Cat va rezista guvernul Boc?

[polldaddy poll=”1226192″]

Fără să vă influenţez votul să vă zic şi ce cred eu. Acest guvern nu are cum să reziste mai mult de începerea campaniei pentru prezidenţiale. Motivele sunt simplu de ghicit. Fiecare partid va dori candidatul său, iar tensiunile care vor apărea vor fi pur şi simplu prea mari pentru a nu rupe această struţo-cămilo-alianţă făcută evident, doar pentru ciolan. Băse va găsi el un motiv să ceara PD-L să se retragă de la guvernare, sau poate prin portavocea Boc îi va determina pe PSD-işti să părăsească ei corabia. Oricum, e clar că alianţa aceasta îl avantajează, deoarece PSD-ul s-a compromis într-atât încât le va fi greu să scoată un candidat pe măsura lui Băsescu. Singura speranţă că va apărea cineva capabil să înfrunte pervesiunile politice ale Băselului este doar un candidat din PNL, candidat care momentan nu există. Poate Crin Antonescu, dar în acest moment mă îndoiesc. Vom vedea. Din partea PSD ar fi Oprescu, dar nici măcar el nu va face faţă lui Băsescu. Exclus Geoană sau Năstase, care vor fi tocaţi mărunt în caz că vor îndrăzni să candideze.

Acest guvern are şansa să nu apuce nici vacanţa de vară. Criza economică va lovi România crunt în 2009. Iar despre majorări de salarii pentru profesori sau de pensii nici nu poate fi vorba. S-ar putea să apară tensiuni sociale, deşi eu sincer nu cred. Cert e însă că vom fi afectaţi puternic. Numărul şomerilor va fi de ordinul zecilor de mii, doar în prima perioadă din 2009. Cheltuielile vor trebui să fie restrânse, şi încă cu mult. Taxa auto nu se va micşora ci poate dimpotrivă. Sau poate se va micşora, aşa un pic înainte de alegeri, pentru momirea poporului. Şi credeţi-mă, vor fi unii, chiar mulţi, care se vor lăsa fraieriţi de pomenile electorale. Asta e deja o certitudine.

Până atunci, să vedem dacă nimeriţi cu votul.

P.S. Post programat

Arrivederci

Da, plec. Da, pentru o saptamana. Da, sper sa fie fain. Da, e o tabara. Da, tot in Covasna. 

Ce va recomand sa faceti de anul nou? Sa dansati. Sa dansati si sa uitati de tot ce a fost mai putin placut in 2008 si sa priviti 2009 ca un nou inceput. Un an in care se pot intampla atatea lucruri bune, doar cu un strop de dorinta. E anul vostru, al nostru. La multi ani!

Lady Gaga  – Just Dance

P.S. Sa mai intrati pe aici. Vor mai aparea cateva posturi, programate pentru date ulterioare

Top Melodii Straine de Craciun

Dupa un alt top, facut ce-i drept cu mult timp in urma, “recidivez” cu acest top al melodiilor straine, de Craciun. Cu cateva precizari. Nu este o selectie exhaustiva, nici nu mi-am propus asta: sunt sigur ca mai sunt melodii de Craciun pe care pur si simplu le-am uitat, dar care imi face placere sa le ascult. Iar pentru asta am nevoie de ajutorul vostru sa mai imi dati sugestii. Nu este un top 10, nici 100, sunt 15 melodii, intr-o ordine aleatoare. Toate imi plac foarte mult, iar o diferentiere ar fi greu de facut. Nu am sa pun embed pe site, pentru a nu ingreuna incarcarea, dar o sa pun link catre melodii (deja ma gandesc cu groaza la cate linkuri o sa am, iar content …. sorry google 🙂 ).

Let It Snow – Dean Martin –  link.

All I Want For Christmas Is You – Mariah Carey – link

8 days of Christmas – Destiny’s Child – link

Santa Clause is Coming Town – Bruce Springsteen – link

Last Christmas- Wham – link

Jingle Bell Rock – Bobby Helms – link

Elvis Presley – Blue Christmas link

O Holy Night – Josh Groban – link

Christmas – Dido – link

Feliz Navidad – Jose Feliciano – link

A Spaceman Came Traveling – Chris de Burgh – link

Thank God It’s Christmas – Queen – link

Silent Night – Ashanty & Beyonce – link

2000 Miles – Pretenders – link

White Christmas – Frank Sinatra – link

Sper ca e o alegere si pe placul vostru. Si, cum ziceam si mai sus, astept alte propuneri. Craciun Fericit Tuturor.

Did You Know?

Un video extrem de interesant, via vudu84.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=jpEnFwiqdx8]

Predictia ca, in 2049, un calculator de 1000 de dolari va depasi puterea de calcul a omenirii, e chiar inspaimantatoare. Sau, datatoare de speranta.

