte o bulină mare, mare şi roşie, roşie. Apoi observ logo-ul, şi nişte chineze stuff :-S. În fine, mă gândesc, sper totuşi să nu aibă chinezării pe site, pentru că ştim deja ce recunoscuţi sunt pentru fiabilitate. Apoi observ meniul de sus, biluţă neagră. Pare prea asemănător cu sute de template-uri pe care le luam eu de pe net în vremurile de instruire în ale web-design-ului. Dar nu arată rău. Inevitabil intru în meniul „Despre noi”. Acolo văd că m-am înşelat în privinţa ţării, site-ul fiind inspirat din cultura altor asiatici, şi anume samuraii japonezi. Mă scuz: niciodată nu am făcut diferenţa între ei deşi dacă aş fi în locul lor nici pe mine nu m-ar încânta această confuzie. Deci mea culpa. Nu citesc întreaga filozofie de viaţă înşiruită acolo. Am alte lucruri de analizat.

Meniul stânga. Oh, nu !!! Iar un magazin online de calculatoare. Al câtelea? Oare conceptul de afacere de nişă e SF în Romania? Totuşi hai să vedem ce aduce diferit arigo.ro. Mă uit din nou pe pcnews.ro la etapa a 6-a. Trebuie să fac o analiză relativ la produsele comercializate pe site. Şi ca să fac totul mai interesant m-am gândit să fac o comparaţie cu etalonul în domeniu, emag.ro: Ctrl + T, w,w,w emag, . , ro, Enter. Da, nici site-ul ăstora nu e chiar Frumoasa din pădurea adormită. Dar ei fac bani la tonă, în acest caz o comparaţie fiind interesanta, chiar dacă nu foarte relevantă, recunosc.

Încep cu Notebook-urile, că oricum doresc să-mi procur unul în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. Arigo.ro are 164, emag.ro 452 deci de 2,75 ori mai multe posibilităţi de alegere. Dar cantitatea nu e tot. Mă gândesc să fac o comparaţie de preţ. Văd la arigo primul notebook, Asus Eee PC la 900 Mhz, fiind la reducere: 874,21 RON. Merg să-l caut şi la emag şi pauză. Îl găsesc într-un târziu la categoria Mini Laptop (să zicem). Preţul e mai mic decât la arigo: 828, 86 RON. În plus un dezavantaj la arigo e că nu e specificat modelul de Eee PC, chestiune importantă pentru cineva care se va pune pe net să caute la review-uri până va adormi pe tastatură. Însă dacă intru pe detalii apare şi codul produsului, eu observând că diferă totuşi de cel de la emag. Eu aş fi ales soluţia să prezint mai multe caracteristici în listă, aşa cum fac cei de la emag, deoarece nu doresc ca de fiecare dată să întru pe pagina produselor pentru a compara două produse cu preţuri asemănătoare. Butonul de căutare a produselor ar trebui să fie aşezat mai jos, undeva lângă lista de produse, mie luându-mi o bună bucată de timp să îl găsesc, mai ales că am un monitor jalnic de 17 inch.

Am trecut mai departe, la sistemele desktop, unde am rămas dezamăgit de faptul că cei de la arigo.ro nu au sisteme ne-brand, cu două excepţii, pe când emag are mai multe opţiuni. Ar fi de dorit să existe sisteme desktop ieftine, pentru că nu toţi îşi permit un laptop scump, iar ceva între 6-8 milioane ar fi suportabil. Ştiu chiar un caz, un unchi, aproape pensionar, îşi caută un PC care să nu fie scump dar să-şi facă treaba. Un sistem desktop ieftin e exact ce i s-ar potrivi, el nedorind mobilitate ci doar un sistem decent pentru acasă.

Mi-am continuat apoi periplul în păienjenişul reprezentat de meniuri, submeniuri, categorii, filtre şi alte asemenea minunăţii, remarcând că arigo.ro încearcă şi de multe ori reuşeşte să copieze sistemul implementat de emag. Copierea modului de interacţiune cu utilizatorul nu e ceva greşit, imoral sau mai ştiu eu cum. E în avantajul utilizatorului, care fiind deja familiarizat cu un mod de navigare pe site se va descurca mult mai uşor şi pe altul cu acelaşi schelet. Ceea ce neapărat trebuie să facă cei de la arigo.ro e să micşoreze preţurile, fiind multe produse unde emag.ro are preţuri mult mai competitive. De exemplu: acesta vs acesta, acesta vs acesta sau acesta vs acesta. Numărul de produse ar trebui mărit considerabil, de exemplu la camere video existând doar 3 modele de la Sony. Iar dacă vreau să văd produsele de la Apple, mi se înfăţişează o minunăţie de #FFFFFF (alb). Producătorii, deşi mulţi, nu sunt ceva diferit, ceva nou. Aş vrea să văd de exemplu notebook-uri Alienware sau boxe JBL sau bijuteriile de scule Bang & Olufen.

