Chinezii spun că există un fir roșu, invizibil pentru noi, care îi leagă pe aceia care trebuie să se întâlnească, indiferent de timp, de spațiu și de circumstanțe. Așadar întâlnirea este inevitabilă….

Cred că sunt doar povești inventate pentru cei care simt tot mai pregnant înfrângerea sau zbaterea inutilă în dorința de a-și găsi locul, de a-și trăi visele și ….fericirea…

În spectacolul, jalnic sau fabulos, al vieții noastre jucăm un rol, nenorocit, grozav, titanic sau cumplit, încercăm să îl jucăm cât mai convingător cu putință, perseverăm, ne impunem alte și alte obiective, cât mai înalte, cât mai înduioșătoare și mai impresionante în speranța că, totuși, vom descoperi ceea ce, din clipa în care am devenit conștienți de propriul eu, tot am căutat..

Sunt ca Sisif, lupt din răsputeri, mă încurajez, urc încet panta dureroasă a resemnării spre piscurile cu zâmbete înșelătoare..urc, cu inima tremurând de emoția reușitei….urc….urc….și …..cad, mă prăvălesc prin colbul amar  ce mă îneacă, prin pietrele tăioase ce îmi lasă cicatrici adânci…

Strădania și perseverența mi-au arătat încă o dată…m-au izbit….nu sunt potrivită pentru acest rol, nu mi-am găsit locul și timpul…nu-mi mai aparțin mie…

Something is wrong in this show….I am not myself anymore…Have I ever been?! I failed once again…The red thread is just an illusion….an illusion that helps you to carry on with this sad and irreversible show…