Tag Archives: htc

Love Story

Eram fericiţi împreună. Extrem de fericiţi. De fapt aş fi vrut să folosesc alt termen, însă încă nu am găsit în dicţionar unul care să fie pe măsura a ceea ce simţeam. Zâmbete în fiecare dimineaţă la plecarea la serviciu. Zâmbete şi pupici. Odată ajunşi acolo ne sunam atât de des încât aveam senzaţia că e lângă mine, vorbea atât de duios încât fiecare cuvânt părea o îmbrăţişare caldă. Când ieşeam de la job eram atât de dornic să o revăd încât aş fi plătit toţi şoferii de pe traseu doar să se dea la o parte şi să-mi lase liberă calea către puiul meu. Seara era ca o clipă ruptă din rai. Trecea atât de repede, dar era divină. Ce frumos era!

Dar …

O zi de toamnă târzie, o vreme sumbră, bacoviană. Aveam nevoie de glasul ei mlădios, o sun. –Pusiii Ela!. – Bună, Dan. Am rămas blocat. Glasul ei era schimbat. Se auzea atât de clar încât m-am întors crezând că-mi şopteşte la ureche. Dar nu era doar asta. Ea niciodată nu îmi zicea Dan, niciodată. Şi atât de mult îmi plăcea că nu folosea numele acesta, mi se pare prea impersonal, prea rece, prea insensibil. Am trecut însă repede peste şocul iniţial. –Ce mai faci, iubi? O întrebai sperând că totul va reveni la normal. – Bine … Dan, mă scuzi te rog, am de lucru, vorbim noi mai încolo. Pa. Mi-a închis telefonul. Ea niciodată nu era prea ocupată pentru mine. Încă ea era cea care suna cel mai des. În ziua aceea nu m-a mai sunat. Într-un final, nu mai rezist. O sun, disperat. – Bună Ela, ce faci? –Mai am de lucru, vin mai târziu acasă, nu te superi nu? –Nu, draga mea, i-am dat replica eu, dar doar cu o pătrime din vocea mea masculină. –Dar Ela, tu în job-ul tău ai nevoie de internet, iar din câte ştiu eu firma se închide la 5, ce o să faci? –Lasă dragule, că mă descurc eu, doar ştii bine că sunt descurcăreaţă. –Dar poţi să vii şi acasă, avem internet. –Nu-ţi fă griji Dani, totul e ok. Pa!. A închis!. Simţeam că explodez. Calmează-te Dan! Pe unde umblă??? Totuşi, de ce se aude aşa de clar?

Am mâncat cartofi cu pâine. Altceva nu era, iar în casă doar ea găteşte, eu habar n-am să-mi fac nici ouă. Am mai fost nevoit o dată să-mi fac singur de mâncare. După aia a trebuit să stau două zile acasă. Indigestie. De aceea am mâncat doar puţin. Cu stomacul gol, dar plin de nervozitate, m-am decis să o aştept pe canapea. Când va veni o să-i zic eu câteva. Sunt sigur că a fost pe la cineva. Ora 23. Se aude uşa, sar de pe canapea ca ars. –Ela, bună. Bine ai venit acasă, îi zic eu pe un ton sarcastic. – Pe unde ai umblat? –Am lucrat, Dani, nu mai fi aşa de suspicios. Când s-a apropiat de mine, o „mireasmă” de tutun mi-a agresat senzorii olfactivi. –Ela, miroşi a ţigară, zi-mi acum unde ai fost. –Am lucrat, nu te mint, Dan. Acum te rog să mă scuzi, mă schimb şi merg să citesc ceva. –Bine, dar să ştii că eu o să dorm în cealaltă cameră. –Bine. Auzi la ea, merge să citească. Să citească ce? Că încă nu am mutat cărţile din biblioteca părinţilor. În fine, se pare că-i face plăcere să mă mintă. Să citească, auzi la ea! Nici nu mai intru în camera ei. Sunt sigur că e ceva putred în Danemarca!

