About Dan Pop

I was born naked, wet and hungry. Then things got worse.

Doamnelor si domnisoarelor, va inteleg

Scurt istoric: Mă rad sub brat de vreo 12-13 ani. Firesc, firul se facea tot mai trainic si mai frumos, incepuse sa o ia in jos, spre coate. Deci asa nu se mai putea. Fără mângâierea lamei, axilele mele ar fi aratat in curand ca ZZ Top (cautati pe google cei care nu-i stiti) in mizerie.

Asa ca am luat suprema decizie de a trece la epilat. Am coborat la salon curios de ce mi se poate intampla. M-a intampinat domnisoara care m-a tuns cu gauri cu ceva vreme in urma. “Va tundeti?” I-am zambit multumit de raspunsul ce urma sa i-l dau:”NU! Ma epilez sub brat”. A zambit, ca la o gluma buna:”Glumiti?” “NU! Ce-i de glumit in asta?!” A mai zambit o data si a zis “Nimic”, plecand…. Intre timp a vanit epilatoarea, “Buna ziua, pofiti in cabinet”. Am intrat in “cabinetul” care arata ca o sala de operatii.

Si am fost invitat sa ma intind pe un pat la fel de medical. Incepusem sa fiu intimidat. Mi-am dat tricoul jos, mi-am supt un pic burta, am ridicat bratele. Doamna a proptit deasupra mea un bec extrem de puternic, fix ca alea de la chirurgie, si a inceput sa ma studieze:”Mda…nu-i rau, totusi va va durea un pic…mda, in fine, sa incepem”. Eu zambeam. Durere, zici?! “Durere” eram poreclit in copilarie, eu am inventat durerea, mananc durere pe paine! Doamna amesteca maglavaisul intr-o oala. M-a informat ca fiind prima oara, folosim ceara clasica. Ok, cum zici tu, mare scofala! Apoi cu o spatula mi-a intins sub brate şmecheria.
O crema calda si galbena, mai ca-mi era pofta sa gust un pic. “Va arde?” “Nici pomeneala, domnisoara” – am raspuns zambind la fel de smecher. A inceput sa apese ceara care se întărea si, pe neasteptate, JBANG!!! Ochii au dat sa-mi iasa un pic din cap. Smulsese ceara intarita cu tot cu firisoarele mele.

Domnisoara m-a studiat din priviri si m-a intrebat:”V-a durut?” “Un pic, asta-i tot?!” am provocat-o eu viteaz. “Nu, nu-i tot.” – a venit replica pe care nu o doream si nu o asteptam. “Mai dam un strat, ca au mai ramas firisoare.” Si din nou m-a uns cu ceara fierbinte. Adevarul e ca mă asteptam sa fie mai dureros. Că atat de mult va plangeti, domnisoarelor si doamnelor, incat m-am asteptat la ceva similar cu luatul unui sut in coae. Zona tocmai epilata imi era insa deja sensibila si cea de-a doua “extragere” a fost mai dureroasa. Ochii mi-au iesit cam jumate din cap. Si cu toata vitejia mea, am recunoscut: “Nu-i teribil de placut…” Domnisoara mi-a zambit si a spus:”Inca o data si gata!”

Inca o data?!?!?! Pai de ce? “Tot v-au mai ramas niste firsoare. As putea sa le smulg cu penseta. Cum doriti?” Eram invins. “Cu ceara, domnisoara, cu ceara…” Mi-a aplicat cel de-al treilea strat.

Nu mai imi era bine, nu mai zambeam, vroiam sa se termine dracu o data, imi era dor de lama mea si de usturimea after shave-ului aplicat dupa ras.
Si JBANG!!!!! – a treia oara!!! Mi-am muscat buzele. Mi-a venit sa o iau pe domnisoara de freza si sa o dau cu capul de lampa, de dulapuri de pereti. ” ‘tu-ti gura ta de ceara si epilare, mai bine imi las carlionti ca evreii!” Chiar ma duruse. Domnisoara isi cerceta opera. Mă intreabă:”Aveti Baneocin acasa?” “Nu stiu ce-i ala, si de ce ar trebui sa am?” “Pentru ca v-a dat un pic sangele.” “Vaaaaaaaaaaiiiii, ‘tu-ti ceara ma-tii care te-a facut de ceara si de epilare… – injuram in gand ca birjarul. “Mi-a dat sangele?” “Da, un pic, se opreste repede.”

M-a dat cu niste creme calmatoare, cu o pudra, si mi-a zis ca-s gata.
Da, eram gata, la propriu. Tineam mainile pe langa corp de parca avea sub brat doua becuri fierbinti. Si acum simt tot asa. In plus am inceput sa transpir. Si cica nu am voie sa fac dus vreo doua-trei ore. Si nici sa ma dau cu after-shave.

Deci da, stiu prin ce treceti. Si da, stiu ca se poate si mai rau. Nu vreau sa-mi inchipui ce s-ar fi intamplat daca ceara mi-ar fi fost aplicata si apoi smulsa din zone, sa zicem, mai sensibile.

Deci… JBANG!!!

P.S. Sa nu credeti ca nefericitul din poveste sunt eu 😛

Ce faci cand …

Ce faci cand totul ti se pare ca merge impotriva ta? Cand fiecare actiune, fiecare miscare, fiecare mica intamplare de pe acest mic pamant parca iti e impotriva? Cand parca ploua doar pentru tine, cand vezi undeva un Soare dar stii ca nu o sa-l atingi niciodata?

Cand ai greutati fugi la prieteni, dar daca ei te inseala? Daca ei sunt doar o fatada a unor interese care te dezgusta? Daca tu esti acolo ca umplutura, ca un surogat pentru o cauza mai buna? Daca sezonul unor prietenii sezoniere s-a incheiat?

Mergi la cei mai buni prieteni. Zici ca ei te cunosc si te vor ajuta. Dar daca nu pot? Sau daca tu crezi ca nu pot dar ei nu doresc? Daca se bucura ca nu esti bine? Daca iti arunca vorbe doar pentru a obitine ceva? Te uiti la ei si nu-i mai recunosti. Parca prietenia si ura erau antonime, dar iti dai seama ca doar pentru tine. Tot vor mai ramane prieteni care vor vrea intradevar sa te ajute, dar, daca sunt prea departe?  Chiar langa tine, uneori, dar totusi prea departe.

Mergi la familie. Familia te va ajuta cu siguranta, pentru ca ei sigur te iubesc. Dar mai au oare puterea? Mai e undeva un strop din care sa picure putina lumina in viata ta? Poate nu mai au resurse, nu mai au forta, nu mai au elan, poate au o viata a lor si nu mai vrei sa-i deranjezi.

Te uiti in sus, spui o rugaciune. Dumnezeu e singurul care a mai ramas langa tine. Dar ce poti sa cer lui Dumnezeu cand tu nu dai nimic? Cand nu ajuti un amarat pe strada, cand treci nepasator peste tragediile altora, cand minti cu nerusinare si mai rau te minti. Te minti cu iluzii si traiesti prin iluzii. Dumnezeu nu te va ajuta.

Ramai cu tine. Ai puterea sa renasti din tine? Din cenusa trecutului tau? Daca da, esti salvat. Daca nu, Adio.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iNRNoDnge_I]

My Boo

Mi-am adus aminte de o melodie care la vremea ei mi-a placut enorm. Bineinteles, si in prezent. Usher & Alicia Keys – My boo

[vodpod id=Groupvideo.1566316&w=425&h=50&fv=]

There’s always that one person
that will always have your heart
You never see it coming
’cause you’re blinded from the start

Airborne Ultrasound Tactile Display

Una dintre cele mai cool inventii recente este folosirea ultrasunetelor pentru a simula atingerea obiectelor 3D, cu aplicatii imense in viitor. In curand nu doar vom vedea 3D, dar si vom atinge 3D.

Folosindu-se de procesul de producere de tensiune folosind radiatia, in acest caz acustica (mai multe aici si aici) si folosind datele preluate de la calculator alaturi de niste senzori de presiune, aplicatia ne arata cum putem sa atingem efectiv obiectele 3D virtuale. Deci mangaiatul catelusului preferat, care e sa zicem la 10000 de Km departare va fi de acum inainte floare la ureche.

Uimitor. Take a look:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hSf2-jm0SsQ]

Magazin virtual?

Sa ne imaginam urmatoarea situatie. Se deschide un magazin,mare, foarte mare, non stop, cu tot ceea ce ne dorim, insa acest magazin e diferit de restul.

In ce sens diferit? In acest magazin, nu exista case de marcat, nu exista vanzatori, nu exista paznici. Fiecare persoana care ii trece pragul alege produsele pe care si le doreste, le pune in cos, isi calculeaza singura costul total, pune banii intr-o cutie speciala si pleaca. Ar putea foarte bine sa nu plateasca nimic, deoarece nimeni nu intreaba pe nimeni, nimeni nu verifica, nu exista politie, paza, camere de supraveghere sau senzori. E foarte simplu, iei ce vrei, platesti daca vrei si pleci.

OK, sa vedem ce s-ar intampla in aceasta situatie fictiva. Oare cati dintre multii cumparatori, la un moment dat s-ar gandi: dar oare ce s-ar intampla daca nu platesc? Iau marfa si plec. Initial la aceasta posibilitate se vor gandi cei fara prea multi bani, dar care vor si cele mai scumpe produse. La inceput vor fi putini, si vor fi priviti cu dispret de majoritatea, cei care platesc. Iar ei la randul lor se vor simti jenati sa nu plateasca si vor lasa totusi catva, de ochii lumii.

Apoi cei ceva mai bogati se vor gandi: Dar oare eu de ce sunt fraier si platesc? Daca Ion aici are jumatate salariul cat mine, dar nu plateste deloc, eu de ce sa platesc integral? Mai bine platesc jumate, oricum nimeni nu observa, iar mai mult, nimeni nu imi va cere socoteala. Apoi se gandeste: si jumatate e mult, mai bine 25%, ziua urmatoare 15%, apoi nimic. Si in acest timp cantitatea cumparata creste.

In timp, si cei mai bogati or sa ajunga sa gandeasca la fel, iar banii adunati in cutie vor fi din ce in ce mai putini.

Vor mai fi persoane care vor plati pentru produsele luate din diferite motive: unii se vor gandi ca daca nu mai platesc, marfa luata de la distribuitori nu va mai putea fi achitata, deci se va procura marfa de o mai slaba calitate pentru a reduce costurile. In plus angajatii cu distribuirea, cu transportul si in final cu productia trebuie sa fie platiti, altfel isi vor cauta o alta slujba. Alte persoane vor continua sa plateasca tocmai cu gandul la aceste persoane: poate unchiul, matusa, fiul lucreaza pentru magazinul respectiv. Ce se va intampla daca va ajunge somer? Bunastarea intregii familii va fi afectata.

Dar numarul celor care platesc e din ce in ce mai mic. Zilnic, rafturile sunt din ce in ce mai goale, producatorii renunta treptat in a mai aproviziona magazinul, restul persoanelor din lantul de vanzare se reorienteaza treptat catre alte activitati. Oamenii pleaca din ce in ce mai nemultumiti de la magazin, cu o marfa de o calitate proasta si putina. Dar nu platesc pentru ea. In curand magazinul isi va inchide portile din lipsa de produse. Iar efectele nu se opresc aici. Angajatii de pe intreaga linie de productie-vanzare vor fi viitori someri, care isi vor cauta frenetic un job. Somer se traduce prin lipsa de bani, iar lipsa de bani duce inevitabil la conflicte, dupa cum istoria ne-a demonstrat de multe ori. Conflictele inseamna instabilitate, teama si in final o scadere a bunastarii pentru toti locutorii, nu doar cei implicati direct.

