Mic îndreptar – Când se folosesc băi, măi, bă şi mă

„Băi” are cel mai elevat caracter dintre toate interjecţiile mai sus menţionate. „Băi” poţi să-i zici unui profesor universitar cu 20 de ani experienţă ( –  Băi, iar m-ai picat la Electrotehnică, no nu-i bai lasă că ştiu unde îţi parchezi Mercedes-ul), unui doctor în timpul unei operaţii dificile ( – Băi,  vena aia trebuia oare tăiată ? ) sau vecinului care a parcat pe locul tău ( – Băi, vezi unde-ţi parchezi maşina data viitoare că cine ştie, poate o să am unde să-mi verific calităţile de pictor în ulei! ). „Băi” are un caracter autodidact (Băi, chiar că nu-i bine să enervezi un stup cu albine. ), are un rol de constatare (Băi, iar nu-mi ajung banii) sau poate induce o puternică stare de reverie (Băi, ce-ar fi fost dacă n-aş fi pierdut ultimul tren spre casă şi băi, ce-ar fi fost dacă n-aş fi obligat să dorm în Gara de Nord).

„Măi” este aici interjecţia feminităţii. Cel mai adesea o regăsim transmisă suav de către reprezentantele sexului mai frumos către unul sau mai mulţi reprezentaţi ai sexului viguros. Exemplificări. Soţia, pensionară, către soţul fermier: Măi, Ioane, băgata-i vaca?. Tânăra parteneră a unui tânăr demn de compasiune, către acel tânăr demn de compasiune: Măi, Pusi, eu n-am chef să gătesc, hai să mâncăm la restaurant. Nu-i nimic, dragă, te împrumuţi tu, scumpu’ de el.

Soţia frustrată este abonata acestei interjecţii: Măi, ţi-am zis să ridici colacul la WC, măi ţi-am zis să nu mai bei ca porcu, măi schimbă-l pe ăla micu, măi cumpără-mi şi mie nişte Tampax, măi cum te uiţi aşa la vecina de la 2, etc. Răspunsul condamnatului (unii îi zic peiorativ, soţ) poate fi de două feluri. Când se adresează muierii sau când i se adresează sieşi, în gând. Nu vă agitaţi, în niciunul dintre cazuri el nu dă dovadă de cojones. Prima variantă, adresare directă soţiei sau partenerei (parteneră se zice unei condamnări în care se poate face recurs, iar soţie unei condamnări definitive şi irevocabile, la cele mai înalte foruri juridice existente): Mă, femeie, mă laşi şi pe mine, am uitat să ridic colacul, Mă, n-am băut decât o juma de bere că cealaltă jumătate i-am dat-o lu Costel, a rămas şomer săracu, Mă da` ăla micu pute de-mi pică maxilaru, Mă ce vrei, Tampax sau Libresse?, Mă, n-am nimic eu cu Angela de la doi, nu vezi ce urâtă-i? Cealaltă formă de adresare, către propria-i persoană, se realizează folosindu-se „Bă”: Bă, mă piş unde vreau eu şi când vreau eu şi cu asta-basta. Bă beau cât mă ţine că doar pe salariul meu beau. Bă Georgel poate sta neschimbat până îl schimbă măsa. Bă, cine a inventat tampoanele fie era gay, fie era tâmpit, fie era al naibii de gay tâmpit. Bă, cum să nu mă uit la Angela de la doi, tu vezi ce picioare are? Această formă de adresare, poate fi întâlnită şi ca formă de confesiune către cel mai bun prieten (neapărat male – to – male), caz în care poate fi opţional folosită alături de apelative ca  „fraiere”, „frate” sau altele cu caracter mai indecent care nu pot fi momentan reproduse: „Bă, frate, şi să vezi, bă fraiere ce bună-i Angela de la doi. Să-ţi bagi nevasta la cec cu dobândă la termen, nu alta”. În discuţiile între cele mai bune prietene, se foloseşte „Mă”, adeseori urmat de apelativul laudativ, „fato”. Folosirea lui „fă” nu implică reacţie din partea interlocutoarei, în acest caz nefiind considerată o insultă: Mă fato, să ştii că Ionel ăsta al mei şi-o trage, mă, cu Angela de la 2. Ştii tu, fă, o ştii tu pe urâta aia, aia cu picioarele ca terminalul de la Otopeni. Mă Lauro, o ştii tu pe curva aia că dacă o vezi noaptea pe stradă îţi vine să scoţi din reflex 50 de lei. Dar nu-i bai lasă, fă, că şi eu cu Raducu, nici noi nu ne lăsăm mai prejos. Daca-i şti mă fato, ce bun ii la pat, nu ca Ionel ăsta că zici că face meditaţii Zen în timpul sexului.

În situaţii de conflict între bărbaţi se foloseşte exclusiv „Băi”: Băi, Băi, băiatule, vrei să faci cunoştinţă cu pumnul stâng? Dacă în conflict intervine o femeie, ea va folosi mai mereu „Mă”, indiferent de sexul persoanei cu care are divergenţe : Mă, fufă, mă, tu te uiţi după Ionel al meu, mă? Mă Radule, uită-te mă la Angela cum se uită după bărbatu` meu mă. Dă-i o corecţie să ştie şi ea cine-i cocoşul de la etajul doi. Bărbatul vizat (în acest caz Ionel care se uita după Angela de la 2), foloseşte interjecţia reconciliantă „Măi”: Măi, Anco, măi fato, măi iubi, hai măi nu mai fi supărată că nu se uită nimeni după Angela. Hai să te pupe Ionică.

Adresarea între doi vecini, într-un cadru civilizat presupune folosirea lui „Băi”: Băi,  Radu, hai să băi să ne înţelegem ca doi oameni civilizaţi ce suntem. Eu o calmez pe a mea, tu calmeaz-o pe a ta. Modul de adresare se schimbă radical în funcţie de persoanele prezente şi mai ales de circumstanţe. Într-un moment mai intim, Ionel către Angela, pe un ton mlădios: Măi, Angelo, să nu te mai cerţi măi cu a mea, că nu ştie de noi. Şi apropo, noi ştim unde merge Radu în fiecare vineri seara când amândoi suntem de serviciu. Pe de altă parte, exprimarea Anca-to-Radu diferă de asemenea: Băi Radule, om eşti mă? Trebuia să te prefaci surprins că ai aflat că Angela te înşeală cu fraieru meu. Hai lasă, băi, amu, hai să te ţuce Anca să-ţi treacă supărarea.

Acest mic îndreptar poate fi completat cu ajutorul comentariilor voastre. Deci, voi când şi cum folosiţi „băi”, „măi”, „bă” şi „mă” ?

7 thoughts on “Mic îndreptar – Când se folosesc băi, măi, bă şi mă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *