Povestea creionului

De Paulo Coelho

Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:
– Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
– E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu.Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
– Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care, daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna niste oameni care traiesc in buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si el ne conduce totdeauna conform dorintei lui.

A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma, va fi mai ascutit.Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau,ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior.Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.

Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=NowEvX6DR0U]

Iad vs Rai

Un om a vorbit cu Dumnezeu despre rai si iad.Domnul i-a spus omului:
-Vino, o sa-ti arat iadul.
Au intrat intr-o incapere unde un grup de oameni stateau in jurul unui imens vas cu mancare.toti erau infometati,disperati,lihniti.Fiecare avea cate o lingura care ajungea la vas,dar lingura avea un maner cu mult mai lung decat propriul brat,astfel incat nu putea fi folosita pentru a duce mancarea la gura.Suferinta era groaznica.
-Vino ,acum o sa-ti arat raiul.
Au intrat intr-o alta incapere identica cu prima(vasul cu mancare,grupul de oameni,aceleasi linguri cu maner lung.)Dar acolo toata lumea era fericita si bine hranita.
-Nu inteleg,spuse omul.De ce sunt fericiti aici si foarte nefericiti in cealalta incapere,in timp ce totul este identic?
Domnul zambi.
-Ah,este simplu,spuse el.Aici au invatat sa se hraneasca unul pe altul…