Sa va reproduc un mic fragment din “Magicianul” a lui John Fowles (mersi mult Petronela) :

A fost odata un print tanar care credea in toate lucrurile in afara de 3..nu credea in printese,in insule si in Dumnezeu..Imparatul,tatal sau,ii spusese k aceste lucruri nu exista.Dar intr-o zi,printul fugi de la palat si ajunse in imparatia vecina.Un barbat imbracat in haine de seara se apropie de el..
-Insulele de acolo sunt adevarate?Dar printesele?..intreba printul
-Bineinteles,fu raspunsul..
-Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu!
-Eu sunt Dumnezeu,raspunse omul in haine de seara..
Intors acasa,tanarul ii reprosa imparatului k a vazut insule adevarate,printese adevarate si pe Dumnezeu..Tatal il intreba dak ‘Dumnezeu’ era imbracat in haine de seara si avea manecile suflecate..Raspunsul fiind afirmativ,isi linisti fiul,spunandu-i k fusese pacalit de acest om,care era magician…
Atunci printul pleca din nou in imparatia vecina,zicandu-i omului misterios k stie k insulele si printesele nu sunt reale,pt k el nu e decat un magician..
-Nu eu te pacalesc,baiete….in imparatia tatalui tau exista multe insule si printese,dar tatal tau te tine sub vraja si nu le poti vedea..
Astfel,printul isi intreba tatal dak e adevarat k nu e imparat,ci doar un magician..Imparatul zambi si isi sufleca manecile..
-Da,fiule,sunt magician.
-Atunci barbatul de pe mal era Dumnezeu.
-Barbatul de pe mal era doar alt magician.
-Trebuie sa cunosc adevarul adevarat,dincolo de magie..
-Nu exista adevar dincolo de magie,raspunse imparatul.
Cuprins de tristete,printul vru sa se omoare,dar se infiora amintindu-si de insulele frumoase ,dar ireale si de printesele ireale,dar frumoase..
-Prea bine,zise..voi putea indura totul..
-Vezi,fiule,zise imparatul..acum esti si tu magician..

Toti suntem mici magicieni in lumea asta ireala. Unii mai priceputi, unii mai putin priceputi. Cert e ca toti vindem iluzii, sau mai precis ne vindem iluzii. Ne vindem insule frumoase, dar ireale, printese frumoase, dar ireale, suflete frumoase, dar ireale.

Totul este o iluzie, dar nu ne intristam pentru asta, ne place sa ne amagim. Si la urma urmei de ce sa nu ne amagim? De ce sa descoperim mai mult decat iluziile impachetate frumos? Daca realitatea doare, de ce sa ne trezim? Ordinea fireasca a lucrurilor e sa devenim magicieni mai buni, nici gand sa deslusim tainele magiei celorlalti. Oare cine va sparge bariera asta fireasca a lucrurilor va deveni mai intelept, mai apreciat, sau dimpotriva va deveni o paria a acestei himere frumoase?

Dumnezeu, magicianul suprem, nu vrea sa ne dezvaluie trucurile Lui, dar noua nici ca ne pasa. Ne place sa fim pacaliti. Poate ne meritam soarta.

Deci voua va urez sa scoateti cat mai multi iepurasi din palarie.