Tag Archives: Romania

De ce nu-mi place Oradea

Iniţial vroiam să numesc acest post „10 motive pentru care detest Oradea”. Apoi am început să gândesc mai profund şi să nuanţez. In primul rând eu nu urăsc Oradea, însă pentru că are numeroase „defecte” am ajuns să detest să trăiesc aici. Apoi, sintagma „10 motive pentru …” e doar o strategie de atragere a cititorilor mai puţin inteligenţi, strategie folosită însă cu succes de o grămadă de tabloide. Iar eu nu sunt Libertatea. Pe lângă asta, ar fi şi greu de organizat un top 10, din moment ce cu siguranţă aş găsi mai multe motive iar cel mai corect e să le prezint pe toate câte-mi amintesc. Iar restul, restul poate o să completeze prin comentarii cititorii mei orădeni. O să expun motivele prioritizate după momentul când îmi apar în minte.

Parcurile. Nu pot să cred că un oraş care e puntea României spre Europa, nu se poate mândri cu parcuri întinse, aranjate, decente. Parcul 1 decembrie e super amenajat de parcă eşti într-o grădină de prost gust, parcul de lângă hotelul Continental e ok, însă nu e foarte mare. Alte aşa numite parcuri sunt de fapt glume. Parcul Magnolia e în principiu un conglomerat de … betoane, parcul de lângă liceul Lucian Blaga a devenit o amintire, în locul său ivindu-se un locaş al Domnului, de parcă altundeva nu se putea construi. O soartă similară au avut-o şi alte bucăţele de verdeaţă, distruse de jungla de betoane.

Lipsa investiţiilor străine de mare amploare. Parcă toţi marii investitori ne ocolesc şi autorităţile locale nu reuşesc să atragă mari investitori. Poate ar trebui mai multă transparenţă dar şi o politică bine pusă la punct la nivel local de oferire de beneficii investitorilor: de exemplu scutirea de anumite impozite pe o perioadă determinată pentru investiţii ce depăşesc un anumit cuantum sau realizarea infrastructurii. Parcul tehnologic ce sper că va deveni realitate cât de curând ar putea schimba această stare de fapt.

Oarecum legat de ce am spus mai sus, nu-mi place că Oradea a devenit doar o piaţă de desfacere. Real-urile sunt de cele mai multe ori pline ochi, orădenii cumpără foarte mult dar de proastă calitate, cele mai ieftine produse. Magazinele second hand sunt acum la tot pasul, chiar şi în centrul oraşului. Şi sunt pline de oameni, asta denotând starea financiară a orădenilor. Magazinele chinezeşti au apărut ca ciupercile după ploaie, din ce în ce mai mari şi mai aspectuoase. Mai multe aici şi aici.

Nu-mi place că nu se bagă bani deloc în infrastructură. Adică, na, să fiu total cinstit cu mine şi mai ales cu concetăţenii orădeni, s-a făcut acea centură la care acum se lucrează cu spor (da, ironie) pentru mărirea la mai multe benzi. Pentru că proiectul iniţial a fost prost gândit şi realizat, iar acum avem o şosea de centură direct prin oraş. O să mai trebuiască una, mai ocolitoare, dar mi-e greu să avansez o dată nu pentru terminarea ei ci pentru începerea lucrărilor. Tot legat de infrastructură (care este btw un fundament al dezvoltării economice, ştiu toţi asta, mai puţin cine trebuie) nu înţeleg de ce nu se modernizează aeroportul sau să se înceapă construcţia unui nou. Parteneriatul cu Debrecen ar fi o idee reuşită, mai ales că în jurul nostru Aradul,Clujul, Timişoara ne-au luat faţa de mult. Iar noi stăm ca fraierii şi privim cerul fără pic de avioane. O feerie.

