Doamnelor si domnisoarelor, va inteleg

Scurt istoric: Mă rad sub brat de vreo 12-13 ani. Firesc, firul se facea tot mai trainic si mai frumos, incepuse sa o ia in jos, spre coate. Deci asa nu se mai putea. Fără mângâierea lamei, axilele mele ar fi aratat in curand ca ZZ Top (cautati pe google cei care nu-i stiti) in mizerie.

Asa ca am luat suprema decizie de a trece la epilat. Am coborat la salon curios de ce mi se poate intampla. M-a intampinat domnisoara care m-a tuns cu gauri cu ceva vreme in urma. “Va tundeti?” I-am zambit multumit de raspunsul ce urma sa i-l dau:”NU! Ma epilez sub brat”. A zambit, ca la o gluma buna:”Glumiti?” “NU! Ce-i de glumit in asta?!” A mai zambit o data si a zis “Nimic”, plecand…. Intre timp a vanit epilatoarea, “Buna ziua, pofiti in cabinet”. Am intrat in “cabinetul” care arata ca o sala de operatii.

Si am fost invitat sa ma intind pe un pat la fel de medical. Incepusem sa fiu intimidat. Mi-am dat tricoul jos, mi-am supt un pic burta, am ridicat bratele. Doamna a proptit deasupra mea un bec extrem de puternic, fix ca alea de la chirurgie, si a inceput sa ma studieze:”Mda…nu-i rau, totusi va va durea un pic…mda, in fine, sa incepem”. Eu zambeam. Durere, zici?! “Durere” eram poreclit in copilarie, eu am inventat durerea, mananc durere pe paine! Doamna amesteca maglavaisul intr-o oala. M-a informat ca fiind prima oara, folosim ceara clasica. Ok, cum zici tu, mare scofala! Apoi cu o spatula mi-a intins sub brate şmecheria.
O crema calda si galbena, mai ca-mi era pofta sa gust un pic. “Va arde?” “Nici pomeneala, domnisoara” – am raspuns zambind la fel de smecher. A inceput sa apese ceara care se întărea si, pe neasteptate, JBANG!!! Ochii au dat sa-mi iasa un pic din cap. Smulsese ceara intarita cu tot cu firisoarele mele.

Domnisoara m-a studiat din priviri si m-a intrebat:”V-a durut?” “Un pic, asta-i tot?!” am provocat-o eu viteaz. “Nu, nu-i tot.” – a venit replica pe care nu o doream si nu o asteptam. “Mai dam un strat, ca au mai ramas firisoare.” Si din nou m-a uns cu ceara fierbinte. Adevarul e ca mă asteptam sa fie mai dureros. Că atat de mult va plangeti, domnisoarelor si doamnelor, incat m-am asteptat la ceva similar cu luatul unui sut in coae. Zona tocmai epilata imi era insa deja sensibila si cea de-a doua “extragere” a fost mai dureroasa. Ochii mi-au iesit cam jumate din cap. Si cu toata vitejia mea, am recunoscut: “Nu-i teribil de placut…” Domnisoara mi-a zambit si a spus:”Inca o data si gata!”

Inca o data?!?!?! Pai de ce? “Tot v-au mai ramas niste firsoare. As putea sa le smulg cu penseta. Cum doriti?” Eram invins. “Cu ceara, domnisoara, cu ceara…” Mi-a aplicat cel de-al treilea strat.

Nu mai imi era bine, nu mai zambeam, vroiam sa se termine dracu o data, imi era dor de lama mea si de usturimea after shave-ului aplicat dupa ras.
Si JBANG!!!!! – a treia oara!!! Mi-am muscat buzele. Mi-a venit sa o iau pe domnisoara de freza si sa o dau cu capul de lampa, de dulapuri de pereti. ” ‘tu-ti gura ta de ceara si epilare, mai bine imi las carlionti ca evreii!” Chiar ma duruse. Domnisoara isi cerceta opera. Mă intreabă:”Aveti Baneocin acasa?” “Nu stiu ce-i ala, si de ce ar trebui sa am?” “Pentru ca v-a dat un pic sangele.” “Vaaaaaaaaaaiiiii, ‘tu-ti ceara ma-tii care te-a facut de ceara si de epilare… – injuram in gand ca birjarul. “Mi-a dat sangele?” “Da, un pic, se opreste repede.”