Ce s-ar fi intamplat daca la iesire erau pusi paznici? Sigur ca unii “cumparatori”, cei mai saraci isi ascundeau produsele prin pantaloni sau mai stiu eu pe unde. Unii ar fi prinsi, iar restul care mai inceaca se vor gandi cu siguranta de doua ori inainte. Unii vor scapa, dar procentul va fi nesimnificativ.  Ce se va intampla mai departe? Poate magazinul va mari nejustificat pretul la produse, poate va pune si alte taxe, cine stie…

Magazinul virtual e Internetul. Restul e piraterie.

Un cinci si trei de zero

Eu sunt Bloguletz, Danutz e taticul … daca vreau pot sa ud si canapeaua, tata nu se supara. De ce oare? Pentru ca:

خمسة آلاف
пет хиляди
pet tisuća
pět tisíc
fem tusinde
vijfduizend
five thousand
viisi tuhatta
cinq mille
fünftausend
πεντε χιλιαδες
पांच हजार
cinquemila
5 천
femtusen
pięć tysięcy
cinco mil
cinci mii
пять тысяч
cinco mil
femtusen

I Have A Dream

Am fost ieri la Mamma Mia! si am ramas impresionat de aceasta piesa, de la senzationalii Abba. Pana la urma toti trebuie sa credem in ingeri si sa ne urmam visele. Iar un “fairy tale” ne asteapta pe fiecare, dupa colt. Doar trebuie sa credem.

P.S. Un review la film, mai incolo.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qFHbwikzNds]

I have a dream, a song to sing
To help me cope with anything
If you see the wonder of a fairy tale
You can take the future even if you fail
I believe in angels
Something good in everything I see
I believe in angels
When I know the time is right for me
I’ll cross the stream – I have a dream

I have a dream, a fantasy
To help me through reality
And my destination makes it worth the while
Pushing through the darkness still another mile
I believe in angels
Something good in everything I see
I believe in angels
When I know the time is right for me
I’ll cross the stream – I have a dream
I’ll cross the stream – I have a dream

I have a dream, a song to sing
To help me cope with anything
If you see the wonder of a fairy tale
You can take the future even if you fail
I believe in angels
Something good in everything I see
I believe in angels
When I know the time is right for me
I’ll cross the stream – I have a dream
I’ll cross the stream – I have a dream

I like it when the red water comes out

Vreti sa vedeti ceva super freaky dar in acelasi timp super funny? Ceva atat de tampit incat te face sa te rostogolesti pe jos de ras, ceva atat de ciudat dar atat de ilar. Check Salad Fingers:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cuCw5k-Lph0]

Acesta e doar episodul 2, cel mai bun in opinia mea, dar mai sunt numeroase episoade, fiecare spooky in felul sau.

Mare concurs, mare!!!

Sa se dea anunt in tara, cu surle si trambite, cu cai si calareti, cu ilene cosanzene si feti frumosi. 

Toti bloggerii sunt anuntati sa-si ascuta creioanele, sa-si antreneze falangele si metacarpienele, sa-si procure cea mai buna cafea si sa-si trimita copii in siguranta.  Maria sa PC NEWS anunta un concurs pe numele sau SuperBlog 2008. Vitejii mei, sunteti asteptati cu totii. In joc nu e doar premiul de 10000 (zece mii) de dolari, e in joc reputatia, prestanta, inventivitatea, inteligenta voastra. Nu poate fi decat un castigator. Restul vor pleca cu capetele plecate.

Fie ca cel mai bun blogger sa castige. 

Mai multe detalii aici.

P.S. Cu voia dumneavoastra, eu, Dan Pop mi-am anuntat intentia de a participa.