Cred că ăsta e un aspect naţional, nu doar orădean, dar … cum se poate să fie atâtea bănci şi farmacii? Una lângă alta, sufocând orice spaţiu unde ar putea fi alte magazine, mai folositoare în opinia mea: un magazin cu electrice, o librărie, o cafenea sau o sală de bowling, ca să numesc doar câteva. Pe Decebal jumătate din stradă sunt bănci. Cred că am numărat vreo 6-7 consecutive. Centrul oraşului, pietonala care ar trebui să fie un loc dichisit cu cafenele şi magazine stilate începe să fie strada băncilor. M-am săturat. Dacă mă cobor din bloc dau peste 6 farmacii la 5 minute de mers pe jos. Chiar aşa bolnavi am ajuns? Iar săli de sport, cluburi sau distracţie foarte puţine, disipate în imensitatea de bănci şi farmacii. Trist.

Legat de ce am spus mai sus, municipalitatea e de vină pentru preţul chiriilor practicate şi pentru că permite orice. Aici nu mă refer la spaţiile particulare, acolo fiecare face ce vrea, dar până şi mall-urile îşi selectează magazinele, pentru că vor trafic. E o strategie din care Bolojan ar trebui să înveţe. Că am ajuns la „mult competentul” primar: să aud? Cine îl regretă? Toţi îl susţineau că ce va face, că va curăţa tot, că va face Oradea un pol de dezvoltare … da, s-a dovedit a fi un ecler stricat.

Legat de mall-uri … cum se poate ca un proiect început în 2007, destinat spre deschidere în noiembrie 2008, să fie amânat aproape un an până în septembrie 2009 doar pentru că se va mai face un patinoar? Este vorba desigur de Tiago Mall, care cică nu va fi terminat până la toamnă. Da, e o dovadă de maximă neseriozitate.

Parcările. Sau mai ales lipsa lor. Da, lipsa lor nu e doar frustrantă e de-a dreptul tragică. Pur şi simplu mă simt sufocat în orăşelul acesta cât o palmă de mulţimea de maşini încălecate fiecare peste tot. Spaţiul verde e o amintire verde, certurile pe locurile de parcare fac parte din piesa de teatru ce se joacă zilnic, iar căutarea unui loc de parcare e ca o ruletă rusească. Alo!!! Bolo!!! Aşteptăm proiectele de parcări.

Universitatea din Oradea. O fata morgana a oraşului, s-a vrut să fie un pol al dezvoltării bazate pe tineret, aşa cum a făcut cu succes Clujul sau Timişoara. Însă nivelul acestei universităţi (al cărei student „mă mândresc” a fi) e deplorabil. Cu toate investiţiile recente, cazarma, biblioteca, etc. dacă nu se va face ceva la nivel uman, mă refer la cadrele didactice, această universitate nu va reuşi decât să scoată pe bandă mediocrităţi. Sunt desigur mulţi studenţi şi profesori valoroşi, dar numărul lor raportat la total e infim.

Nu sunt un pesimist. Sunt sigur că dacă vom dori, dacă vom alege persoane care chiar merită să ne conducă, Oradea va putea deveni ceea ce merită. Nu doar o poartă spre civilizaţie ci chiar un locaş cu adevărat european.

P.S. Apel către orădeni! Aş vrea să comentaţi aici ce nu vă place la oraşul vostru şi ce vreţi să se schimbe.

Cat va fi euro la sfarsitul lui 2009?

Din ciclul “Fiecare e o mama omida in felul sau”, va invit la un nou sondaj. Cat credeti ca va fi leul in ultima sedinta de tranzactionare din 2009? Ca un punct de plecare, azi, 12 ianuarie 2009, euro e la 4.2684 Lei, un nou maxim istoric. Ce credeti ca se va intampla cu moneda noastra mioritica in contextul crizei mondiale?

