It hurts so much to hurt you

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qTGA_YvJ6kQ]

E ciudat cum doar cateva cuvinte pot sa raneasca pe cineva, iar alte mii de cuvinte nu pot repara greseala facuta. E ciudat ca atunci cand esti orbit de suparari, de nervozitate, de frustrare, de neincredere, spui lucruri fara sa te gandesti, iar cand vrei sa-ti ceri iertare gandesti fara sa poti exprima in cuvinte. E suficient ca o singura caramida sa fie slaba, putreda, pentru ca toata cladirea sa se prabuseaca, insa trebuie ca toate caramizile sa fie perfecte ca sa iasa o constructie perfecta.

Gresim atunci cand percepem un fapt, o situatie doar din punctul nostru de vedere, cand avem niste prejudecati gata construite, cand pornim de la niste premise care sunt gresite, iar mai mult, refuzam sa recunoastem asta. Cand nu cunoastem adevarul si preferam sa ni-l creem noi. Noi credem cu inversunare in “adevarul” nostru, refuzand orice alta parere. Si pana cand e evident ca ne-am inselat ne tinem cu dintii de parerea noastra.

Prin asta ranim chiar persoana care detine adevarul si pe care o acuzam, care vede cu cata inversunare aparam o minciuna (de fapt nu e minciuna, noi chiar credem in asta). Apoi incep explicatii, certuri, confruntari, toate care lasa in urma rani adanci.

Pana la urma recunoastem adevarul si cerem iertare. Dar iertarea e un concept foarte fragil. De fapt iertarea nu exista, pentru ca iertarea in adevaratul sens ar trebui sa implice si o uitare, sa fie din nou ca in momentul de dinaintea greselii. Niciodata nu e asa. Pentru ca dupa prima greseala se instaureaza neincrederea. Neincrederea ca greseala nu se va mai repeta. Chiar daca se uita greseala propiu-zisa, nu se uita consecintele ei, faptul ca greseala a generat durere, intristare. Sentimentul acesta ramane intiparit intr-un colt al mintii, de unde va iesi la iveala de acum inainte frecvent. Daca greseala e ceve omenesc, iertarea e angelica. Iar ingerii nu pasesc pe Pamant.

Am gresit, trebuie sa traim cu asta; chiar daca nu ne place, nimic nu va mai fi la fel. Nu meritam sa mai fie la fel.

versuri “fogive me” – evanescence:

Can you forgive me again?
I don’t know what I said
But I didn’t mean to hurt you

I heard the words come out
I felt that I would die
It hurts so much to hurt you

Then you look at me
You’re not shouting anymore
You’re silently broken

I’d give anything now
to kill those words for you

Each time I say something I regret, I cry “I don’t wanna lose you!”
But some how I know that you will never leave me, yeah.

‘Cause you were made for me
Some how I’ll make you see
How happy you make me

I can’t live this life
Without you by my side
I need you to survive

So stay with me
You look in my eyes and I’m screaming inside that I’m sorry..

And you forgive me again
You’re my one true friend
And I never meant to hurt you

Post cu dedicatie.

One thought on “It hurts so much to hurt you

  1. E frumos si trist, in acelasi timp ce scrii tu aici.

    Din pacate, eu chiar daca iert, nu mai pot uita. Si cuvintele tale au durut, rau.

    Am sa ma gandesc ce va fi … momentan, pot sa iti spun doar ca vreau sa nu ne vedem o perioada. Cel putin pana la ziua ta.

    Numai bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *