In 1842 a fost realizata prima anestezie …ce simplu pare…putina substanta magica si simturile noastre sunt adormite…nicio durere, nicio suferinta, nicio senzatie, doar o amorteala a intregului organism…Daca ar fi la fel de simplu si cu sentimentele, cu emotiile, cu sufletul…daca am putea sa le anesteziem, sa nu mai avem parte de dezamagiri, de dureri apasatoare, de suferinte mute, de senzatia ca se rupe ceva in forul tau launtric….Avem nevoie de o ” anestezie” a sufletului, macar pentru cateva zile…sau cateva minute…sau cateva clipe…insa atunci nu am mai fi oameni…am fi doar niste masinarii reglate dupa bunul nostru plac…
Cand sangerezi ai nevoie de un pansament, cand te doare iei un analgezic, cand te dor dintii ii tratezi, dar cand te doare inima ce faci?! Exista un raspuns clar, valabil, eficient?! ….Probabil fiecare are propriul sau raspuns….sau poate fiecare este in cautarea unui raspuns…
Cand te doare sufletul, te rogi. Dumnezeu e pansamentul sufletelor noastre.