E mic încă. Abia a început să umble biped. Dar e aşa drăguţ ( doar dacă papă tot din farfurie 😛 ). Bloguleţ, treci la masă scumpu tati! Aşa îl alint eu … E câteodată aşa de neastâmpărat, de băgăreţ, dar e tot timpul sincer şi “spune ce are pe suflet”. Şi creşte într-o lună câţi alţii într-un an. Abia a văzut lumina ochilor şi deja peste 2000 de ochi l-au privit şi s-au minunat cât de dulce poate fi. De fapt nu e prea dulce, e acid aşa cum îl vrea tata. E amuzant câteodată, câteodată trist, câteodată iritat, nervos, îndrăgostit, dezamăgit, jovial, plictisit … e ca tatăl lui. Na, e al meu şi nu-l dau la nimenea. Şi-l iubesc, şi o să-l fac să crească mare, mare. E mândria mea, ţuce-l tata de Bloguleţ. La multe post-uri.