Dimineaţă. Plouă mărunt, agasant. Se pare că Ela nu e deranjată. Iese din cameră vioaie, fredonând „Beautiful life” a celor de la Ace Of Base. –Aşa îmi place melodia asta, îmi zise ea. Am ascultat-o toată dimineaţa asta, de vreo 10 ori. -Poftim? zic eu stupefiat. –Da, Dani, îmi răspunde scurt. Crap de nervi. Se joacă cu mintea mea. Cum se poate ca să difuzeze MTV-ul melodia asta antică de atâtea ori într-o dimineaţă? De ce mă minte aşa? Ce i-am făcut oare? –Dani, să vezi ce fimuleţ funny am văzut pe youtube acum dimineaţa. Lasă că o să-ţi dau linkul de la serviciu, era să cad din pat de râs. Acum chiar că explodez. Visează filmuleţe pe youtube, când calculatorul e în cealaltă cameră. Iar eu sunt sigur că nu am auzit-o intrând. Sau poate mă înşel? În fine, sigur e ceva la mijloc.

Nu mai rezist, fug spre lucru, fără mic dejun, fără nici măcar un pupic. Mi-am luat pe drum un hamburger. Acum am aflat de ce i se zice fast food. E viteza cu care vreau să îl arunc, atât de dezgustător e. Beau un pahar cu apă şi iau un Orbit să se estompeze gustul. Ajung la lucru şi urmez ritualul consacrat. Adică pornesc Messengerul. Ela e deja online!. Cum se poate? Nu a plecat încă la lucru? –Bună Ela. –Bună scumpi. –Aşa de repede la lucru? –Acum ajung, îmi răspunde ea. Cât de nonşalant poate minţi. Deja bănuiam ce e mai rău. O fi la vreun vecin. Dar atunci de ce a intrat online? Doar nu e tâmpită. Dar ştiu că e la un vecin, însă putea găsi o minciună mai credibilă. Ştiu, e vecinul de la 4, Costel Am văzut cum se uita la el de fiecare dată când se nimerea în lift. Cum el, galant îi deschidea uşa, cum ea râdea la fiecare banc al lui, iar eu tot îl uzez pe săracul Bulă fără succes. Eram gata să merg la Ernest. Am ajuns mai roşu la faţă decât semaforul. Ceva trebuie făcut. –Ok, scumpo, zisei eu abia nimerind tastele. Am ieşit de pe Messenger. Bineînţeles însă, gelos din fire, nu am putut să nu ştiu ce e cu ea şi am intrat din nou peste vreo oră. Ea era tot online, cu statusul „Micul meu tovarăş”. Ce naiba vrea să însemne asta? Şi vecinul de la 4 e scund, adică mai scund ca mine. Dar Ela nu e aşa naivă să pună un status dedicat lui. Nu mi-ar face ea una ca asta, nu. Revino-ţi Dane. Dar dacă totuşi?. În timp ce îmi frecam eu mâinile, picioarele, tastatura, orice găseam acolo, de nervi, intră ea. –Iubi, vrei să vezi nişte poze? –Da, sigur Ela, gândindu-mă oare ce poze, Doamne!. Îmi trimite nişte poze cu ea şi colegii ei de lucru, poze recente. Atât de clare, culori vii, contrast perfect, ce mai, o delectare. M-au mai liniştit puţin. Dar doar puţin. –Ela, pozele astea sunt superbe. Felicitări colegului care le-a făcut, dar mai ales aparatului foto. – Ha ha ha … îmi scrise ea. Oare de ce râde?

Ziua a mers ca naiba, scenariile se creau, se destrămau, se suprapuneau în mintea mea. Mă consumam ca un idiot. I-am zis şi la şefu să mă pupe undeva unde nu mă vede soarele. Cum îmi zice el mie să respect deadline-ul? Bine că şeful a fost rezonabil şi m-a trimis acasă doar pentru o zi. –Du-te şi te odihneşte puţin Dane, cred că eşti prea stresat. Am ajuns acasă şi mai furios. Toate au mers anapoda. Mi-e foame, deschid frigiderul. Ura, este lapte. Of, dar e expirat de 2 zile şi eu nu risc nimic. Asta nu e ziua mea cu siguranţă. Sună telefonul. Ela. –Scumpiii, ceau. –Bună Ela. –Te-am sunat să-ţi zic că azi o să întârzii un pic. Merg cu o prietenă să o ghidez până undeva. Şi de ce nu mai eşti online? –Să o ghidezi?!? De ce mă minţi Ela, spune-mi ce se petrece!. Nu mai suport. Cine e? –Dani, suferi de paranoia. Nu mai fi gelos degeaba. Ne vedem acasă. Pa.

