Soţia mea e deşteaptă. E atât de deşteaptă, încât orice aş zice găseşte o replică mai inteligentă, mai amuzantă, mai de bun gust, mai ironică,într-un cuvânt mai potrivită. Iar eu nu mă supăr, îmi place asta enorm la ea. Soţia mea e frumoasă. E blonda (na, vopsită, dar îi stă foarte bine), destul de înaltă, nu e nici prea prea nici foarte foarte (ştiţi la ce mă refer). Şi e aşa de drăguţă. Soţia mea are o prietenă, o nouă colegă de serviciu, Ana. Ana e blondă (pe bune, şi-i stă atât de bine), e înaltă, e foarte foarte (ştiţi la ce mă refer). Şi e aşa de drăguţă. Ana era atât de senzuală, atât de atrăgătoare, încât sunt sigur că dacă Manole o avea de soţie, în locul Mănăstirii Argeşului era de mult un mall, în care Ana era răsfăţată cu genţi Louis Vuitton, cristale Swarovski şi filme 3D la multiplex.
Da, mă uit insistent la Ana de fiecare dată când vine pe la noi. Nu, nu e un păcat. Menirea lucrurilor frumoase e să fie privite. Şi nu, prin asta nu o înşel pe soţia mea. Deşi o admir, e un proces de la distanţă. Nu am purtat nici o discuţie cu ea, doar soţia mea mi-a prezentat-o, şi atât. Asta până vinerea trecută. Eram la mine în cameră. Ana a venit puţin în vizită la soţia mea, girls stuff. În fine. Ela (da, aşa o cheamă) a uitat să cumpere ceva, pătrunjel, ruj, Ariel sau naiba ştie ce. Important e că a plecat , iar în casă am rămas doar eu şi divina creatură. Şi, prin nu ştiu ce întâmplare, după vreo jumătate de oră, a venit la mine în cameră.
Se pune pe canapea lângă mine şi fără nici un fel de complex, îşi pune mâna delicată pe hainele mele: – Te vreau acum, Dani! . Am rămas şocat, stană de piatră. Deci ea, superba Ana mă place pe mine. Dar eu sunt căsătorit, totuşi, cum arată Ana! E atât de suplă, atât de gingaşă, dar totuşi atât de puternică. E o zeiţă rătăcită pe Terra. Dar eu sunt căsătorit, revino-ţi Dan. Mâna ei e pe hainele mele, iar eu sunt în al 9-lea cer. Îmi zice cu vocea ei delicată: – În sfârşit fără Ela, nu mă săruţi? În acel moment tensiunea mea arterială a ajuns la valori demne de o internare în spital. Buzele ei de Angelina Jolie wannabe, parcă mă chemau. Căsătorit, Şmătătorit, nu pot rata şansa asta, mi-am zis, decis să-i fac pe plac. Şi mă îndrept spre buzele ei, când ….
… intră Ela pe uşa camerei.
Morala: Boxele Microlab SOLO 7C dăunează grav căsniciei. Le-am luat acum o lună şi pot să spun că se aud perfect. Dar din păcate erau să strice o căsnicie aşa frumoasă. De ce? Pentru că Ana chiar mă pipăia, de fapt îmi pipăia costumul cu care am fost la serviciu: – Ce costum „Armani”!, mi-a zis ea mai în glumă mai în serios. Însă cei 110W a acestor boxe , dacă nu distorsionează muzica deloc, au distorsionat cuvintele Anei. Nu ştiu cum ea a auzit uşa de la intrare: – A sosit Ela, te las, nu mă saluţi? a fost fraza originală, însă cele 2 woofere de 6.5”, sau poate tweeter-ul, sau poate incintele ecranate magnetic concepute profesionist de inginerii de la Microlab, m-au făcut să-mi pierd auzul, dar mai ales capul.
Sunt fericit însă că Ela a înţeles situaţia şi m-a iertat. Acum mă scuzaţi, trebuie să duc gunoiul, să spăl vasele, să bat 2 covoare şi să fac o ciorbiţă cum doar eu ştiu; şi asta până la 5. După aia ne uităm amândoi la „Sărmana Maria”. Ce-mi iubesc soţia!
Etapa 14, SuperBlog 2008