Am intrat să văd modalitatea de cumpărare de pe site. E facilă, firească, cum mă aşteptam. Când dau să văd modalităţile de plată, rămân neplăcut surprins de faptul că nu se poate cumpăra cu cardul. Eu am cumpărat aşa de pe emag şi mi se pare de departe ce-a mai convenabilă modalitate de plată. Când mi-am cumpărat multifuncţionalul, nu eram acasă, totul era plătit de dinainte, cu transport cu tot, curierul doar lăsând coletul la mama mea, care nu a mai trebuit să facă nimic. Floare la ureche. Chiar dacă ştiu că procesarea plăţii cu cardul costă, această metodă după părerea mea ar trebui să fie o opţiune de plată în orice magazin online şi nu numai. Am constatat însă că costul livrării este mai mic, de doar 15 RON comparativ cu cei 17,5 percepuţi de emag pentru livrări în afara Bucureştiului, cu precizarea că nu se face nici o diferenţiere în ceea ce priveşte valoarea comenzii.

Ca o concluzie, mi se pare că cei de la arigo.ro au riscat mult cu acest business, însă dacă dau dovadă de seriozitate, fără numeroase plângeri din partea clienţilor nemulţumiţi, clienţi care pot împrăştia o imagine negativă în toate părţile, au şanse să reuşească. Eu însă aş recomanda să devină un pic altfel decât ceilalţi, poate prin aducerea de branduri mai puţin prezente în România, poate prin promoţii atractive şi pline de inedit. Un mod sigur de a câştiga clienţii e prin practicarea de preţuri mici, mai mici decât ai concurenţei. Profitul ar trebui să vină din volume şi nu din marjă. Eu tot am rămas cu mesajul de întâmpinare: „Vă mulţumim!”. Eu sper să fie mesajul clienţilor, a multor clienţi, către ei.

De prin lume adunate

Am aflat cei mai bogati 10 oameni din toate timpurile, si surpriza, no Bill Gates. Sorry Bill :P. Cica cel mai bogat ar fi fost John D. Rockefeller cu 318 miliarde de dolari, la cursul din 2007. Ca o comparatie, PIB-ul Romaniei anul trecut a fost de 245.5 miliarde de dolari. Oare in ce mod cereau copiii lui bani de buzunar? Tati, da si tu 1 milion, nu fi zgarcit :P.

Iphone 3G, marea senzatie a verii, are preturi diferite in tari diferite. Cei mai neajutorati (a se citi fraieriti) sunt belgienii. Iata de ce.

Daca ati fi pus sa ghiciti inflatia din Zimbabwe, cat ati zice? 100%, 1000%, 5000%. Nop. Cand am citit cifra reala era sa cad de pe scaun: 2.200.000 %. Deci cred ca la ei se scumpesc alimentele si pana mergi la piata. Ei cred ca nu mai intreaba vanzatorul a 2-a oara cat costa ca s-ar putea sa primeasca un raspuns diferit. Guvernul a gasit solutia salvatoare: bancnota de 500 de milioane de dolari zimbabweni, ceea ce e aproximativ …. 1 euro jumate, deci 5 lei din Romanica. I’m speachless.

Cica americanii au pus pret pe viata unui om: 6.9 milioane de dolari. Inainte sa ne agitam ca nu e bine ce fac din punct de vedere moral, sa ne gandim mai profund. Desigur, viata unui om e nepretuita, dar daca cheltuirea a 100 de milioane de dolari pentru a o salva duce la moartea altora (foamete, boli, etc.), atunci se mai ridica o problema morala. Cu toate acestea si eu am rezervele mele asupra acestei cuantificari: cat costa oare viata unui emigrant, daca pentru a salva un om sunt necesari 7 milione de dolari, va fi lasat sa moara? In romania e paradoxal: viata romanului e nepretuita, dar oricum statul nu da doi bani pe ea. Sunt multe de discutat despre subiectul acesta.

Dar sa inchei intr-un ton mai vesel … si ce e mai vesel ca un banc … sec:

-Alo? Nu va suparati, zero sapte patru patru trei unu unu cinci doi opt?
-Da da da nu da nu nu da da nu.