Nu mai rezist. Toată lumea se prăbuşeşte parcă peste mine. Mă înşeală. Şi ştiu că e Costel de la 4. Cobor repede până la el. Sun la uşă. Răspunde soţia sa. –Bună Ioana! Costel e acasă? Vreau să vorbesc ceva cu el. –Nu, nu e, nu ştiu unde a plecat. Bine că ai venit. Ela şi-a uitat la noi o chitanţă. Era să cad pe jos. Nici nu am luat bucata de hârtie, am urcat repede până în apartament şi am stat acolo gândindu-mă la ce o să urmeze. E clar, îmi ziceam eu. O să încheiem totul între noi. Cum mi-a făcut una ca asta? Sunt chair cârpa ei? O să-i cer explicaţii după care o să mă despart de ea. Mă pun să o aştept.

Ora 23. Se aude uşa, sar de pe canapea ca ars. –Unde ai fost Ela? Vreau explicaţii şi nu minciuni ca până acum! –Nu te-am minţit nici o clipă Dani, te rog să mă scuzi un minut, fug până la baie. Intră grăbită la baie aruncându-şi poşeta pe canapea. Dane, asta e şansa ta să afli amănunte. Şi fac un gest care nu mă caracterizează deloc. Îi iau poşeta şi caut în ea. Atunci îl văd. Totul devine brusc atât de clar! Sunt un DOBITOC.

Ela îşi luase un HTC Touch Pro. Când reveni de la baie mă văzu stând cu el în mână, cu ochii ca cepele şi cu o faţă de idiot. –Văd că l-ai găsit. Atât de mult îmi place micul meu tovarăş. Ştii cât de mult îmi doream aşa ceva. Am fost la Costel, că ştii că el lucrează la Onsite.ro. M-a ajutat cu formalităţile într-o clipă. Însă cred că am pierdut chitanţa la el. Nu-i nimic, mi-o înapoiază. Să ştii că viaţa mea a devenit o plăcere datorită noului meu HTC. Este un PDA atât de performant. Pot să citesc sau să scriu documente office sau pdf, ceea ce mă ajută enorm în munca mea. Are Wi-Fi, am fost într-o cafenea să mai lucrez peste program. Singurul lucru care nu mi-a plăcut acolo a fost fumul. Are 3G prin HSPDA şi WCDMA, mă pot conecta online din maşină. Chiar şi pe Messenger. Are aplicaţie de youtube integrată, deci pot să mă uit la filme fără să fiu nevoită să intru în browser. Cred că ai auzit calitatea ireproşabilă a sunetului. Îl ador. Are şi un mp3 player de o calitate ireproşabilă, la fel cum e şi redarea video mulţumită procesorului de 528Mhz şi a memoriei RAM de 288MB, cea ROM fiind de 512MB. Însă momentan am doar o piesă pe el, „Beautiful life”, ştii tu, preferata mea. Asta deşi suportă card microSD până la vreo 16GB, poate şi mai mult. Are GPS, cu A-GPS. Să vezi ce mult m-a ajutat azi când am ghidat-o pe colega mea Claudia pe nişte străzi atât de lăturalnice încât nici nu ştiam că există. Iubesc pozele făcute cu camera de 3,15 MP, cu autofocus, parcă sunt poze făcute de o cameră foto scumpă. Şi e atât de uşor, doar 165 de grame. Mai puţin ca un hamburger. Vrei să luăm cina în oraş?

Articol scris pentru etapa 11, superblog 2008.

iPhone 3G – Nu doar un telefon!…

[articol publicat în Student Fun, octombrie 2008]

(Vă recomand această revistă, pe care o gasiţi în toate locaţiile unde se distribuie 24-FUN. Pe langă acest articol veţi găsi alte articole şi relatări foarte interesante scrise de Florin Marincaş (excepţională relatare), Laura Gavriluţ, Laura Ciobanu, Alina Gâdoiu, Oana Pop şi alţii. Chiar merită!!!)

Doar cine a trăit într-o peşteră în ultimii ani nu a auzit de iPhone, telefonul minune al celor de la Apple. Aşteptat de fanii din întreaga lume (poate mai puţin din Polonia, unde operatorul de telefonie mobilă Orange a recunoscut că a plătit oameni care să formeze cozi false în faţa magazinelor sale – mă întreb cum au stat lucrurile pe plaiurile mioritice?), mult mediatizatul telefon a ajuns anul acesta, mai precis pe 9 iunie (prima zi de distribuţie a fost 11 iulie), la cea de-a doua versiune, cea 3G.

Trecerea era necesară deoarece cererea pentru viteze mai mari de transfer a devenit din ce în ce mai acută şi nu doar de la europenii şi asiaticii deja familiarizaţi cu noua tehnologie ci chiar şi americanii îşi doreau acest upgrade. Trebuie menţionat că primele telefoane 3G şi-au făcut apariţia pe piaţă încă de la începutul secolului, iar Apple nu mai putea să rămână codaş. Modelul precedent beneficia de conectivitate Wi-Fi, preferată iniţial în detrimentul 3G datorită popularităţii sale printre americani. Totuşi, acoperirea wireless e încă destul de scăzută mai ales pe bătrânul continent, o piaţă pe care gigantul american dorea să o cucerească de asemenea.

De la vechiul la noul iPhone

Să vedem diferenţele. Prima şi cea mai importantă e desigur viteza 3G, o îmbunătăţire semnificativă faţă de tehnologia EDGE (Enhanced Data Rates for Global Evolution) prezentă la primul model. La un test practic, noul iPhone a reuşit o viteză medie de transfer de 215 Kbps faţă de doar 104 Kbps obţinuţi de vechiul model. O altă îmbunătăţire majoră se referă la integrarea receptorului GPS, nemaifiind nevoie de achiziţionarea unui dispozitiv separat. În plus, iPhone ridică miza prin utilizarea A-GPS-ului (Assisted GPS). Această tehnologie, utilizată iniţial doar de către sistemul american de urgenţe 911, reprezintă o îmbunătăţire semnificativă faţă de GPS-ul tradiţional datorită folosirii unor servere dedicate pentru procesarea semnalelor de la telefon, ceea ce se traduce prin acurateţe sporită chiar şi atunci când puterea semnalului este scăzută. O noutate interesantă o reprezintă suportul pentru geotagging. Această funcţie salvează împreună cu fiecare fotografie făcută şi coordonatele geografice preluate de la GPS, alături de alte date cum ar fi oraşul sau altitudinea. Pe lângă numeroasele avantaje aduse de această nouă funcţie sunt sigur că, dacă vă gândiţi mai profund, veţi găsi şi dezavantaje.

Utilizarea GPS-ului a dus din păcate şi la unele modificări de ordin estetic ale telefonului care, spun unii, l-au făcut mai urât ca primul. Este vorba de utilizarea plasticului în detrimentul aluminiului, opţiune argumentată prin necesitatea îmbunătăţirii semnalului. Doar că acest plastic este extrem de greu de curăţat şi în plus urmele degetelor sunt mult mai vizibile ca în cazul generaţiei precedente. O problemă des discutată a vechiului iPhone a fost că nu permitea instalarea de aplicaţii third-party (adică făcute de alţii). Acum nu doar că acest lucru este posibil, ba chiar încă Apple a creat un loc denumit AppStore unde dezvoltatorii de software îşi pot pune aplicaţiile gratuite sau contra-cost, utilizatorul iPhone având acces facil la ele. Autonomia bateriei a fost şi ea îmbunătăţită, cei de la Apple promiţând 5 ore de convorbiri utilizând reţeaua 3G. Testele practice au măsurat însă durata bateriei în cazul acestor convorbiri la doar 3 ore, cu precizarea că în teste nu a fost vorba de o utilizare normală ci una la limită. La o comparaţie cu parametri identici, noul iPhone a demonstrat o autonomie cu o jumătate de oră mai mare ca cea a dispozitivului de primă generaţie. Toate noile îmbunătăţiri au avut o repercusiune, minoră totuşi, asupra dimensiunilor noului dispozitiv, care este un pic mai mare ca cel precedent.

E justificată iPhone-mania?

În primele 3 zile de la lansare Apple a reuşit să vândă peste 1 milion de iPhone 3G. Vechea generaţie a fost şi ea una de succes, bucurându-se de 8 milioane de unităţi vândute doar în anul 2007 (primul iPhone s-a lansat în 29 iunie 2007). E logic să ne întrebăm de unde vine acest succes? Răspunsul stă în imaginea Apple în ochii cumpărătorilor. Produsele Apple, de la iPod, la MacBook sau sistemul de operare Mac OX au fost considerate ca fiind ceva special, cu multe inovaţii şi mai mult ceva diferit faţă de ce exista în acel moment pe piaţă. Apple (la fel ca Google) au reuşit să-şi creeze o imagine de „băieţi buni” ai IT-ului, singurii care pot să combată hegemonia Microsoft. De aceea produsele Apple au avut parte de recenzii eminamente pozitive, imperfecţiunile şi neajunsurile fiind tratate cu blândeţe. Tocmai de aceea publicul consumator a fost involuntar manipulat să creadă că noul telefon de la Apple va fi ceva cu totul special. Ei bine, specificaţiile tehnice infirmă cu vârf şi îndesat toate aceste supoziţii. iPhone 3G nu are implementat standardul MMS, standard prezent la o mulţime de telefoane încă din anul 2002. Nu există posibilitatea de extindere a memoriei prin card-uri, facilitate ce s-ar fi dovedit utilă mai ales la modelul de 8GB. Camera foto de 2MP este de mult depăşită, iar înregistrarea video nu este posibilă decât după instalarea unor programe adiţionale. Lipsa camerei secundare face aproape imposibile conferinţele 3G. Funcţionalitatea Bluetooth este limitată doar la căştile wireless, nefiind posibil transferul de fişiere. Legat de fişiere un alt mare inconvenient este lipsa funcţiei de copy/paste, însă se pare că acest neajuns va fi remediat în următoarele update-uri de software.

Nu este corect însă să enumerăm doar dezavantajele acestui telefon. Dincolo de frenezia media, iPhone are totuşi multe puncte forte care îl diferenţiază de concurenţă. Prima şi prima dată frapează aspectul. iPhone e foarte reuşit din punct de vedere al design-ului, lucru care nu mai miră când este vorba de Apple. Ecranul touch-screen (cu multi-touch) îl face nu doar uşor de folosit ci oferă o plăcere în utilizare rar întâlnită la alte telefoane. Acesta are înglobaţi senzori de lumină şi de proximitate ceea ce nu doar îmbunătăţeşte calitatea imaginilor afişate ci şi ajută la economisirea bateriei (când telefonul e la ureche senzorul de proximitate stinge ecranul). Efectele grafice precum şi beneficiile date de prezenţa accelerometrului (de exemplu rotirea pozelor la rotirea telefonului) atrag priviri şi stârnesc invidii. Modul de interacţionare cu telefonul e complet diferit faţă de ce eram obişnuiţi. La capitolul calitatea sunetului, experienţa iPod este evidentă, din acest punct de vedere avem de a face cu un etalon. Nici redarea video nu este mai prejos, iPhone fiind „propulsat” de un procesor la 620Mhz care îşi face cu prisosinţă treaba. Aplicaţiile cu care este dotat din fabrică ca de exemplu Bursa, Meteo, Calendar sau Calculator sunt foarte utile oricărui utilizator. La aceste avantaje se pot adăuga şi cele enumerate mai sus: GPS, Wi-Fi, App Store sau 3G.

Concurenţa nu a stat cu mâinile în sân

Competitorul cel mai de seamă al telefonului de la Apple este HTC Touch Diamond, telefon disponibil din mai 2008 în Hong Kong, iar din iunie în restul lumii. Competiţia este chiar mai acerbă pe piaţa românească, Vodafone oferind acest telefon la preţuri cu adevărat competitive (există chiar şi posibilitatea achiziţionării gratuite a telefonului, la anumite planuri tarifare). În lupta cu iPhone 3G, HTC Touch Diamond punctează la capitolul dimensiuni, fiind mai subţire şi mai uşor, la calitatea ecranului care beneficiază de o rezoluţie 640×480 în opoziţie cu cei 480×320 ai iPhone-ului sau la performanţele camerei foto de 3,2 MP cu autofocus şi posibilitatea de înregistrare video. Totodată, telefonul celor de la HTC beneficiază de o cameră frontală utilă pentru conferinţe video. Sistemul de operare Windows Mobile 6.1 Professional este considerat de unii superior celui de pe iPhone, MAC OS X. Viteza de download prin 3G a telefonului de la HTC este de 7,2 Mbps, dublu faţă de cei 3,6 Mbps ai iPhone-ului. Punctele forte ale telefonului Apple în lupta cu Touch Diamond sunt: designul mai reuşit (însă aici e o chestie de gusturi), durata bateriei superioară, capacitatea memoriei (8 sau 16 GB la iPhone comparativ cu cei doar 4GB cu care este dotat Touch Diamond, ambele telefoane neavând slot pentru carduri de memorie), calitatea ireproşabilă a sunetului, puterea superioară a procesorului ceea ce duce la o performanţă multimedia şi a GPS-ului peste cea a telefonului celor de la HTC.

