Cred că deja toţi dintre voi aţi auzit de teoria sfârşitului lumii în 2012. De fapt nu e vorba de un sfârşit, ci de Apocalipsă care simbolizează o Revelaţie a Adevărului. Bun, înainte să fugiţi toţi şi să vă deschideţi o fabrică de conserve :P, hai mai bine să vă fac un rezumat al acestei teorii.

Rezonanţa Schumann sau frecvenţa fundamentală de vibraţie a câmpului electromagnetic al pământului ( f = c/pi*D unde c este viteza luminii iar D este diametrul Pământului ) calculată la valoarea de 7,83 Hz a fost o constantă timp de milenii. Însă se pare că din anul 1980 această frecvenţă s-a mărit, ajungând azi la aproximativ 12 Hz. Dacă facem un calcul ajungem la concluzia că azi ziua nu mai are de fapt 24 de ore, ci vreo 16. Mai corect spus, ziua tot 24 de ore are, însă, frecvenţa Schumann fiind legată nu doar de un fenomen atmosferic ci de totalitatea fiinţelor şi a lucrurilor de pe Pământ, cele 24 de ore sunt măsurate inexact, folosindu-se o constantă care acum nu mai corespunde. Deci, deşi noi percepem 60 de bătăi de ceas pe minut, de fapt sunt 40 (adică trece timpul echivalent a 40 secunde). Iar în ritmul acesta, în decembrie 2012 timpul va ajunge la 0, practic va avea loc o restartare a timpului şi implicit a energiei. De asemenea, în anul 2012 va avea loc alinierea sistemului nostru solar peste planul galaxiei, Calea Lactee, completând un ciclu de 26000 de ani. Aceasta ar fi una din explicaţiile pentru care afirmăm din ce în ce mai des că nu ne ajunge timpul pentru nimic. Asta am observat şi eu, de multe ori timpul parcă zboară pe lângă mine. Însă pun asta pe seama faptului că am mult mai multe de făcut decât în urmă cu câţiva ani, iar dacă din 10 lucruri fac doar 8 mi se pare deja că timpul nu-i suficient, uitând că poate 10 lucruri sunt prea multe. Iar Einstein ne spune că timpul oricum este relativ (“an old lady sits in your lap for a minute, a minute seems like an hour. But if a beautiful girl sits in your lap for an hour, an hour seems like a minute.”).

Un alt motiv care ne face să fim îngrijoraţi este că în anul 2012 va avea loc inversarea polilor magnetici ai Terrei. În mod normal, această inversare nu are efecte secundare nedorite, fiind un proces normal din viaţa Pământului. Însă se cercetează o corelaţie între acest fenomen şi topirea gheţarilor şi inundaţiile fără precedent din ultimii ani. Catastrofele sunt o realitate, inundaţiile, incendiile, tsunami, tornadele, toate fac ravagii în fiecare colţ al Pământului. Dar vina principală pentru schimbările climaterice o avem noi. Iar, ca o părere personală, tot noi o să fim aceia care o să ne provocăm sfârşitul, deoarece nu ştim să avem grijă de ce avem, de natură, de păduri, de oceane, de faună. Însă, aici am şi o doză de optimism, mică ce-i drept. Fiind creaturi inteligente (cel puţin majoritatea dintre noi) cred că putem să conştientizăm faptul că modul actual de viaţă, de dezvoltare, nu mai poate continua deoarece ne va duce la pierzanie. Trebuie să redevenim ai Terrei şi să nu facem Terra doar a noastră. Sau să migrăm pe Marte (să o terraformăm), dar asta e o altă discuţie.

Calendarul Mayaş, cel mai precis de pe Terra împarte timpul în Lumi. În anul 1987 s-a sfârşit a 5-a Lume, iar în 2012 va începe ce-a de-a 6-a Lume. Deci acum suntem între două Lumi, timp numit de mayaşi „Apocalipsa” sau „Revelaţia Adevărului”. Mayaşii, care deţineau la vremea lor cunoştinţe impresionante despre timp şi spaţiu, mai afirmă despre anul 2012 că vom depăşi tehnologia, vom depăşi cunoştinţele actuale despre timp şi spaţiu, vom intra în Dimensiunea a 5-a, iar ADN-ul uman va fi reprogramat şi îmbunătăţit, având 12 spirale în loc de 2 în prezent. La chestia asta nu prea pot comenta că nu cred o iotă, iar faza cu 12 spirale e demnă de un blockbuster marca Spielberg (de fapt se va face un film pe tema asta 2012: The War for Souls, în anul 2010).

Şi acum revenind cu picioarele pe pământ ( sau Pământ ) aş vrea să afirm că da, va veni sfârşitul lumii, dar nu în 2012. Iar dacă nu ne vom autodistruge prin inconştienţă, evoluţia Universului va distruge cu siguranţă Terra. Luna, cea care prin gravitaţia ei menţine Pământul pe orbită se îndepărtează faţă de Pământ cu 2 cm pe an, iar peste câteva milioane de ani va ieşi din câmpul gravitaţional al Pământului, ceea ce va deregla orbita sa de asemenea. În plus, soarele, fiind o stea are ciclul de viaţă al unei stele. Acum Soarele se află cam la jumătatea vieţii sale. Dar peste miliarde de ani va deveni o supernovă care va pulveriza viaţa de pe planeta noastră. Apoi se va stinge încet (in milioane de ani). Însă cine ştie până atunci unde vom fi şi mai ales CUM vom fi.

Deşi coincidenţele legate de 2012 par a nu se termina, trebuie să ne punem întrebarea cât din ce auzim sau citim nu e marketing, o promovare a unui subiect interesant, atractiv dar pur SF. Dar care aduce şi va aduce vânzări. Şi oricum până în 2012 mai sunt 4 ani şi mai am atâtea de făcut …