M-a dat cu niste creme calmatoare, cu o pudra, si mi-a zis ca-s gata.
Da, eram gata, la propriu. Tineam mainile pe langa corp de parca avea sub brat doua becuri fierbinti. Si acum simt tot asa. In plus am inceput sa transpir. Si cica nu am voie sa fac dus vreo doua-trei ore. Si nici sa ma dau cu after-shave.

Deci da, stiu prin ce treceti. Si da, stiu ca se poate si mai rau. Nu vreau sa-mi inchipui ce s-ar fi intamplat daca ceara mi-ar fi fost aplicata si apoi smulsa din zone, sa zicem, mai sensibile.

Deci… JBANG!!!

P.S. Sa nu credeti ca nefericitul din poveste sunt eu 😛

I like it when the red water comes out

Vreti sa vedeti ceva super freaky dar in acelasi timp super funny? Ceva atat de tampit incat te face sa te rostogolesti pe jos de ras, ceva atat de ciudat dar atat de ilar. Check Salad Fingers:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cuCw5k-Lph0]

Acesta e doar episodul 2, cel mai bun in opinia mea, dar mai sunt numeroase episoade, fiecare spooky in felul sau.

Ciocolata Laura

Cautare pe google, la imagini dupa "ciocolata laura"

Click pe imagine pentru marire

Explicatii:

1. Am facut o cautare pe google.ro, imagini, dupa “ciocolata laura”.

2. Se pare ca Laura a fost inlocuita barbar de catre 2 iepurasi.

3. De aia imi place mie ciocolata cu “alune”. Sa fie cat mai mari si mai apetisante :P.

4. Laura e o vacutza? Nuuuuuuuuuu!!!!!

P.S. Nu e prea funny, dar n-am avut alte idei, asa ca sa nu aruncati cu rosii in mine.

Povestea lui Fat Frumos cu upgrade-uri la zi…

Demult, tare demult, pe cand puricele se potcovea cu 99 de ocale, sarea cale de 7 poste si intra in coliziune frontala cu World Trade Center, traia intr-o tara ca oricare alta un imparat poreclit de supusii sai Imparatul Verde (IV), ca o ironie subtila la adresa faptului ca nu ii pasa deloc de ecosistem.
Imparatul avea, dupa cum se obisnuieste in povesti, un fiu, botezat la nastere Fat Frumos (FF) din motive deloc evidente.
Intr-o buna zi, IV il chema in sala tronului pe FF si ii zise pe un tot condescendent:
– Fiule, eu nu mai am mult de trait si va trebui sa trec fraiele regatului in mainile tale. Asa ca e timpul sa renunti la IRC, la playboyPUNCTcom si la CounterStrike si sa imi dovedesti ca iti poti intemeia o familie. E timpul sa pleci in lume si sa iti cauti o mireasa pe placul tau, pt ca nu vreau sa pier fara nepoti, m-ai inteles?

– Dar tata…

– Sa nu te aud! Ti-am taiat accesul la internet. Game over!

