De prin lume adunate

Nu am mai facut de mult o relatare despre posturile cele mai interesante citite recent. O sa fac asta azi, specificand insa ca voi face referire doar la ce am citit interesant azi.

Krossfire are un post excelent despre nepasarea care din pacate caracterizeaza natia romana. Poate ca asa e scris in codul genetic al nostru, poate cei 50 de ani de dictatura, de comunism ne-au facut cumva sa incercam sa intoarcem roata si sa nu mai pese de nimeni. Poate ca noi credem ca totul se invarte in jurul nostru si prin egoism si ego-centrism vom reusi in lume. Krossfire da vina aici doar pe o veriga: mass-media, care orbita de audiente “uita” sa aduca in fata publicului larg adevaratele probleme. E trist sa vezi usi inchise si mai mult sa le auzi trantindu-se. Dar cineva trebuie sa aiba cheia.

Fiindca sunt oradean nu am putut sa nu remarc adevarul din postarea asta. Am observat si eu ca noi, nord-vesticii suntem cei mai “las-o ca merge si asa” dintre romani. De ce? Chiar nu stiu. Stiu doar statisticile care spun ca avem un somaj foarte mic, dar salarii de asemeanea mici. Deci ne placem sa facem totul pana la un punct, lipsindu-ne ambitia de a continua.

Ceva realmente revoltator aici. Oare pana unde se va ajunge? Oare cata mizerie va mai suporta presa din Romania? Si nu doar presa, ci noi cititorii, care ne declaram scarbiti de asemenea fapte, dar multi dintre noi se uita cu o dorinta perfida. Nu mai comentez.

Via eduard.ro am gasit un site foarte interesant: http://www.globalrichlist.com/. Aici oricine introduce in casuta venitul anual exprimat in euro, dolar sau alte monede poate afla unde se afla pe o scara a castigurilor salariale din lume. Nu o sa va spun ce am obtinut eu :). Show me the money!

Iar la final sa ma laud un pic :P. Dupa noile modificari la google page rank, aflate de la Arhi http://danpop.wordpress.com are Page Rank de 5. Huuuuu-Haaaaaa. Bine, nu mi se datoreaza asta nici 10%. Dar e un motiv de bucurie. Is it a good sign? 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=adE89tm3wTk]

It hurts so much to hurt you

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qTGA_YvJ6kQ]

E ciudat cum doar cateva cuvinte pot sa raneasca pe cineva, iar alte mii de cuvinte nu pot repara greseala facuta. E ciudat ca atunci cand esti orbit de suparari, de nervozitate, de frustrare, de neincredere, spui lucruri fara sa te gandesti, iar cand vrei sa-ti ceri iertare gandesti fara sa poti exprima in cuvinte. E suficient ca o singura caramida sa fie slaba, putreda, pentru ca toata cladirea sa se prabuseaca, insa trebuie ca toate caramizile sa fie perfecte ca sa iasa o constructie perfecta.

Gresim atunci cand percepem un fapt, o situatie doar din punctul nostru de vedere, cand avem niste prejudecati gata construite, cand pornim de la niste premise care sunt gresite, iar mai mult, refuzam sa recunoastem asta. Cand nu cunoastem adevarul si preferam sa ni-l creem noi. Noi credem cu inversunare in “adevarul” nostru, refuzand orice alta parere. Si pana cand e evident ca ne-am inselat ne tinem cu dintii de parerea noastra.

Prin asta ranim chiar persoana care detine adevarul si pe care o acuzam, care vede cu cata inversunare aparam o minciuna (de fapt nu e minciuna, noi chiar credem in asta). Apoi incep explicatii, certuri, confruntari, toate care lasa in urma rani adanci.

Pana la urma recunoastem adevarul si cerem iertare. Dar iertarea e un concept foarte fragil. De fapt iertarea nu exista, pentru ca iertarea in adevaratul sens ar trebui sa implice si o uitare, sa fie din nou ca in momentul de dinaintea greselii. Niciodata nu e asa. Pentru ca dupa prima greseala se instaureaza neincrederea. Neincrederea ca greseala nu se va mai repeta. Chiar daca se uita greseala propiu-zisa, nu se uita consecintele ei, faptul ca greseala a generat durere, intristare. Sentimentul acesta ramane intiparit intr-un colt al mintii, de unde va iesi la iveala de acum inainte frecvent. Daca greseala e ceve omenesc, iertarea e angelica. Iar ingerii nu pasesc pe Pamant.

