Will you remember yourself?

Vechiul dispozitiv de măsurat rușinea și tupeul s-a stricat definitiv. Niciunul dintre cele recent montate nu mai erau la fel de stricte cu privire la doze. Discreditând orice imagine a decenței ne lăsăm purtați de valul dezgustului și al perversiunii. Încărcătura era cu gloanțe de mătrăgună.

Nu mai vreau să ascult aceleași glasuri exprimând neputințe. Pretextele invocate aproape mă jenează și mă separ de prejudecățile în masă, care ștrangulează orice intenție.

S-a răzgândit. Nu mai era atât de convinsă că ce văzuse era o fantomă sau doar un rău materializat. Ne abandonăm unei transe incomplete, unde printez sentimente în slovă de foc.

Bătăile sărăciei mă lasă traumatizată. Salcia uscată nici măcar nu mai face umbra, ci doar inspiră. Meridianele mele mă îmbolnăvesc de mediocritate.

Soarta?Ce este soarta? Direcția prezentului nu îmi dă încredere în providență. Poate fi un număr de zile clar stabilite sau s-ar putea să fie o întâmplare; o ciocnire întâmplătoare produsă într-un timp indefinit. Nu știu ce e soarta?E un cuvânt mult prea categoric, iar el nu are grijă de noi. Ea ne rătăcește și ne determină să ne contorsionăm. Uneori devenim confuzi și ni se pare că o auzim, șoptind secretele rezolvării misterelor și a dilemelor. Probabil că e un fel de memorie. La naștere ni se dă o șansă, dar nu întotdeauna darurile noastre ne pot ajuta să ajungem unde ne dorim. Sunt tristă în fiecare zi ,tocmai pentru că nu găsești resursele necesare reușitei. E soarta ADN-ului,a genei care limitează,dar care poate și să propulseze spre excelență. Altădată e o mizerie, un continuu marș în mizerie. Nu e un concept, o gaură fără fund, o scară spre cer sau un crivăț tăios. Nu înseamnă nici aici, nici acolo, nici undeva, nici atunci, dar nici atât. Sunt o serie de spații, intervale, zăboviri, goluri. Reprezintă ceva relativ și incalificabil. Cum aș putea cântări soarta dacă e lipsită de orice proporție? În mine zac munți și ape, mlaștini și deșerturi, dar nu mă simt la adăpost.

Aș vrea să îmi cant o doină propriei morți, una care să se audă până la Dumnezeu. Aș deveni merinde pentru viermi și în sfârșit aș simți că am  primit ceea ce merit.

2 thoughts on “Will you remember yourself?

  1. Doar Dumnezeu vindeca deznadejdea din suflet. Stiu de unde vi. Keep fighting. It’s all worth it.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *