Ce faci cand …

Ce faci cand totul ti se pare ca merge impotriva ta? Cand fiecare actiune, fiecare miscare, fiecare mica intamplare de pe acest mic pamant parca iti e impotriva? Cand parca ploua doar pentru tine, cand vezi undeva un Soare dar stii ca nu o sa-l atingi niciodata?

Cand ai greutati fugi la prieteni, dar daca ei te inseala? Daca ei sunt doar o fatada a unor interese care te dezgusta? Daca tu esti acolo ca umplutura, ca un surogat pentru o cauza mai buna? Daca sezonul unor prietenii sezoniere s-a incheiat?

Mergi la cei mai buni prieteni. Zici ca ei te cunosc si te vor ajuta. Dar daca nu pot? Sau daca tu crezi ca nu pot dar ei nu doresc? Daca se bucura ca nu esti bine? Daca iti arunca vorbe doar pentru a obitine ceva? Te uiti la ei si nu-i mai recunosti. Parca prietenia si ura erau antonime, dar iti dai seama ca doar pentru tine. Tot vor mai ramane prieteni care vor vrea intradevar sa te ajute, dar, daca sunt prea departe?  Chiar langa tine, uneori, dar totusi prea departe.

Mergi la familie. Familia te va ajuta cu siguranta, pentru ca ei sigur te iubesc. Dar mai au oare puterea? Mai e undeva un strop din care sa picure putina lumina in viata ta? Poate nu mai au resurse, nu mai au forta, nu mai au elan, poate au o viata a lor si nu mai vrei sa-i deranjezi.

Te uiti in sus, spui o rugaciune. Dumnezeu e singurul care a mai ramas langa tine. Dar ce poti sa cer lui Dumnezeu cand tu nu dai nimic? Cand nu ajuti un amarat pe strada, cand treci nepasator peste tragediile altora, cand minti cu nerusinare si mai rau te minti. Te minti cu iluzii si traiesti prin iluzii. Dumnezeu nu te va ajuta.

Ramai cu tine. Ai puterea sa renasti din tine? Din cenusa trecutului tau? Daca da, esti salvat. Daca nu, Adio.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iNRNoDnge_I]

Magicienii

Sa va reproduc un mic fragment din “Magicianul” a lui John Fowles (mersi mult Petronela) :

A fost odata un print tanar care credea in toate lucrurile in afara de 3..nu credea in printese,in insule si in Dumnezeu..Imparatul,tatal sau,ii spusese k aceste lucruri nu exista.Dar intr-o zi,printul fugi de la palat si ajunse in imparatia vecina.Un barbat imbracat in haine de seara se apropie de el..
-Insulele de acolo sunt adevarate?Dar printesele?..intreba printul
-Bineinteles,fu raspunsul..
-Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu!
-Eu sunt Dumnezeu,raspunse omul in haine de seara..
Intors acasa,tanarul ii reprosa imparatului k a vazut insule adevarate,printese adevarate si pe Dumnezeu..Tatal il intreba dak ‘Dumnezeu’ era imbracat in haine de seara si avea manecile suflecate..Raspunsul fiind afirmativ,isi linisti fiul,spunandu-i k fusese pacalit de acest om,care era magician…
Atunci printul pleca din nou in imparatia vecina,zicandu-i omului misterios k stie k insulele si printesele nu sunt reale,pt k el nu e decat un magician..
-Nu eu te pacalesc,baiete….in imparatia tatalui tau exista multe insule si printese,dar tatal tau te tine sub vraja si nu le poti vedea..
Astfel,printul isi intreba tatal dak e adevarat k nu e imparat,ci doar un magician..Imparatul zambi si isi sufleca manecile..
-Da,fiule,sunt magician.
-Atunci barbatul de pe mal era Dumnezeu.
-Barbatul de pe mal era doar alt magician.
-Trebuie sa cunosc adevarul adevarat,dincolo de magie..
-Nu exista adevar dincolo de magie,raspunse imparatul.
Cuprins de tristete,printul vru sa se omoare,dar se infiora amintindu-si de insulele frumoase ,dar ireale si de printesele ireale,dar frumoase..
-Prea bine,zise..voi putea indura totul..
-Vezi,fiule,zise imparatul..acum esti si tu magician..

Toti suntem mici magicieni in lumea asta ireala. Unii mai priceputi, unii mai putin priceputi. Cert e ca toti vindem iluzii, sau mai precis ne vindem iluzii. Ne vindem insule frumoase, dar ireale, printese frumoase, dar ireale, suflete frumoase, dar ireale.

Totul este o iluzie, dar nu ne intristam pentru asta, ne place sa ne amagim. Si la urma urmei de ce sa nu ne amagim? De ce sa descoperim mai mult decat iluziile impachetate frumos? Daca realitatea doare, de ce sa ne trezim? Ordinea fireasca a lucrurilor e sa devenim magicieni mai buni, nici gand sa deslusim tainele magiei celorlalti. Oare cine va sparge bariera asta fireasca a lucrurilor va deveni mai intelept, mai apreciat, sau dimpotriva va deveni o paria a acestei himere frumoase?

Dumnezeu, magicianul suprem, nu vrea sa ne dezvaluie trucurile Lui, dar noua nici ca ne pasa. Ne place sa fim pacaliti. Poate ne meritam soarta.

Deci voua va urez sa scoateti cat mai multi iepurasi din palarie.