… a crizei economice, am găsit-o pe blogul jobjob. Click pe imaginea de mai jos pentru zoom.

Aceasta e şi părerea mea, în mare despre începuturile crizei economice. Începutul este strâns legat, probabil, de sentimentul de cea mai de joasă speţă a fiinţei umane, lăcomia. Lăcomia de a te întinde şi unde vezi că plapuma nu are nicio şansă să ajungă. Acest “nobil” sentiment care a curmat vieţi, a pornit războaie, iar acum generează crize economice. Iar înfrângerea acestui imbold al fiinţei umane ar putea fi una din cheile ieşirii din criză.

Se poate observa, pe imagine, efectul unei alte emoţii “de apreciat” a omului, panica. Panica, care inceţoşează gândirea şi duce la decizii pripite. Un sentiment pur uman, dar plin de efecte negative. Dacă oamenii nu săreau la îndemnul panicii să vândă cât mai repede, piaţa se stabiliza, deşi părerea mea e că din punct de vedere imobiliar, în State, dar nu doar acolo, s-a ajuns prea departe. Era ca un balon umflat cu heliu care pur şi simplu nu mai putea suporta să fie umflat. Se cumpăra scump, se vindea şi mai scump pentru a se genera profit, cumpărătorul făcea la fel, iar acest efect de bulgăre de zăpadă în rostogolire a continuat agasant, preţurile ajungând să depăşească de multe ori valoarea reală (evident, lăcomia).  Ceva trebuia să explodeze.

Ce mai e de observat, e efectul globalizării. Nimeni nu mai poate trăi într-un glob de cristal, protejat de orice se întâmplă în jurul său. Deci dacă ceva se întâmplă în cealaltă parte a lumii, fiţi siguri că vă va afecta la un moment dat într-un fel sau altul. Globalizarea a adus multe beneficii, recunosc, dar în acelaşi timp trebuie acum să recunoaştem cealaltă faţă a monedei. Am intrat toţi în acest noroi economic, ne vom curăţa împreună.

Voi ce ziceţi, cum a început totul?