Hai sa analizam pe scurt situatia. In 2007, prin primavara, vedeam euro la vreo 3.11 lei, parca. De atunci, avem cresteri, insa moderate, anevoioase, mult mai putin dureroase pentru populatie. Cum productia industriala in Romania nu e nici pe departe grandioasa, de unde veneau banii? Cea mai mare parte din “vina” unui curs stabil au avut-o muncitorii romani din strainatate, care aduceau in tara miliarde de euro, oferta fiind imensa ducea la scaderea euro comparativ cu leul tot mai cautat. Investitiile straine, chiar daca multe speculative, au crescut si ele vertiginos in 2007 si chiar si in 2008. Importurile au explodat, exporturile au crescut si ele, dar nu atat de mult. De ce au crescut vertiginos importurile? Pentru ca romanii se imprumutau in nestire. Si cumparau tot ce era mai scump din import, de la masini, la plasme, la bijuterii.

Apartamentele se vindeau si ele pe credit intr-un ritm ametitor. Chiar daca se construia din ce in ce mai mult, preturile nu scadeau, o urmare fireasca a cresterii ofertei. Nu, preturile erau mentinute artificial ridicate. Si se tot plusa, pana s-a ajuns la cifre care frizau bunul simt. S-a ajuns ca apartamente in zone imputite ale capitalei sa coste ca apartamente in alte capitale ale lumii, cum ar fi Berlin sau Budapesta, posesoare a unui confort al vietii evident superior.  Prin Oradea, la fel. Totul pe datorie. Bunastarea romanilor era conditionata de capacitatea de plata din viitor. Dar nimeni nu se gandea la asta. Toti se gandeau la prezent, iar viitorul: “Las ca ne-om descurca noi”. Insa …

Insa ce a inceput ca o criza in State si s-a extins in Europa de Vest, ne-a ajuns si pe noi. Cu toata negarea noastra initiala, auto-sugestia ca avem o economie solida si ca nu vom resimti socul dezastrului economic mondial ce se prefigura. Multi vedeau Romania ca o insula plina de verdeata in mijlocul oceanului. Un loc unde vor fi cresteri in toate sectoarele economiei, chiar daca la altii e recesiune. Intr-o perioada a globalizarii, noi gandeam ca si comunistii. Gresit. Pentru ca importurile au devenit mai scumpe, pt ca exporturile nu au mai fost cautate, pentru ca bancile simtind pericolul au inceput sa transfere pierderile pe umerile clientilor sai, prin cresteri de dobanda aberante uneori. Brusc romanii si-au dat seama ca nu mai pot plati. Brusc fabricile au inceput sa-si inchida portile una cate una. Retailul a fost si el afectat, el fiind parca ultima reduta. Piata imobiliara s-a blocat. Fiecare asteapta sa scada, dezvoltatorii nu mai vor sa lase din preturi. Piata auto e in colaps, cu scaderi masive, cu toata protectia data de taxa auto a lui Motoriceanu.

Muncitorii romani de dincolo nu mai trimit bani, pt ca au grija sa nu ramana someri. Multi se intorc, ingrosand randurile somerilor de aici. Investiile straine s-au redus spre zero, multi investitori pleaca pentru ca nu mai fac fata. Bursa traieste cele mai proaste luni ale sale. Capitalurile speculative pleaca asa cum au venit. Exporturile-s la pamant. BNR nu mai vrea sa se compromita, cu un guvern de incompetenti si amana sa intervina. Leul a luat-o la vale, era inevitabil.

Deci, ce credeti ca se va intampla la sfarsitul anului? Sondajul:

[polldaddy poll=”1269684″]

Cat va rezista guvernul Boc?

[polldaddy poll=”1226192″]

Fără să vă influenţez votul să vă zic şi ce cred eu. Acest guvern nu are cum să reziste mai mult de începerea campaniei pentru prezidenţiale. Motivele sunt simplu de ghicit. Fiecare partid va dori candidatul său, iar tensiunile care vor apărea vor fi pur şi simplu prea mari pentru a nu rupe această struţo-cămilo-alianţă făcută evident, doar pentru ciolan. Băse va găsi el un motiv să ceara PD-L să se retragă de la guvernare, sau poate prin portavocea Boc îi va determina pe PSD-işti să părăsească ei corabia. Oricum, e clar că alianţa aceasta îl avantajează, deoarece PSD-ul s-a compromis într-atât încât le va fi greu să scoată un candidat pe măsura lui Băsescu. Singura speranţă că va apărea cineva capabil să înfrunte pervesiunile politice ale Băselului este doar un candidat din PNL, candidat care momentan nu există. Poate Crin Antonescu, dar în acest moment mă îndoiesc. Vom vedea. Din partea PSD ar fi Oprescu, dar nici măcar el nu va face faţă lui Băsescu. Exclus Geoană sau Năstase, care vor fi tocaţi mărunt în caz că vor îndrăzni să candideze.

Acest guvern are şansa să nu apuce nici vacanţa de vară. Criza economică va lovi România crunt în 2009. Iar despre majorări de salarii pentru profesori sau de pensii nici nu poate fi vorba. S-ar putea să apară tensiuni sociale, deşi eu sincer nu cred. Cert e însă că vom fi afectaţi puternic. Numărul şomerilor va fi de ordinul zecilor de mii, doar în prima perioadă din 2009. Cheltuielile vor trebui să fie restrânse, şi încă cu mult. Taxa auto nu se va micşora ci poate dimpotrivă. Sau poate se va micşora, aşa un pic înainte de alegeri, pentru momirea poporului. Şi credeţi-mă, vor fi unii, chiar mulţi, care se vor lăsa fraieriţi de pomenile electorale. Asta e deja o certitudine.

Până atunci, să vedem dacă nimeriţi cu votul.

P.S. Post programat

De prin lume adunate

Capital ne dă o veste bună, aşa pentru sărbători liniştite. Oricum, noi ştiam deja că în 2009 o să fie nasol, frate, foarte nasol. Ştirile apocaliptice sunt peste tot şi deşi am putea să acuzăm ziariştii de goană pentru senzaţional, trebuie să acceptăm situaţia gravă care va veni, catastrofală aş putea afirma, iar acest nou guvern, plin de baroni şi păpuşari, nu ştiu dacă va avea competenţa de a face ceva.

Războiul între „Cel Dintâi Slujitor” , Traian Răzvan Ungureanu şi Doru „Spală rufele în public” Buscu continuă, lamentabil în Cotidianul. În această rundă, acest articol vs acest articol. Până la urmă, să fii penibil nu e aşa greu nu? Noi putem doar să ne amuzăm. În tot acest timp, restul presei e cam dezorientată, după cum ne luminează într-un editorial Iulian Comănescu, în Evenimentul Zilei. Sigur că e dezorientată, că nu mai are în cine să dea. Înainte, presa aservită lui Felix dădea în Băsescu, dar acum Felix e vicepreşedinte la Senat, deci cam gata cu Sinteza „Jos Băsescu” Zilei. În plus, tonomatele lui Băsescu vor trebui să înghită PSD-ul, că doar sunt parteneri, nu?. Şi aşa, dragi cititori veţi vedea doar articole în care orice rău se va întâmpla în România va fi din vina lui Tăriceanu (pe care btw, nu-l suport) şi a lui Patriciu. În rest, PDL şi PSD sunt imaculate şi ele s-au aliat în Parteneriatul pentru România, doar pentru noi, românii După părerea mea, acest slogan este cea mai tâmpită formă de adresare a mesajului către români: Băi, v-am fraierit.

Revenind pe plaiurile locale, aflăm că Nemeş, popa Nemeş, însufleţit de spiritul sărbătorilor, uns cu alifie divină, a zidit ferestrele vecinilor. Aleluia. În timp ce politicienii, la nivel local sau central îşi umplu traista de Crăciun, în timp ce Bolojan acordă prime pentru angajaţii din primărie, în timp ce bugetul a fost rectificat în jos, în timp ce o giraţie cam inutilă a apărut pe bulevardul Dacia, aflăm din ContrastOnline o ştire pe care nici nu ştiu cum să o cataloghez: La Spitalul Judeţean, chirurgii orbăcăie în sala de operaţie. Se pare că nu mai sunt bani nici pentru becuri. Eu ştiam că Oradea e unul dintre cele mai „vai si amar” oraşe cel puţin din vestul ţării, dacă nu din întreaga Românie, dar nu credeam că totuşi am ajuns aşa jos. Uite că am ajuns. Am aflat de la televiziunea Transilvania, că pe anul 2009 bugetul local va fi aşa de mic, încât municipalitatea s-a gândit să scoată bani din orice obiectiv sportiv sau de agrement. Orăşelul Copiilor, Bazinul Olimpic, terenurile sintetice de fotbal, toate vor costa. Eu mă gândesc cu groază la momentul când îl voi regreta pe Filip. Doamne Fereşte!

Alte informaţii, care contează: În preajma sfintelor sărbători, poţi să ajuţi şi tu pe cei care au nevoie de ajutor. Un caz trist, pe blogul Alinei: Denisa are nevoie de sprijinul nostru. De remarcat şi iniţiativa lui Orlando şi a Tomatei. După părerea mea, promovarea acestor cazuri tragice prin internet este o soluţie evidentă, Internetul devenind încet, încet, dar sigur o adevărată putere în stat. Puterea oamenilor de a face ceva. Deviind puţin de la subiect, am convingerea că în timp, dacă se va păstra neutralitatea internetului, acesta va deveni singura noastră scăpare în faţa manipulărilor care vor deveni din ce în ce mai prezente şi mai stridente. Constatarea cum că Obama nu ar fi fost ales fără promovarea de pe internet, e una cât de poate de corectă. Dacă ar fi candidat acum 8-10 ani, când Internetul, chiar şi în SUA, era încă la pubertate, sigur nu era ales. Politicienii vor trebui să înţeleagă că, acum au în faţă un fenomen de masă, care nu mai poate fi ignorat. Am observat că, începând cu aceste alegeri, promovarea pe acest canal a devenit una dintre priorităţi, însă aici e şi un dezavantaj: nu prea poţi să nu fii cinstit. Adică poţi, dar vei fi taxat rapid şi cu putere. Aştept ziua când un candidat la noi va fi propulsat în funcţie de Internet, dar mai mult aştept ziua când un politician, director, etc. va fi dat jos datorită Internetului. Datorită vocilor noastre, în primul rând.

Cu toate acestea spuse, de ce să nu râdem un pic? Iată lista miniştrilor necorupţi din guvernul României: link.

Apartamentele vin

Este vorba despre substantivul „vin”. Ştiţi, băutura aia cu proprietatea miraculoasă că, odată cu trecerea anilor devina mai bună. Şi evident mai scumpă. Şi, paradoxal, mai căutată. Şi, iar paradoxal, mai bine vândută.

Am în mână un „Jurnalul Bihorean”, din 29 iulie 2005: „vând apartament, 2 cam. Rogerius, cu îmbunătăţiri – 28.000 euro” , „vând apartament 2 camere, 25.200 E, parter, ocupabil, Rogerius”, „vând apartament 2 camere, cart. Nufarul, str. Ctin Noica, 35.000” sau „Vand Apartament, 2 camere, Q, Ioşia, et I, 29500 E”. Am făcut prin sondaj o medie între preţurile apartamentelor de 2 camere, în iulie 2005: cam în jur de 30.000 Euro.

Am tot în mână, un „Jurnalul Bihorean” din 17 octombrie 2008, deci cu aproximativ 3 ani si 3 luni mai în vârstă decât precedentul. Să vedem: „Apartament 2 camere, Dacia, preţ 50.000 Euro”, „Apartament 2 camere, Rogerius, imb. 34900 Euro”, „Apartament 2 camere, Magheru, 76000 E” sau „ Apartament tip D, strada Nufarului, pret 65.000”. Din nou am făcut o medie aritmetica de gimnaziu şi am obţinut cifra de 51.000 Euro.

Să punem şi inflaţia: în 2005, 8,6%, 4,87% în 2006 şi 6,57 % în 2007. Deci preţurile s-au majorat în 3 ani cu 20,04 %. Dacă am pune doar acest factor la socoteală ar rezulta că în 2008 un apartament de 2 camere ar trebui să fie în medie 36000 Euro. Şi să ţinem seama că e vorba de apartamente ceauşiste, care în 2008 sunt mai vechi cu 3 ani decât în 2005. Cu mai multă igrasie, cu mai puţină verdeaţă în jur, cu plin de maşini parcate chiar lângă uşă, de trebuie să fii Marius Urzică ca să ajungi acasă. Iar în 2008 suntem în plin avânt imobiliar. Construcţii peste construcţii, chiar şi în Oradea cea defavorizată. De la cartierul Soarelui, cartierul Europa, Prima, Primăverii, etc. E plin de ele. Opţiuni numeroase şi în împrejurimi, Paleu, Sânmartin, Episcopia Bihor sau alte localităţi învecinate. Apoi, din câte ştiu eu în România sporul demografic e negativ. Deci cererea nu ar trebui să sporească, cel puţin nu la un ritm alert. Ok, a crescut puterea de cumpărare, dar chiar atât cât să ne permitem şi 76.000 de Euro pe un apartament de 2 camere pe Magheru? În zgomotul acela şi aglomeraţia stresantă. Eu ştiu că piaţa poate fi redusă simplist la o ecuaţie cerere-ofertă. Cine oferă totuşi aşa mult? Iar Oradea ca Oradea, preţurile din Bucureşti nici nu merită o analiză pentru că nu urmează nici o logică.

Deci cum s-a ajuns la aceste cifre? Cine îmi explică şi mie? Pentru că, e chiar un mister demn de Sherlock Holmes.

Vă Mulţumim!

Iată-mă ajuns la etapa a 6-a SuperBlog2008. Mă tot gândeam şi speculam … oare ce o să-mi dea de făcut etapa asta? Oare un review la ceva procesor cool? Sau poate să scriu despre „Din Dragoste”, bre. Din fericire, nu. Şi nu că nu aş avea ce scrie despre Mircea Radu şi caravana lui Cupidon, dar parcă vreau altceva. Oricum, dragoste găsim la tot pasul. Şi, revenind la mioriţele noastre, văd că trebuie să-mi expun o părere despre un site, despre care nu am auzit, sincer, până acum.

Încep: Ctrl+T (adică nou tab în firefox, pentru cei ce nu ştiu), w, w,w, arigo, .ro. Adică http://www.arigo.ro. Enter. Primul lucru care mi se întipăreşte pe retină: Va multumim!. Prima pagină de internet care îmi mulţumeşte pentru că îi ofer onoarea unei vizite. Mă simt flatat, din partea mea primeşte o bulină mare, mare şi roşie, roşie. Apoi observ logo-ul, şi nişte chineze stuff :-S. În fine, mă gândesc, sper totuşi să nu aibă chinezării pe site, pentru că ştim deja ce recunoscuţi sunt pentru fiabilitate. Apoi observ meniul de sus, biluţă neagră. Pare prea asemănător cu sute de template-uri pe care le luam eu de pe net în vremurile de instruire în ale web-design-ului. Dar nu arată rău. Inevitabil intru în meniul „Despre noi”. Acolo văd că m-am înşelat în privinţa ţării, site-ul fiind inspirat din cultura altor asiatici, şi anume samuraii japonezi. Mă scuz: niciodată nu am făcut diferenţa între ei deşi dacă aş fi în locul lor nici pe mine nu m-ar încânta această confuzie. Deci mea culpa. Nu citesc întreaga filozofie de viaţă înşiruită acolo. Am alte lucruri de analizat.

Meniul stânga. Oh, nu !!! Iar un magazin online de calculatoare. Al câtelea? Oare conceptul de afacere de nişă e SF în Romania? Totuşi hai să vedem ce aduce diferit arigo.ro. Mă uit din nou pe pcnews.ro la etapa a 6-a. Trebuie să fac o analiză relativ la produsele comercializate pe site. Şi ca să fac totul mai interesant m-am gândit să fac o comparaţie cu etalonul în domeniu, emag.ro: Ctrl + T, w,w,w emag, . , ro, Enter. Da, nici site-ul ăstora nu e chiar Frumoasa din pădurea adormită. Dar ei fac bani la tonă, în acest caz o comparaţie fiind interesanta, chiar dacă nu foarte relevantă, recunosc.

Încep cu Notebook-urile, că oricum doresc să-mi procur unul în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. Arigo.ro are 164, emag.ro 452 deci de 2,75 ori mai multe posibilităţi de alegere. Dar cantitatea nu e tot. Mă gândesc să fac o comparaţie de preţ. Văd la arigo primul notebook, Asus Eee PC la 900 Mhz, fiind la reducere: 874,21 RON. Merg să-l caut şi la emag şi pauză. Îl găsesc într-un târziu la categoria Mini Laptop (să zicem). Preţul e mai mic decât la arigo: 828, 86 RON. În plus un dezavantaj la arigo e că nu e specificat modelul de Eee PC, chestiune importantă pentru cineva care se va pune pe net să caute la review-uri până va adormi pe tastatură. Însă dacă intru pe detalii apare şi codul produsului, eu observând că diferă totuşi de cel de la emag. Eu aş fi ales soluţia să prezint mai multe caracteristici în listă, aşa cum fac cei de la emag, deoarece nu doresc ca de fiecare dată să întru pe pagina produselor pentru a compara două produse cu preţuri asemănătoare. Butonul de căutare a produselor ar trebui să fie aşezat mai jos, undeva lângă lista de produse, mie luându-mi o bună bucată de timp să îl găsesc, mai ales că am un monitor jalnic de 17 inch.

Am trecut mai departe, la sistemele desktop, unde am rămas dezamăgit de faptul că cei de la arigo.ro nu au sisteme ne-brand, cu două excepţii, pe când emag are mai multe opţiuni. Ar fi de dorit să existe sisteme desktop ieftine, pentru că nu toţi îşi permit un laptop scump, iar ceva între 6-8 milioane ar fi suportabil. Ştiu chiar un caz, un unchi, aproape pensionar, îşi caută un PC care să nu fie scump dar să-şi facă treaba. Un sistem desktop ieftin e exact ce i s-ar potrivi, el nedorind mobilitate ci doar un sistem decent pentru acasă.

Mi-am continuat apoi periplul în păienjenişul reprezentat de meniuri, submeniuri, categorii, filtre şi alte asemenea minunăţii, remarcând că arigo.ro încearcă şi de multe ori reuşeşte să copieze sistemul implementat de emag. Copierea modului de interacţiune cu utilizatorul nu e ceva greşit, imoral sau mai ştiu eu cum. E în avantajul utilizatorului, care fiind deja familiarizat cu un mod de navigare pe site se va descurca mult mai uşor şi pe altul cu acelaşi schelet. Ceea ce neapărat trebuie să facă cei de la arigo.ro e să micşoreze preţurile, fiind multe produse unde emag.ro are preţuri mult mai competitive. De exemplu: acesta vs acesta, acesta vs acesta sau acesta vs acesta. Numărul de produse ar trebui mărit considerabil, de exemplu la camere video existând doar 3 modele de la Sony. Iar dacă vreau să văd produsele de la Apple, mi se înfăţişează o minunăţie de #FFFFFF (alb). Producătorii, deşi mulţi, nu sunt ceva diferit, ceva nou. Aş vrea să văd de exemplu notebook-uri Alienware sau boxe JBL sau bijuteriile de scule Bang & Olufen.

