Category Archives: Funny
Cel mai tare video ever !!!
Noooooooooo !!!
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=WWaLxFIVX1s]
De unde reactia lui Darth Vader?
Unele sugestii:
-Lord Vader, zoso te-a bagat in blogroll.
-Nooooooooooooooooo !!!
-Lord Vader, Elena Udrea va candida la presedintie in 2014
-Noooooooooooooooooooooooooo
-Darth Vader, Ricky Martin e gay!
-Da? Yesssss.
-Da, dar a intrat intr-o relatie cu Elton John
-Noooooooooooooooooooooo
-Lord Vader, Bolojan vrea sa faca un pod total inutil peste Cris.
-Noooooooooooooooo !
-De fapt doua.
-Nooooooooooooooooooooooooooooo!
-Lord Vader, Chuck Norris is your father.
-Noooooooooooooooooo!!!
-Lord Vader, cica duminica Pro TV baga Twilight.
-Noooooooooooooooooooooooooooooo
-Lord Vader … Esti in reteaua Orange. Bine ai venit. Momentan abonatul pe care l-ai apelat nu este disponibil. Te rugam sa incerci mai tarziu.
-Noooooooooooooooooooo!!!
Acum sa va vad pe voi 😛
Romania, te iubesc
Mic îndreptar – Când se folosesc băi, măi, bă şi mă
„Băi” are cel mai elevat caracter dintre toate interjecţiile mai sus menţionate. „Băi” poţi să-i zici unui profesor universitar cu 20 de ani experienţă ( – Băi, iar m-ai picat la Electrotehnică, no nu-i bai lasă că ştiu unde îţi parchezi Mercedes-ul), unui doctor în timpul unei operaţii dificile ( – Băi, vena aia trebuia oare tăiată ? ) sau vecinului care a parcat pe locul tău ( – Băi, vezi unde-ţi parchezi maşina data viitoare că cine ştie, poate o să am unde să-mi verific calităţile de pictor în ulei! ). „Băi” are un caracter autodidact (Băi, chiar că nu-i bine să enervezi un stup cu albine. ), are un rol de constatare (Băi, iar nu-mi ajung banii) sau poate induce o puternică stare de reverie (Băi, ce-ar fi fost dacă n-aş fi pierdut ultimul tren spre casă şi băi, ce-ar fi fost dacă n-aş fi obligat să dorm în Gara de Nord).
„Măi” este aici interjecţia feminităţii. Cel mai adesea o regăsim transmisă suav de către reprezentantele sexului mai frumos către unul sau mai mulţi reprezentaţi ai sexului viguros. Exemplificări. Soţia, pensionară, către soţul fermier: Măi, Ioane, băgata-i vaca?. Tânăra parteneră a unui tânăr demn de compasiune, către acel tânăr demn de compasiune: Măi, Pusi, eu n-am chef să gătesc, hai să mâncăm la restaurant. Nu-i nimic, dragă, te împrumuţi tu, scumpu’ de el.
Soţia frustrată este abonata acestei interjecţii: Măi, ţi-am zis să ridici colacul la WC, măi ţi-am zis să nu mai bei ca porcu, măi schimbă-l pe ăla micu, măi cumpără-mi şi mie nişte Tampax, măi cum te uiţi aşa la vecina de la 2, etc. Răspunsul condamnatului (unii îi zic peiorativ, soţ) poate fi de două feluri. Când se adresează muierii sau când i se adresează sieşi, în gând. Nu vă agitaţi, în niciunul dintre cazuri el nu dă dovadă de cojones. Prima variantă, adresare directă soţiei sau partenerei (parteneră se zice unei condamnări în care se poate face recurs, iar soţie unei condamnări definitive şi irevocabile, la cele mai înalte foruri juridice existente): Mă, femeie, mă laşi şi pe mine, am uitat să ridic colacul, Mă, n-am băut decât o juma de bere că cealaltă jumătate i-am dat-o lu Costel, a rămas şomer săracu, Mă da` ăla micu pute de-mi pică maxilaru, Mă ce vrei, Tampax sau Libresse?, Mă, n-am nimic eu cu Angela de la doi, nu vezi ce urâtă-i? Cealaltă formă de adresare, către propria-i persoană, se realizează folosindu-se „Bă”: Bă, mă piş unde vreau eu şi când vreau eu şi cu asta-basta. Bă beau cât mă ţine că doar pe salariul meu beau. Bă Georgel poate sta neschimbat până îl schimbă măsa. Bă, cine a inventat tampoanele fie era gay, fie era tâmpit, fie era al naibii de gay tâmpit. Bă, cum să nu mă uit la Angela de la doi, tu vezi ce picioare are? Această formă de adresare, poate fi întâlnită şi ca formă de confesiune către cel mai bun prieten (neapărat male – to – male), caz în care poate fi opţional folosită alături de apelative ca „fraiere”, „frate” sau altele cu caracter mai indecent care nu pot fi momentan reproduse: „Bă, frate, şi să vezi, bă fraiere ce bună-i Angela de la doi. Să-ţi bagi nevasta la cec cu dobândă la termen, nu alta”. În discuţiile între cele mai bune prietene, se foloseşte „Mă”, adeseori urmat de apelativul laudativ, „fato”. Folosirea lui „fă” nu implică reacţie din partea interlocutoarei, în acest caz nefiind considerată o insultă: Mă fato, să ştii că Ionel ăsta al mei şi-o trage, mă, cu Angela de la 2. Ştii tu, fă, o ştii tu pe urâta aia, aia cu picioarele ca terminalul de la Otopeni. Mă Lauro, o ştii tu pe curva aia că dacă o vezi noaptea pe stradă îţi vine să scoţi din reflex 50 de lei. Dar nu-i bai lasă, fă, că şi eu cu Raducu, nici noi nu ne lăsăm mai prejos. Daca-i şti mă fato, ce bun ii la pat, nu ca Ionel ăsta că zici că face meditaţii Zen în timpul sexului.
În situaţii de conflict între bărbaţi se foloseşte exclusiv „Băi”: Băi, Băi, băiatule, vrei să faci cunoştinţă cu pumnul stâng? Dacă în conflict intervine o femeie, ea va folosi mai mereu „Mă”, indiferent de sexul persoanei cu care are divergenţe : Mă, fufă, mă, tu te uiţi după Ionel al meu, mă? Mă Radule, uită-te mă la Angela cum se uită după bărbatu` meu mă. Dă-i o corecţie să ştie şi ea cine-i cocoşul de la etajul doi. Bărbatul vizat (în acest caz Ionel care se uita după Angela de la 2), foloseşte interjecţia reconciliantă „Măi”: Măi, Anco, măi fato, măi iubi, hai măi nu mai fi supărată că nu se uită nimeni după Angela. Hai să te pupe Ionică.
Adresarea între doi vecini, într-un cadru civilizat presupune folosirea lui „Băi”: Băi, Radu, hai să băi să ne înţelegem ca doi oameni civilizaţi ce suntem. Eu o calmez pe a mea, tu calmeaz-o pe a ta. Modul de adresare se schimbă radical în funcţie de persoanele prezente şi mai ales de circumstanţe. Într-un moment mai intim, Ionel către Angela, pe un ton mlădios: Măi, Angelo, să nu te mai cerţi măi cu a mea, că nu ştie de noi. Şi apropo, noi ştim unde merge Radu în fiecare vineri seara când amândoi suntem de serviciu. Pe de altă parte, exprimarea Anca-to-Radu diferă de asemenea: Băi Radule, om eşti mă? Trebuia să te prefaci surprins că ai aflat că Angela te înşeală cu fraieru meu. Hai lasă, băi, amu, hai să te ţuce Anca să-ţi treacă supărarea.
Acest mic îndreptar poate fi completat cu ajutorul comentariilor voastre. Deci, voi când şi cum folosiţi „băi”, „măi”, „bă” şi „mă” ?
D-Day (aka “Prima întâlnire”)
6:45. Azi trebuie să fiu devreme la lucru. E ziua cea mare şi nu vreau să văd iar mutra de „Puii mei iar pleacă ăsta devreme acasă” aruncată pe sub umăr de colegi, şefi, vecini, câine, etc. Aşa că de data asta o să fiu mai devreme acasă, o să mă pregătesc cum se cuvine şi totul o să iasă cum ar trebui.
9:15, După un cocktail de mentă gata frecată.
– Dani, Dani, eşti? Îmi transmite skype-ul cuvintele project managerului, tocmai când gândurile mele traversau mări şi ţări, oprindu-se inevitabil la ea. Oare cum o să fie? O să mă fac de râs sau dimpotrivă o s-o impresionez cu charm-ul meu de renume mondial? Oare mă va da gata cu farmecul ei sau dimpotrivă va fi mai plictisitoare decât o nuntă de pocăiţi între 2 bărbaţi? Cert era că gândurile mele erau undeva prin stratosferă, departe de lumea imediată plină de calculatoare, php, ticket-uri şi alte amănunte, prea puţin importante în acea zi.
– Da, da, vin acum, răspund abia nimerind Enter-ul. – Dani, avem o problemă cu newsletter-ul, nu se trimit bine email-urile, erori peste erori, am primit raporturi de spam cu duiumul. Ce faci? La ce te gândeşti? Mă asculţi? Dormi? – Da, da, o să mă uit peste, mă excavam eu repede, în timp ce ideile se învolburau tocmai în altă direcţie. Să nu uit să-mi pun suficienţi bani + 50%, just in case. Să nu uit să mă dau cu parfumul primit cadou, acela de miroase fain. Trebuie şi duş înainte. Neapărat. Dar cum îmi va sta părul? (paranteză: părul meu după duş e comparabil cu o căpiţă de fân proaspăt cules. În afară de culoare, of course J ).
16:55 Iar n-am făcut nimic la serviciu. Trebuie să ies tiptil tiptil să nu mă prindă cineva si evadez. 16:56:02 Să închid Skype-ul să nu mai în ceară nimeni nimic. 16:56:05. Intră şeful pe skype. Intră în conversaţie cu mine. – Tre să facem asta, aia, bla, bla … – OK, zic eu, iar în gând izbucnea frustrant acel „WHY MEEEE, GOD, WHY MEEEEEEE” …
17:48. Nu mai pot de nervi … deja mouse-ul mai are 1 2/3 butoane, iar rotiţa e undeva pe la colegu sub scaun. Gata, nu mai pot trebuie să fug. Sub pretextul unei catastrofale căderi de Ubuntu, pretext ce îl voi împărtăşi în ziua următoare, fug repede spre casă. Atât de repede încât nimeresc 3 băltoace din 4 posibile, ceea ce nu e departe de World Record. Cred că de vină e şi mintea mea drumaşă întra-le imaginaţiei. Sunt sigur că părul ei se va undui melancolic în jurul ceştii temătoare de ceai, sunt sigur că ochii ei îmi vor face neuronii să danseze, sunt sigur că glasul ei va întoarce priviri şi-mi va creiona un surâs de fudulie: Azi e doar a mea.
18: 25. Dan + 1 jumatate de litru de apă adunată de pe drum ajung acasă. În stomac se aud zgomote suspecte. Nu pot risca ca în mijlocul unei replici de dat pe spate stomacul meu să mă deranjeze. Trebuie să mănânc ceva. Dar nu mai am timp!!!. Deschid frigiderul. Salam de vară. Bun o fi. De fapt nu e atât de bun. Un nume mai potrivit ar fi „salam de vara 2008”. Pâine. Atât de tare încât poate fi folosită cu succes în lupta antiaeriană. Un pahar cu apă de la chiuvetă şi presto.
18:45. Fuck, duşul. Mama lor de companie de apă. Doar apă rece. Iar senzaţii extreme. În situaţii de genul acesta îi înţelegi pe cei care cântă la duş. Brusc La Traviata pare chiar reuşită. Parfumul. Repede. Am uitat de deodorant. Hai şi cu ăla. De fapt două deodorante. Acum ori „o dau gata” ori o dau gata. Pe dinţi. Nu vreau să miros ca Fred Flinstone după un iaba-daba-duuuuuuuuu. Părul. După duş are suprafaţa unui mic stat african. Sunt nevoit să aplic gelul de şmecheraş. Şi dă-i frate. Dacă nu-s Alec Baldwin atunci call me Santa and feed me to the cats. Pieptenul nu mai face faţă şi îşi pierde în mod eroic anumite componente. Nu, nu mă bărbieresc. Fetele adoră bărbaţii nebărbieriţi. Să ştie cine-i şeful !!!. Credeţi că bărbaţii preistorici se bărbiereau? No way. Poate din când în când cu cuţitul mai retezau un pic, să nu fie chiar ZZ-top look-a-like. Dar eu nu, nu acum. Oricum nu mai am timp, mă consolez eu. Dar am timp de 10 flotări rapide. O să-mi facă un piept demn de vremurile bune ale lui Steven Seagal. Sau cel puţin asta era părerea mea narcisistă despre mine. În realitate e adevărat că oglinda măreşte anumite lucruri.
