Iubesc ploaia, iubesc  murmurul picaturilor pe acoperisul dur,  iubesc prospetimea aerului inviorat, iubesc mirosul de praf umed ce insoteste  ploaia de vara,iubesc ploile marunte si interminabile de toamna, iubesc picaturile ce serpuiesc pe fereastra camerei mele, iubesc melodia ploii…si vreau sa cred ca puterea magica a apei va sterge tot, toata mizeria, toata rautatea, toata incrancenarea din ochii nostri, toata meschinaria ce ne domina uneori, toata durerea celor care au cazut, toata suferinta din ochii unui copil flamand si descult, tot egoismul ce ne innegreste orizontul, toata  indiferenta fata de cei de langa noi…

Doar noi si ploaia…siroaie calde care vin peste noi ca o mangaiere si ca o promisiune ca totul va fi bine, ca totul va fi pur, va pulsa de viata, ca ne vom recapata zambetul autentic, emotia adevarata, surasul inocent si bucuria impartasita cu cei de langa noi…

Iubesc ploaia, iubesc linistea adusa de ploaie, iubesc acel moment cand ploaia cade peste mine si ma transforma, imi da putere , imi da dorinta de a visa, da a face planuri, de a dansa pur si simplu, fara motiv, doar pentru ca pot sa dansez…

Ascultand cadenta picaturilor pe terasa de sticla verzuie, ma detasez de realitate, las totul in urma si ma bucur de acel moment de liniste pura, de muzica  fluida ce imi patrunde  in sufletul obosit, incercand sa il revigoreze…..