Am intrat să văd modalitatea de cumpărare de pe site. E facilă, firească, cum mă aşteptam. Când dau să văd modalităţile de plată, rămân neplăcut surprins de faptul că nu se poate cumpăra cu cardul. Eu am cumpărat aşa de pe emag şi mi se pare de departe ce-a mai convenabilă modalitate de plată. Când mi-am cumpărat multifuncţionalul, nu eram acasă, totul era plătit de dinainte, cu transport cu tot, curierul doar lăsând coletul la mama mea, care nu a mai trebuit să facă nimic. Floare la ureche. Chiar dacă ştiu că procesarea plăţii cu cardul costă, această metodă după părerea mea ar trebui să fie o opţiune de plată în orice magazin online şi nu numai. Am constatat însă că costul livrării este mai mic, de doar 15 RON comparativ cu cei 17,5 percepuţi de emag pentru livrări în afara Bucureştiului, cu precizarea că nu se face nici o diferenţiere în ceea ce priveşte valoarea comenzii.

Ca o concluzie, mi se pare că cei de la arigo.ro au riscat mult cu acest business, însă dacă dau dovadă de seriozitate, fără numeroase plângeri din partea clienţilor nemulţumiţi, clienţi care pot împrăştia o imagine negativă în toate părţile, au şanse să reuşească. Eu însă aş recomanda să devină un pic altfel decât ceilalţi, poate prin aducerea de branduri mai puţin prezente în România, poate prin promoţii atractive şi pline de inedit. Un mod sigur de a câştiga clienţii e prin practicarea de preţuri mici, mai mici decât ai concurenţei. Profitul ar trebui să vină din volume şi nu din marjă. Eu tot am rămas cu mesajul de întâmpinare: „Vă mulţumim!”. Eu sper să fie mesajul clienţilor, a multor clienţi, către ei.

De prin lume adunate

Nu am mai facut de mult o relatare despre posturile cele mai interesante citite recent. O sa fac asta azi, specificand insa ca voi face referire doar la ce am citit interesant azi.

Krossfire are un post excelent despre nepasarea care din pacate caracterizeaza natia romana. Poate ca asa e scris in codul genetic al nostru, poate cei 50 de ani de dictatura, de comunism ne-au facut cumva sa incercam sa intoarcem roata si sa nu mai pese de nimeni. Poate ca noi credem ca totul se invarte in jurul nostru si prin egoism si ego-centrism vom reusi in lume. Krossfire da vina aici doar pe o veriga: mass-media, care orbita de audiente “uita” sa aduca in fata publicului larg adevaratele probleme. E trist sa vezi usi inchise si mai mult sa le auzi trantindu-se. Dar cineva trebuie sa aiba cheia.

Fiindca sunt oradean nu am putut sa nu remarc adevarul din postarea asta. Am observat si eu ca noi, nord-vesticii suntem cei mai “las-o ca merge si asa” dintre romani. De ce? Chiar nu stiu. Stiu doar statisticile care spun ca avem un somaj foarte mic, dar salarii de asemeanea mici. Deci ne placem sa facem totul pana la un punct, lipsindu-ne ambitia de a continua.

Ceva realmente revoltator aici. Oare pana unde se va ajunge? Oare cata mizerie va mai suporta presa din Romania? Si nu doar presa, ci noi cititorii, care ne declaram scarbiti de asemenea fapte, dar multi dintre noi se uita cu o dorinta perfida. Nu mai comentez.

Via eduard.ro am gasit un site foarte interesant: http://www.globalrichlist.com/. Aici oricine introduce in casuta venitul anual exprimat in euro, dolar sau alte monede poate afla unde se afla pe o scara a castigurilor salariale din lume. Nu o sa va spun ce am obtinut eu :). Show me the money!

Iar la final sa ma laud un pic :P. Dupa noile modificari la google page rank, aflate de la Arhi http://danpop.wordpress.com are Page Rank de 5. Huuuuu-Haaaaaa. Bine, nu mi se datoreaza asta nici 10%. Dar e un motiv de bucurie. Is it a good sign? 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=adE89tm3wTk]