19:25. Totuşi parcă aş mai îmbuca ceva, ziceam eu privindu-mi coloana vertebrală şi nu pe la spate. Deschid iar frigiderul. Iaurt nu bag că nu mă risc. Nici prăjitura aia de săptămâna trecută nu mai îmi face cu ochiul. Trebuie să fiu stăpânul domeniului meu la întâlnirea asta. Trebuie să fiu zen. Rezultă: încă vreo 3 bucăţi de salam de vară. Nici nu mai le simt gustul. Succesul cere sacrificii nu? Pe la a vreo treia bucată parcă mă loveşte un trăsnet. Eu cu ce mă îmbrac? Fuga, fuga la dulap să aleg. Blugii ăştia arată ca şi cum aş fi avut un teribil accident de motocicletă cu ei. Bluza asta verde arată ok. O pun pe mine. Nop, parcă-s Arlechino meets Saw 3. Ce puii mei să îmbrac? O cămaşă. Da, fetele adoră bărbaţii stilaţi. Dar nu e călcată. Să o iau aşa şi să mă creadă nonconformist? Sau o să mă creadă un leneş şi un împrăştiat de prima speţă? Mai bine o calc. O să apăs mai tare cu fierul şi nu trebuie să aştept până se încălzeşte. Perfect. Acum arată ca abdomenul Jessicăi Alba. Bine că-mi amintii. Să nu fac prostia să o laud pe Jessica la întâlnire. Nu, nu, nu, Dani nu faci prostia asta. Deşi, între noi fie vorba, merită nu? 😛 .
19:45: Gata. Mă mai uit o dată în oglindă şi de asemenea ea la mine, parcă şoptindu-mi suav: WFT man!!! . Pantofii arată ca după o întrunire a iobagilor ardeleni, fug repede să-i fac cu cremă. Gata, acum chiar gata. Hai încă o privire în oglindă şi acum chiar gata. Fuga la taxi. Crap, nu este Fulger, iar o sa dau o avere. Acum fie ce-o fi. –Liber? – Da, îmi răspunde o voce senină. Eu chiar sper că a înţeles contextul alocuţiunii mai sus menţionate. –Vă grăbiţi, vă rog? Şi, fără urmă de constrângere o zic: – Am o întâlnire cu o fată! –Da, atunci trebuie să ne grăbim şi o calcă. Bunăvoinţa şoferului a fost rapid sucombată de intervenţia divină care a scos în cale toate semafoarele posibile şi imposibile, unele nici nu le-am văzut de-a lungul vieţuirii mele pe plaiurile orădene.
20:10. Deja am transpirat şi fanta care am băut-o săptămâna trecută. Mă gândeam la posibilele scuze: 1. Ne-a inundat vecinul. 2. Câinele a avut o indigestie acută. 3. Am întârziat înadins ca să ne mai întâlnim o dată. Hei, asta-i chiar bună, răsuflu uşurat. Mă îndrept acum plin de mine, spre silueta ei, care treptat se transformă în … ea. Restul … e magie 🙂
Leapşa primită de la Alina. Cine vrea să o ducă mai departe, be my guest.
Deci cine e Chuck Norris?
Daca ati putea citi gandurile
Ce credeti ca gandeste pisica din video-ul de mai jos?
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=nHGjn_F63H8 480 385]
Hai sa incep eu:
Kitty: “Well this sucks …”
Kitty: “AM CASTIGAT PARIUL !!!! ARAT CA YODA”
Kitty: “This means war!!!!”
Kitty: “Si cand te gandesti ca eu l-am crezut cand mi-a zis sa vin pana in baie ca acolo ma asteapta Alfredo, matza chippendale”
Kitty: “Asta e ultimul lucru pe care il fac pentru un Wiskas”
Kitty: “Daca asta trebuie sa fac pentru un date, mai bine imi iau o felie de cascaval si ma uit la niste episoade selectate din Tom si Jerry”
Ok, Alte idei? 😛
Cand stii ca in Oradea nu se intampla nimic
Atunci cand, stire principala pe bihoreanul.ro, e asta:
Post Scriptum: Oare cand, vor da jos de pe site mizeria aia cu “Scenele fierbinti” ce troneaza la ei pe prima pagina de luni bune? Oare contentul jurnalistic de calitate nu mai e suficient pentru atragarea de cititori? Oare ei nu se gandesc ca, cine stie, poate niste MINORI vor vrea sa intre pe site? Chiar trebuie sa ne tabloiti-maneli-pitzi-prostim cu totii?