Pus in fatza inevitabilitatii, FF se decise sa urmeze sfatul tatalui sau.
Prima grija a fost sa treaca pe la grajduri si sa isi caute un bidiviu cu care sa plece la drum. Cu toate ca era lenes nevoie mare, feciorul nu era catusi de putin prost, ba chiar dimpotriva. Asa se face ca trecu nonsalant pe langa stalurile cu tablite pe care scria “Armasar pur-sange inside”, stiind ca are sa gaseasca o gloaba cu puteri paranormale undeva in fundul grajdului, intr-unul din stalurile paraginite aflate in penumbra. Si chiar asa se intampla. Calul era slab de i se vedeau coastele, de-abia statea in picioare, naparlea smocuri-smocuri, avea o respiratie fetida, ce mai, era vai de mama lui. Imaginea generala era completata fireste, de o atitudine vadit sinucigasa.
– Tu nu te uiti la mine FeFe? Nu vezi ca mor de-ampicioarelea? Lasa-ma in durerea mea, ii zise calul tragand cu sete dintr-un Carpati fara filtru (total nerecomandat de Asociatia Animalelor Muribunde).

– Nu-ti fa griji, replica dur FF, ma pricep la overclocking!

La auzul acestor vorbe magice, calul cazu instantaneu intr-o transa adanca si FF se apuca sa il aduca la o stare de normalitate folosind tot felul de metode mai putin ortodoxe: pasta superconductoare de ovaz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoza bilaterala pt corectarea miopiei si socuri cu current aproape continuu. In cele din urma, calul deschise ochii si zise cu voiciune:
– I know kung fu!
– Show me, zise FF. [Matrix, anyone? :P] Sari calul in aer, se dadu de 3 ori peste cap, tasni pe usa grajdului si odata ajuns in curte batu mar pe slujitorii care se ocupau pasnic cu plantarea de Viagra. Preventiv…
Se intoarse la FF si il intreba:
– Ei, si acum incotro, FF?
– Mergem la Ileana Cosanzeana (IC), zise acesta hotarat. IC era o tipa blonda (zicea ea) pe care o cunoscuse pe “pIRC”(IRC varianta cu porumbei) si care statea sufficient de aproape de castel incat nu exista lag in instant-messaging, decat dimineatza,cand porumbeii inca mai erau adormiti si aveau probleme cu evaluarea traiectoriei, trebuind sa fie lansati “manual” cu catapulta.
Odata ajunsi la ea, FF constata cu uimire ca IC nu era de gasit. O cauta in casa, in gradina, in poiana, ea nicaieri.
Obosit, se aseza la umbra unui corcodus sa se odihneasca si adormi. Se trezi insa brusc cand un porumbel in picaj il lovi sec in tampla.
– Incoming message, anunta tardiv calul stand sprijinit de pom cu o scobitoare in dinti.
– Neica, o fura Zmeul pe IC, iti zic, o fura, balmaji sfarsit porumbelul, si spuse ca sa te duci sa o salvezi fugutza, ca altfel o sa pupe zmeul ce n-ai vazut tu in atatia ani cat ti-a fost prea lene sa te deplasezi pana la ea, manca-ti-as ochii tai de tractorist!
Si acestea fiind zise, isi dadu duhul.
FF sari in picioare, se urca pe cal si nu se mai opri decat la fierarul satului.
– Cu ce va pot ajuta?, le iesi acesta in intampinare serviabil.
– Avem nevoie de arme, multe arme! [Matrix, anyone? :P]

– Nici o problema, replica impasibil fierarul. Puteti incerca aceasta minunata sabie laser cu alimentare pe USB…
– Ceva portabil nu ai? Il intrerupse abrupt FF.
– Am un buzdugan cu support pt memory stick, care se duce, loveste si se intoarce, dar nu tinem memorie pt el si din pacate fara memorie uita de ce a plecat si se duce…si se tot duce…
– Dar sabia si scutul ala din colt, alea ce au?
– Acelea sunt ale imparatului, tatal domniei voastre. A zis ca si-au facut datoria, a castigat destule batalii cu ele, acuma ca sunt vechi si tocite, e timpul sa devina open-source. Sunt gratis, dar nu ofer nici o garantie ca functioneaza.
– Ce bine, o sa imi incerc norocul cu ele!
Zis si facut. Lua FF scutul si sabia, incaleca si porni spre salasul zmeului. Mersera ei din zi pana in seara, si pana ajunsera se facu un frig crunt, intuneric, si un vant rece ii facu sa tremure din toate incheieturile. Fulgere sporadice luminau sporadic castelul din piatra neagra al zmeului.