Am gresit, trebuie sa traim cu asta; chiar daca nu ne place, nimic nu va mai fi la fel. Nu meritam sa mai fie la fel.

versuri “fogive me” – evanescence:

Can you forgive me again?
I don’t know what I said
But I didn’t mean to hurt you

I heard the words come out
I felt that I would die
It hurts so much to hurt you

Then you look at me
You’re not shouting anymore
You’re silently broken

I’d give anything now
to kill those words for you

Each time I say something I regret, I cry “I don’t wanna lose you!”
But some how I know that you will never leave me, yeah.

‘Cause you were made for me
Some how I’ll make you see
How happy you make me

I can’t live this life
Without you by my side
I need you to survive

So stay with me
You look in my eyes and I’m screaming inside that I’m sorry..

And you forgive me again
You’re my one true friend
And I never meant to hurt you

Post cu dedicatie.

Cine imi citeste blogul

Conform sondajului de pe site, http://danpop.wordpress.com e mai mult citit de sexul frumos, dar diferenta e mica. Astfel din cele 52 de voturi, 28 au fost femei (53,8 %) si 24 au votat “masculin” (46,2%). Numarul de votanti este insa prea mic ca sa-mi fac o idee precisa, insa macar mi-am satisfacut curiozitatea.

Vreau sa multumesc tuturor cititorilor blogului, sperand ca i-am fidelizat de pe unii dintre ei si sperand de asemenea ca numarul lor sa creasca. Insa sunt convins ca posturi de calitate vor aduce cititori multi, din acest motiv voi mai introduce un sondaj pe site, in care va voi intreba cam ce anume ati dori de la acest blog. Sper sa votati in numar cat mai mare.

Pentru voi toti, va dedic “I love my people” a lui Eddy Wata:

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Hp1th-_qleE]

Al vostru blogger, Dan Pop.

Disturbia

Rihanna – Disturbia, o piesa foarte antrenanta, pe care o ascult cu placere, o linie melodica placuta si niste versuri sa le zicem interesante.

[vodpod id=Groupvideo.1580963&w=425&h=50&fv=]

It’s a thief in the night
To come and grab you
It can creep up inside you
And consume you
A disease of the mind
It can control you
It’s too close for comfort

Put on your break lights
We’re in the city of wonder
Ain’t gonna play nice
Watch out, you might just go under
Better think twice
Your train of thought will be altered
So if you must faulter be wise
Your mind is in disturbia
It’s like the darkness is the light
Disturbia
Am I scaring you tonight
Your mind is in disturbia
Ain’t used to what you like
Disturbia
Disturbia

P.S. Nu am pus video-ul ca e cam … disturbing 🙂

Oscarurile lui Bihorel, 2008

Cea de-a patra ediţie a premiilor lui Bihorel şi-a respectat faima de premii „Zmeura de Aur” pentru persoanele publice din Bihor. A fost un show plin de glume şi glumiţe, ironii şi răspunsuri la ironii, mici înţepături locale, cu un prezentator Mircea Chirilă puţin emoţionat şi parcă fără experienţa în faţa camerei de luat vederi (deşi nu aşa stau lucrurile), însă cu destul fler şi umor pentru a menţine atmosfera. Din păcate, râsetele mele de acasă (şi sunt sigur că şi a multor orădeni telespectatori ai televiziunii Transilvania) nu au avut corespondent printre spectatorii prezenţi. Aceştia parcă nu au un simţ al umorului atât de antrenat, având însă scuza că e mai greu să râzi de tine decât de alţii.

„Sabia lui Damocles” pentru politicienii locali, aşa cum a fost numită de prezentator a debutat cu un scurt discurs al viceprimarului Gheorghe Carp care le-a urat celor prezenţi „să prindă un loc de la coadă” în acest top mai mult sau mai puţin infam.

Continue reading

Stand by me

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=FX–7gFHkU0]

Pentru amicii mei speciali, Dana si Feri, melodia noastra din Covasna, dar si in continuare :). So hope you “stand by me” 4ever. Many HUGS.

When the night has come
And the land is dark
And the moon is the only light we’ll see
No I won’t be afraid, no I won’t be afraid
Just as long as you stand, stand by me

And darlin’, darlin’, stand by me, oh now now stand by me
Stand by me, stand by me

If the sky that we look upon
Should tumble and fall
And the mountains should crumble to the sea
I won’t cry, I won’t cry, no I won’t shed a tear
Just as long as you stand, stand by me

And darlin’, darlin’, stand by me, oh stand by me
Stand by me, stand by me, stand by me-e, yeah

Whenever you’re in trouble won’t you stand by me, oh now now stand by me
Oh stand by me, stand by me, stand by me

Darlin’, darlin’, stand by me-e, stand by me
Oh stand by me, stand by me, stand by me

P.S. Voua nu va miroase a miere? 😛

Doamnelor si domnisoarelor, va inteleg

Scurt istoric: Mă rad sub brat de vreo 12-13 ani. Firesc, firul se facea tot mai trainic si mai frumos, incepuse sa o ia in jos, spre coate. Deci asa nu se mai putea. Fără mângâierea lamei, axilele mele ar fi aratat in curand ca ZZ Top (cautati pe google cei care nu-i stiti) in mizerie.

Asa ca am luat suprema decizie de a trece la epilat. Am coborat la salon curios de ce mi se poate intampla. M-a intampinat domnisoara care m-a tuns cu gauri cu ceva vreme in urma. “Va tundeti?” I-am zambit multumit de raspunsul ce urma sa i-l dau:”NU! Ma epilez sub brat”. A zambit, ca la o gluma buna:”Glumiti?” “NU! Ce-i de glumit in asta?!” A mai zambit o data si a zis “Nimic”, plecand…. Intre timp a vanit epilatoarea, “Buna ziua, pofiti in cabinet”. Am intrat in “cabinetul” care arata ca o sala de operatii.

Si am fost invitat sa ma intind pe un pat la fel de medical. Incepusem sa fiu intimidat. Mi-am dat tricoul jos, mi-am supt un pic burta, am ridicat bratele. Doamna a proptit deasupra mea un bec extrem de puternic, fix ca alea de la chirurgie, si a inceput sa ma studieze:”Mda…nu-i rau, totusi va va durea un pic…mda, in fine, sa incepem”. Eu zambeam. Durere, zici?! “Durere” eram poreclit in copilarie, eu am inventat durerea, mananc durere pe paine! Doamna amesteca maglavaisul intr-o oala. M-a informat ca fiind prima oara, folosim ceara clasica. Ok, cum zici tu, mare scofala! Apoi cu o spatula mi-a intins sub brate şmecheria.
O crema calda si galbena, mai ca-mi era pofta sa gust un pic. “Va arde?” “Nici pomeneala, domnisoara” – am raspuns zambind la fel de smecher. A inceput sa apese ceara care se întărea si, pe neasteptate, JBANG!!! Ochii au dat sa-mi iasa un pic din cap. Smulsese ceara intarita cu tot cu firisoarele mele.

Domnisoara m-a studiat din priviri si m-a intrebat:”V-a durut?” “Un pic, asta-i tot?!” am provocat-o eu viteaz. “Nu, nu-i tot.” – a venit replica pe care nu o doream si nu o asteptam. “Mai dam un strat, ca au mai ramas firisoare.” Si din nou m-a uns cu ceara fierbinte. Adevarul e ca mă asteptam sa fie mai dureros. Că atat de mult va plangeti, domnisoarelor si doamnelor, incat m-am asteptat la ceva similar cu luatul unui sut in coae. Zona tocmai epilata imi era insa deja sensibila si cea de-a doua “extragere” a fost mai dureroasa. Ochii mi-au iesit cam jumate din cap. Si cu toata vitejia mea, am recunoscut: “Nu-i teribil de placut…” Domnisoara mi-a zambit si a spus:”Inca o data si gata!”

Inca o data?!?!?! Pai de ce? “Tot v-au mai ramas niste firsoare. As putea sa le smulg cu penseta. Cum doriti?” Eram invins. “Cu ceara, domnisoara, cu ceara…” Mi-a aplicat cel de-al treilea strat.

Nu mai imi era bine, nu mai zambeam, vroiam sa se termine dracu o data, imi era dor de lama mea si de usturimea after shave-ului aplicat dupa ras.
Si JBANG!!!!! – a treia oara!!! Mi-am muscat buzele. Mi-a venit sa o iau pe domnisoara de freza si sa o dau cu capul de lampa, de dulapuri de pereti. ” ‘tu-ti gura ta de ceara si epilare, mai bine imi las carlionti ca evreii!” Chiar ma duruse. Domnisoara isi cerceta opera. Mă intreabă:”Aveti Baneocin acasa?” “Nu stiu ce-i ala, si de ce ar trebui sa am?” “Pentru ca v-a dat un pic sangele.” “Vaaaaaaaaaaiiiii, ‘tu-ti ceara ma-tii care te-a facut de ceara si de epilare… – injuram in gand ca birjarul. “Mi-a dat sangele?” “Da, un pic, se opreste repede.”

M-a dat cu niste creme calmatoare, cu o pudra, si mi-a zis ca-s gata.
Da, eram gata, la propriu. Tineam mainile pe langa corp de parca avea sub brat doua becuri fierbinti. Si acum simt tot asa. In plus am inceput sa transpir. Si cica nu am voie sa fac dus vreo doua-trei ore. Si nici sa ma dau cu after-shave.

Deci da, stiu prin ce treceti. Si da, stiu ca se poate si mai rau. Nu vreau sa-mi inchipui ce s-ar fi intamplat daca ceara mi-ar fi fost aplicata si apoi smulsa din zone, sa zicem, mai sensibile.

Deci… JBANG!!!

P.S. Sa nu credeti ca nefericitul din poveste sunt eu 😛

Ce faci cand …

Ce faci cand totul ti se pare ca merge impotriva ta? Cand fiecare actiune, fiecare miscare, fiecare mica intamplare de pe acest mic pamant parca iti e impotriva? Cand parca ploua doar pentru tine, cand vezi undeva un Soare dar stii ca nu o sa-l atingi niciodata?

Cand ai greutati fugi la prieteni, dar daca ei te inseala? Daca ei sunt doar o fatada a unor interese care te dezgusta? Daca tu esti acolo ca umplutura, ca un surogat pentru o cauza mai buna? Daca sezonul unor prietenii sezoniere s-a incheiat?

Mergi la cei mai buni prieteni. Zici ca ei te cunosc si te vor ajuta. Dar daca nu pot? Sau daca tu crezi ca nu pot dar ei nu doresc? Daca se bucura ca nu esti bine? Daca iti arunca vorbe doar pentru a obitine ceva? Te uiti la ei si nu-i mai recunosti. Parca prietenia si ura erau antonime, dar iti dai seama ca doar pentru tine. Tot vor mai ramane prieteni care vor vrea intradevar sa te ajute, dar, daca sunt prea departe?  Chiar langa tine, uneori, dar totusi prea departe.

Mergi la familie. Familia te va ajuta cu siguranta, pentru ca ei sigur te iubesc. Dar mai au oare puterea? Mai e undeva un strop din care sa picure putina lumina in viata ta? Poate nu mai au resurse, nu mai au forta, nu mai au elan, poate au o viata a lor si nu mai vrei sa-i deranjezi.

Te uiti in sus, spui o rugaciune. Dumnezeu e singurul care a mai ramas langa tine. Dar ce poti sa cer lui Dumnezeu cand tu nu dai nimic? Cand nu ajuti un amarat pe strada, cand treci nepasator peste tragediile altora, cand minti cu nerusinare si mai rau te minti. Te minti cu iluzii si traiesti prin iluzii. Dumnezeu nu te va ajuta.

Ramai cu tine. Ai puterea sa renasti din tine? Din cenusa trecutului tau? Daca da, esti salvat. Daca nu, Adio.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iNRNoDnge_I]