Ce e viata?

Cred ca foarte multi si-au pus intrebarea asta …. dar oare ce e viata?

Eu zic, desi e ceea ce cred acum si foarte bine in alt post o sa ma contrazic, eu zic ca viata e suma alegerilor noastre, e suma dorintelor implinite. Fara prea multe filozofii pe seama acestei notiuni. Viata e ceea ce alegem sa traim. Viata este o milisecunda de care nu am reusit sa profitam la maximum, din pacate. Viata e o plimbare in parc, e o cearta, e o impacare dupa cearta, viata e asumarea riscurilor chiar daca esti 99% ca nu vei avea sorti de izbanda, e atunci cand tii cu dintii de ceilalti 1%, de speranta. Pentru ca o data cu moartea sperantei, moare insasi viata.

Viata e o inghetata cu frisca atunci cand esti toropit de caldura, este o carte buna in niste momente cand ai nevoie doar de liniste. Este reintalnirea cu un prieten vechi cu care nu te-ai mai vazut de mult sau din contra este acea persoana pe care nu o cunosti, dar ai senzatia ca o cunosti de o viata intrega si care te impresioneaza prin fiecare cuvant.

Viata nu e scurgerea implacabila a timpului, e atunci cand facem timpul sa lucreze pentru noi, cand din stapanul nostru il facem prietenul nostru. Este atunci cand zambim chiar daca suntem tristi, cand iubim chiar daca suntem raniti, cand dansam chiar daca suntem obositi, cand ne jucam chiar daca nu mai suntem copii, cand ne ridicam chiar daca suntem jos. Viata este savurarea victoriei sau trecerea peste esec, este atunci cand toti zic ca nu poti iar tu le demonstrezi contrariul. Viata nu e un drum, e o destinatie.

Nu prea putem face mare lucru pentru a lungi viata…. dar o putem lati si o putem adanci.

Am facut o colectie cu ce au raspuns altii la aceasta intreabare, pentru care oricum raspunsul e ceva ce tine de fiecare, raspunsul e in noi:

Este o piesa ieftina de teatru…iar noi niste marionete in mainile destinului.

Viata este tot ceea ce ne inconjoara, cea care acum poate fi minunata si care in minutul urmator poate fi cea mai scarboasa. Este un dar de la Dumnezeu…este o boala cu transmitere sexuala…si totusi este extraordinara.

Viata este o scoica , si tu, perla din ea !:P

Viata este ca mersul unui acrobat pe sarma: o incercare continua de a-ti pastra echilibrul fizic, psihic si spiritual. Viata este o succesiune de suprize, una mai mare decat alta. Chiar si atunci cand crezi ca nimic nu te mai poate mira, descoperi ca imaginatia oamenilor nu are limite.

Ceva despre care toata lumea zice ca este prea …scurta.

Viata este singura chestie anti-entropica din univers, as far as we know. In timp ce toate sistemele tind sa se imprastie, sa se indeparteze, ceea ce este viu se reproduce, se mareste, supravietuieste, evolueaza, si ramane la un loc. Si se mai poate si extinde.

“N-am timp sa raspund, tocmai sunt ocupat s-o traiesc!”

viata e oportunitatea de a fi om

Viata e asa de tragica : azi esti aici, miine iarasi….

Este o strada ingusta in care trebuie sa dai din coate si sa calci in picioare pentru a supravietui
Viata este cea mai teribila boala transmisa pe cale sexuala.

Nu prea putem face mare lucru pentru a lungi viata…. dar o putem lati si o putem adanci.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=V5Ej_WQhKSI]
Later Edit: E asa de frumos spus, incat nu pot sa nu o pun aici:
eu vad viata astfel

Avem 14 ani si dorim sa avem 19. Avem 19 si ne dorim sa avem 14.
Imi amintesc de bucuria si sperantele si imaginatia cu care pornim de atate ori in viata asta. De undeva de unde drumul e mai nisipos, mai sters, mai nevazut, spre un drum care cu cat creste, cu atat avem impresia ca vom alerga mai repede si mai cu putere spre a-i intelege mesajul, spre a-i cauta noutatile si pietrele mai bine asezate si legate, crezand ca-i lipsesc gropile drumului dinainte. Credem ca e perfect, ca vom pasi cu placere pe el.. ca apoi sa intelegem ca el ascunde fisuri, tristeti, namol, intersectii si singuratate. Stiu. Nu doar asta vezi intr-un drum ce nu e al tau acum, dar care iti e rezervat mai tarziu. Nu vreau sa vad doar traficul prea greu cu care poate ma voi confrunta, dar nici nu vreau sa-l omit. Ce am crezut despre destinatia la care am ajuns acum? Vedeam in fiecare pas o inaintare, o bucurie. Nu a fost asa, am ajuns unde vroiam sa ajung si imi place ca nu au fost doar bucurii si drum perfect. Ma bucur de gropi, de pietre prea mari, de traseu prea lung pt ca prin ele am invatat cu adevarat sa urmez un drum. Da, a fost presarat cu momente frumoase, speciale scaldate de o unica raza de soare ce le-a uscat in amintiri de inlocuit. Sunt recunoscatoare fiecarui spin si fiecarui crin, si le-as spune viselor mele de la 14 ani ca au fost indeplinite mai frumos decat credeau, prin faptul ca uneori umbrela impotriva soarelui s-a topit si cea impotriva ploii a cazut.. mult mai bine ca in loc de perfectiune m-am intalnit cu slabiciuni ce au facut sa bata clopotele inghenunchierilor. Ca visele perfectiunii au fost inlocuite cu visele simplitatii frumoase.. privind inainte la anii ce se vor adauga in viata mea, nu renunt sa cred in bucuria ce este inradacinata in ei, bucurie dublata de prezenta si nu de lipsa oricarei stanci la care nu voi putea ajunge, si de fiecare nor pe care voi vrea sa-l ating , la zborul oricarei pasari pe care nu-l pot stinge si nici incepe
Ce va fi in viitor? Acelasi drum continuat cu alti pasi… Drum al vietii impletit in ani si numarat in binecuvantari

One thought on “Ce e viata?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *