Mi-e dor

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mNG5KGEVMjU]

Mie dor de vacantele la bunici cand stateam adunati toti pana la vreo 2-3 noaptea si ne vorbeam de toate fara sa ne plictisim, cand plecam noaptea prin cimitir doar sa ne demonstram cine e mai tare, cand aduceam un casetofon rablagit si ascultam genius in caminul cultural din sat. Cand mai aveam curajul si invitam pe cate o fata, dansam 2 minute, iar apoi rusinat plecam de acolo, dandu-mi seama ce prost dansez. Mi-e dor de vremurile cand mergeam la Barcau toata satra, si ne balaceam acolo de dimineata de cand inghetam tot in apa, pana seara cand se mai incalzea, dar ne mancau tot tantarii. In sat au fost primele batai, cand fugeam speriat de aia mai mari, cand ma inchideam in casa cu inima cat un purice si ieseam doar dupa cateva ore tot tremurand. Erau aceeasi baieti mai mari care cand ma prindeau prin apa ma puneau sa inghit vreo juma de rau. Au fost primele dansuri, mai precis niste miscari aiurea, fara nici o logica si ritm. A fost prima iubire, prima fata pentru care eram gata sa fac totul. Mi-e dor de caini, pisici, vaci, rate, de puii de gaina aia micuti si asa de pufosi ca stateam in fata cosului si din cand in cand scoteam cate unul doar ca sa il mangai, de momentele cand trebuia sa avem grija de gaste si noi ne imbatam cu vin. Remember? Mi-e dor de atunci cand am incercat primele tigari si mancam prune doar sa nu se simta mirosul. Acum totul e … e nimic. Cei care mai vin pe acolo vin doar sa-si arate ultimul telefon sau ultima masina. Sa bage manele si sa fie “cool”. Acum e trist.

Mi-e dor de momentele care le petreceam prin oras, de bicicleta luata de mami cu 13.000 de lei, pt ca mai scumpa nu si-a permis. Cat am uzat de bicicleta aia, eram toata ziua pe ea, atat de fericit eram. Mergeam prin fata blocului, apoi strategic ma invarteam de 2 ori, si apoi plecam cu ea in departari, adica in alte cartiere si veneam tot ud acasa. Mi-e dor de atunci cand ma dadeam pe hinta sau pe topogan, de cand mergeam la terenul de dupa calea ferata sa jucam fotbal si ne alungau aia de la scoala de fotbal. Dar a doua zi eram din nou acolo. Mi-e dor de cele cateva luni de cercetas cand mergeam noi inarmati doar cu un sandwitch si o apa sa vedem tot orasul. Si ajungeam la gara si unul dintre noi a injurat la microfon “Suge-ti … pe peronul 2”, si a iesit ala nervos de acolo, ca nu mai stiam pe unde sa o mai luam la fuga. Mi-e dor de colegii din generala, cu care ma mai si bateam si cel mai des luam bataie. Acum nu mai sunt prieteniile de atunci. Acum e doar Messenger, mp3, filme care de care mai tampite. Acum e trist.

Mi-e dor de guma turbo, de sucul de la tec, de lanterna pe care am obtinut-o in schimbul intregii mele colectii de abtibilde. Mie dor de matchboxurile, mai ales alea pe care le trageai un pic in spate si mergeau in fata, mi-e dor de genius, andre, gaz pe foc, fun factory, de casetele pentru care ceream bani la parinti, de walkman-ul meu albastru si al sorei rosu pe care l-am luat cand al meu s-a stricat. Mi-e dor de lapte gros, chair daca ieseam de acolo cu coastele aproape facturate, si cu o durere de spate de stateam la 70 grade la ora. Mi-e dor de tupu’, de matza, de “din oceanul pacific, a iesit un peste mic …”. Mi-e dor de ciocolata Jose pe care mi-o aducea mami de fiecare data cand venea de la lucru si o asteptam ca ceva ce mi se cuvine. Acum nu mai primesc. Acum e doar pizza, castane, catering. Acum e trist.

Mi-e dor de copilarie, ce naiba!