FF se indrepta de spate (prietenii stiu de ce) si racnii cat il tineu bojocii:
– Am venit, zmeuleeeee, si incepu sa izbeasca frenetic in usa cu manerul sabiei, care ii afisa disperata pe toata lungimea sabiei “Illegal Operation..”. Brusc, usa se deschise, izbindu-l pe FF in plina mecla in ciuda scutului care anunta calm “General Protection Fault in module Woodows” si se facu bucati.
– FF, ai venit?! Stiam eu…Verde si matahalos, zmeul era in sort si in tricou de bumbac pe care scria: “Swords don’t kill people. I do..”. In spatele lui, IC isi privea cu speranta salvatorul.
– Zmeule, am venit dupa IC, rosti hotarat FF. Ai urmatoarele variante:
a) mi-o dai vie si nevatamata si ne lasi sa plecam
b) ne luptam pe viatza si pe moarte
c) Vadim Tudor
d) castigi o excursie de vis in Bermude.
-Aaaa….aaaa… aleg d)! mormait vexat zmeul.
– Esti sigur? Poti sa intrebi publicul, poti sa suni un prieten sau sa alegi intre ultimele doua.
– Nu,nu…d), sunt sigur ca e raspunsul correct.

– OK. Ileana, hai s-o uschim!
Si plecara calare pe cal, si avura o nunta de vis care dura 7 zile si 7 nopti. La sfarsitul celei de-a 7 nopti, un racnet inuman strabatu peretii camerei nuptiale.
– Ingerasuleeee, poti sa imi explicit si mie ce e ASTAAA?!!!, scrasni din dinti FF.
– Aaaa, o nimica toata… o centura de castitate cu octocuplori, cu cheie pe 4096 de biti si codare euristica alternativa. Te pricepi la hacking, sper…

THE END

V-am pupat pe portofele

Plec in vacanta, concediu, zice-tii cum vreti 😛 … Ce e important e ca nu revin decat in 29 iulie in Oradea.

Plec in Covasna (oraselul), dar sper ca nu o sa stau doar acolo.

Pana atunci, imi urez distractie placuta, iar voua va urez un sincer …. spor la munca :D.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DFsZhw9IMqQ]

P.S. In caz ca va intrebati cand am scris va zic doar ca acesta e un post programat.

Perle la BAC, versiunea 2008

Premiul I, cu felicitari, coronita si orice mai vreti:

“Eminescu a scris Luceafarul pentru ca l-a vazut mai mare decat toate stelele si de aceea ia placut … Luceafarul s-a transformat intr-un flacau pentru ca altfel nu putea so iubeasca pe fata imparatului dar pe urma s-a nasolit treaba pentru ca fata aia iubea pe altul si Luceafarul s-a intors in cer de unde cazuse”

Premiul II:

“Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cand cel care scrie basmul este incult si basmul este incult, adica opus basmului cult, dar amandoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si celalalt in alt fel”

Premiul III:

“Ghilimelele apar numai atunci cand vorbeste cineva, chiar si in soapta”

Mentiuni notabile:

“Adica Ion zacea atat de adanc incat nici nu si-a dat seama ca a uitat lumina aprinsa si era atat de lenes ca nici becul nu la mai sters de praf si de aceea lumina era murdara”; (n.n.: la acest subpunct de la Subiectul 1, cerinta era urmatoarea: Comenteaza in 6 – 10 randuri secventa descriptiva …. , evidentiind relatia dintre fondul de idei si mijloacele artistice)

“Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in randuri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri”

“Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cat o carte groasa, si are atatea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intalnesti cu ea si in final”

P.S. : Traiasca noua generatie …. vai de noi 😛