P.S. sunt 31 miliarde de cautari pe google in fiecare luna. Fact. Din care 30 miliarde dupa “Britney Spears Naked” ( my oppinion :)) ).

De prin lume adunate

Capital ne dă o veste bună, aşa pentru sărbători liniştite. Oricum, noi ştiam deja că în 2009 o să fie nasol, frate, foarte nasol. Ştirile apocaliptice sunt peste tot şi deşi am putea să acuzăm ziariştii de goană pentru senzaţional, trebuie să acceptăm situaţia gravă care va veni, catastrofală aş putea afirma, iar acest nou guvern, plin de baroni şi păpuşari, nu ştiu dacă va avea competenţa de a face ceva.

Războiul între „Cel Dintâi Slujitor” , Traian Răzvan Ungureanu şi Doru „Spală rufele în public” Buscu continuă, lamentabil în Cotidianul. În această rundă, acest articol vs acest articol. Până la urmă, să fii penibil nu e aşa greu nu? Noi putem doar să ne amuzăm. În tot acest timp, restul presei e cam dezorientată, după cum ne luminează într-un editorial Iulian Comănescu, în Evenimentul Zilei. Sigur că e dezorientată, că nu mai are în cine să dea. Înainte, presa aservită lui Felix dădea în Băsescu, dar acum Felix e vicepreşedinte la Senat, deci cam gata cu Sinteza „Jos Băsescu” Zilei. În plus, tonomatele lui Băsescu vor trebui să înghită PSD-ul, că doar sunt parteneri, nu?. Şi aşa, dragi cititori veţi vedea doar articole în care orice rău se va întâmpla în România va fi din vina lui Tăriceanu (pe care btw, nu-l suport) şi a lui Patriciu. În rest, PDL şi PSD sunt imaculate şi ele s-au aliat în Parteneriatul pentru România, doar pentru noi, românii După părerea mea, acest slogan este cea mai tâmpită formă de adresare a mesajului către români: Băi, v-am fraierit.

Revenind pe plaiurile locale, aflăm că Nemeş, popa Nemeş, însufleţit de spiritul sărbătorilor, uns cu alifie divină, a zidit ferestrele vecinilor. Aleluia. În timp ce politicienii, la nivel local sau central îşi umplu traista de Crăciun, în timp ce Bolojan acordă prime pentru angajaţii din primărie, în timp ce bugetul a fost rectificat în jos, în timp ce o giraţie cam inutilă a apărut pe bulevardul Dacia, aflăm din ContrastOnline o ştire pe care nici nu ştiu cum să o cataloghez: La Spitalul Judeţean, chirurgii orbăcăie în sala de operaţie. Se pare că nu mai sunt bani nici pentru becuri. Eu ştiam că Oradea e unul dintre cele mai „vai si amar” oraşe cel puţin din vestul ţării, dacă nu din întreaga Românie, dar nu credeam că totuşi am ajuns aşa jos. Uite că am ajuns. Am aflat de la televiziunea Transilvania, că pe anul 2009 bugetul local va fi aşa de mic, încât municipalitatea s-a gândit să scoată bani din orice obiectiv sportiv sau de agrement. Orăşelul Copiilor, Bazinul Olimpic, terenurile sintetice de fotbal, toate vor costa. Eu mă gândesc cu groază la momentul când îl voi regreta pe Filip. Doamne Fereşte!

Alte informaţii, care contează: În preajma sfintelor sărbători, poţi să ajuţi şi tu pe cei care au nevoie de ajutor. Un caz trist, pe blogul Alinei: Denisa are nevoie de sprijinul nostru. De remarcat şi iniţiativa lui Orlando şi a Tomatei. După părerea mea, promovarea acestor cazuri tragice prin internet este o soluţie evidentă, Internetul devenind încet, încet, dar sigur o adevărată putere în stat. Puterea oamenilor de a face ceva. Deviind puţin de la subiect, am convingerea că în timp, dacă se va păstra neutralitatea internetului, acesta va deveni singura noastră scăpare în faţa manipulărilor care vor deveni din ce în ce mai prezente şi mai stridente. Constatarea cum că Obama nu ar fi fost ales fără promovarea de pe internet, e una cât de poate de corectă. Dacă ar fi candidat acum 8-10 ani, când Internetul, chiar şi în SUA, era încă la pubertate, sigur nu era ales. Politicienii vor trebui să înţeleagă că, acum au în faţă un fenomen de masă, care nu mai poate fi ignorat. Am observat că, începând cu aceste alegeri, promovarea pe acest canal a devenit una dintre priorităţi, însă aici e şi un dezavantaj: nu prea poţi să nu fii cinstit. Adică poţi, dar vei fi taxat rapid şi cu putere. Aştept ziua când un candidat la noi va fi propulsat în funcţie de Internet, dar mai mult aştept ziua când un politician, director, etc. va fi dat jos datorită Internetului. Datorită vocilor noastre, în primul rând.

Cu toate acestea spuse, de ce să nu râdem un pic? Iată lista miniştrilor necorupţi din guvernul României: link.

Puterea de a fi puternic

Viaţa e singurul drum cu sens unic pe care îl parcurgem. Şi ca orice drum, oricât de lin ar fi, oricât de lipsit de obstacole ni s-ar părea, întotdeauna, în anumite momente, avem accidente. Poate nu atât de grave, însă oricum accidente care ne marchează. Aici toţi suntem egali în faţa sorţii, sau a divinităţii, sau a oricărui altcuiva care ne ghidează pe acest drum. Ceea ce se întâmplă mai departe însă, ne diferenţiază ca oameni. Acum se trage linia de demarcaţie între cei puternici şi cei slabi, între învingători şi învinşi, între lei şi şoareci.

Putem da vina pe orice, putem găsi milioane de scuze, de explicaţii pentru tot ceea ce ni se întâmplă, avem dreptul să acuzăm, dar oare nu avem obligaţia să ne privim? Să ne analizăm, să ne judecăm? Iar asemenea unui judecător sever, să ne condamnăm. Până la urmă, noi ne ghidăm în viaţă, noi alegem, desigur sub pecetea anturajului, a societăţii, noi ne alegem pe ce străduţă să o luăm, la stânga, ori la dreapta. Nimeni altcineva nu învârte de volan, nimeni nu schimbă vitezele. Eventual, cineva de pe scaunul din dreapta ne zâmbeşte uşor şi ne îndeamnă blând, fără însă a ne porunci. Şi cu siguranţă, persoana din dreapta nu ne va judeca, indiferent de calea aleasă, chiar dacă poate, când nu ne vom uita va scăpa o lacrimă pe obraz.

Vorbeam de accidente, dar mai ales de urmările lor. Voi fi foarte ferm: cei care zâmbesc când au toate motivele să plângă, cei care te fac să zâmbeşti când au toate motivele să aştepte de la tine o consolare, o vorbă bună, aceia sunt oamenii puternici. Aceia care iau soarta de coarne şi o azvârlă cu toată puterea izvorâtă din durerea lor. Care pun degetul pe locul unde te-ai înţepat, chiar dacă ei au o rană adâncă, în inimă. Iau mâna de acolo, lăsând parcă sângele să-şi urmeze albia stabilită, fatalmente, de la început. Sunt aceea pentru care o zi pierdută e o zi în care nu fac ceva pentru celălalt, chiar fără să aştepte recompensă, mulţumire, poate doar o apreciere tacită. Dar care ei ştiu că e acolo.

Omul, e o fiinţă egoistă. Vrea pentru el toate bucuriile, vrea pentru restul toate tristeţile. Nici milioanele de ani de evoluţie nu au reuşit să ne schimbe natura de animale prădătoare. Însă, fiindcă omul este singura fiinţă care refuză să fie ceea ce este, a inventat regulile. Ele sunt cele care ne mai menţin ca specie, fără de care orice progres e nerealizabil. Din fântâna acestor reguli, cizelate, impuse, poate chiar cu forţa, s-a născut dorinţa unora „de a face bine” şi nu „de a face ce e bine”. Pentru unii binele este o noţiune înfăşurată doar în jurul propriei persoane, fără să ţină seama de restul. Pentru alţii, în schimb, binele e în primul rând efectul satisfacţiei celor din jur, indiferent de starea personală actuală. Acei oameni sunt cu adevăraţi puternici, cei care merită stimă şi dragoste.

Nu e niciodată târziu să zâmbeşti, înger sau demon ia bucuria cu o mană şi o dă cu cealaltă; dacă priveşti doar mâna care ia bucuria, nu ai cum s-o vezi pe cea care o dă (Mariana Fulger). Dacă am sta doar puţin să le mulţumim îngerilor care ne oferă bucuria, să îi apreciem, să îi ţinem lângă noi. Pentru că în clipele cele mai grele, ai vrea să te uiţi în sus şi să vezi mâini întinse înspre tine, pentru a te ajuta să te ridici. Prin aceste cuvinte, eu vreau să spun un simplu „merci” tuturor celor care au fost lângă mine, m-au făcut să zâmbesc sau m-au consolat, fără să mă „încarce” cu problemele lor, care de multe ori erau mai mari, mai importante. Pentru ei, uşa mea o să fie mereu deschisă.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=U_7DnHbcgn8]