În categoria telefoanelor cu touchscreen care încearcă sa-i dea replica vestitului iPhone, se numără şi Samsung i900, cunoscut sub numele de Omnia. Lansat în iunie 2008 în Singapore şi în august în Europa, răspunsul Samsung la mania iPhone se poate impune prin calităţile superioare în ceea ce priveşte camera foto de 5 MP cu autofocus şi înregistrare video sau dotarea cu un slot pentru carduri microSD de până la 8 GB. LG s-au aruncat şi ei în această bătălie a titanilor cu modelul KC910 Renoir care ridică ştacheta în ceea ce priveşte camera foto la nu mai puţin de 8MP (care face sa pară camera iPhone-ului de doar 2MP o jucărie).

Cel mai mare producător mondial de telefoane, Nokia s-a decis în sfârşit să scoată pe piaţă primul lor telefon touchscreen bazat pe platforma S60, Nokia 5800 XpressMusic, dorinţa finlandezilor fiind să facă din acest telefon un adevărat iPhone Killer. Şi au motive să-şi dorească asta. Specificaţiile acestui telefon lansat în 2 octombrie 2008 ne dau măsura războiului care va veni. 5800-le dispune de un ecran tactil cu o rezoluţie de 360×640 pixeli, deşi cu dimensiuni mai mici decât cele ale iPhone-ului. Însă dimensiunile telefonului de la Nokia sunt în general mai mici (exceptând grosimea) decât cele ale telefonului Apple. 5800 XpressMusic dispune de o camera foto de 3.15 MP cu lentile Carl Zeiss, un etalon în domeniu. Din punct de vedere al memoriei, Nokia a optat pentru utilizarea cardurilor micro SD (8 GB standard) în defavoarea memoriei interne preferate de Apple. În ceea ce priveşte durata bateriei, experienţa Nokia şi-a spus cuvântul, oficialii finlandezi susţinând că telefonul lor poate reda muzică 35 de ore fără reîncărcare, cifră evident superioară celor 24 de ore atinse de iPhone. Nokia inovează experienţa de navigare prin meniul Media Bar şi modulul Contacts Bar, optimizate pentru interacţiunea tactilă. iPhone a impresionat prin interfaţa grafică, însă se pare că acum a apărut un concurent redutabil din acest punct de vedere. Nokia doreşte să promoveze prin acest telefon noul lor magazin online de muzică, oferind un abonament gratuit de un an odată cu cumpărarea telefonului. Este o mişcare inteligentă prin care îşi va populariza acest serviciu şi va duce în final chiar la atragerea unor clienţi iTunes. Nokia 5800 XpressMusic va ajunge în magazine la sfârşitul anului 2008, la un preţ fără taxe de doar 279 de euro, fără abonament.

Dintre toţi concurenţii iPhone, Nokia a reuşit să producă cel mai bun rezultat. Impactul iPhone poate fi judecat şi prin prisma înverşunării cu care competitorii s-au grăbit să scoată modele concurente. Însă noi trebuie să ne bucurăm deoarece această competiţie e doar în avantajul nostru.

iPhone în Romania

Dacă în State iPhone costă de la 199$ (varianta de 8GB, contract pe minim doi ani), la noi preţul e cam piperat. Astfel Orange, distribuitorul iPhone în Romania, a stabilit preţul acestui telefon între 179 şi 489 de euro. Însă trebuie să vă aşteptaţi la plata lunară a unui abonament consistent, de 59 respectiv 39 de euro. Cu toate acestea, noua minunăţie a prins la români, înregistrându-se 1250 de precomenzi în primele şase ore de la activarea opţiunii, deci peste 200 pe oră sau mai mult de 3 pe minut. Poate că românii au fost captivaţi de calităţile iPhone, sau poate suntem un popor cărora ne place „să ne dăm mare”. Să mergem pe o terasă şi să punem iPhone-ul pe masă rugându-ne ca cineva să ne sune pentru ca toate privirile să se îndrepte către noi. Nu contează dacă stăm cu părinţii şi nu avem bani decât pentru o apă plată, importantă e moda. Unii îl consideră un telefon de fiţe, alţii în schimb apreciază calitatea şi inovaţiile aduse. Un lucru e sigur: iPhone a produs un impact major pe piaţă, iar orice nou venit va suferi inevitabil o comparaţie cu deja consacratul telefon.