Pentru ca v-ati intrebat ( da, sunt sigur 😛 ) ce am mai facut lately, raspunsul se gaseste dincolo de linkul catre www.especialisti.ro
Si pentru toti cei din breasla, o dedicatie :
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=Eq3CuMDXaPs 640 385]
Pentru toate bug-urile (care n-au fost nicidecum putine la numar, iar unele chiar idioate) …
Pentru toate orele pierdute pentru a scoate un cod compatibil si cu domnul 6 …
Pentru tot CSS-ul aditional scris doar pentru ca altcineva n-a fost in stare sa respecte unele standarde …
Pentru tot jQuery-ul sau javascript pur folosit pentru browser detection iar apoi ramuri suplimentare de cod, really unneeded …
Pentru incapatanarea de a ramane mereu unul dintre cele mai utilizate browsere, chiar si acum …
Un sincer,
Microsoft Office Studios presents …
Winner of Redmond Local Festival …
“Excel and Sharepoint Workspace are a Tour De Force ” (IT GUY) …
“Communicator is a winner-ator” (Another IT Guy) …
Visio is Back, OneNote is here, Get Ready For Powerpoint, Get The New Outlook, Access Returns …
From the visionary creators of Office 2007 and Office 2003 …
Another day at the … OFFICE 2010:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=VUawhjxLS2I]
Spell check this!!!!! … D … E … D
Word.
P.S.1: Clippy 1997-2004 RIP 🙁
P.S.2: A message for all MAC lovers and Ubuntu fans out there: You better watch your margins!!!
P.S. 3: windings? WINDINGS!????
P.S. 4: comming to an office near you …
P.S. 5: SUPER
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=96dWOEa4Djs]
Reteta pentru un WOW de calitate:
Se iau 24 de SSD-uri MLC Samsung, fiecare cu 256GB spatiu de stocare si o viteza maxima de citire de 220MB/s si o viteza de scriere maxima de 200MB/s. Din acestea. Care se pot cumpara de aici. Alte cifre wow-iste: fiecare drive are o putere consumata in timpul utilizarii de doar 1,5 W, iar in idle de 0.15W, ceea ce face ca puterea consumata a 24 de astfel de discuri sa fie de doar 36W. Ca o comparatie, un hard disk cu platane consuma in general intre 8-9 W, deci 24 de astfel de discuri ar consuma intre 192 si 216 W.
Aceste 24 de SSD-uri sunt cuplate intr-un RAID de la Areca. Latimea de banda este data de cele 4 SATA ale controller-ului, fiind undeva in jurul a 2GB/s. Spatiul este de 6GB, adica 24 * 256 GB.
Restul componentelor sunt de exceptie de asemenea:
Cu toate acestea, vedeta incontestabila e discul SSD. Dupa parerea mea acesta e viitorul stocarii, dezavantajele actuale fata de hdd clasice se vor estompa intr-un timp scurt, mai ales dupa ce marii jucatori au inceput sa investeasca in tehnologie. Prin aceasta miscare, dezavantajul principal, pretul mult mai mare, va fi repede eliminat de asemenea. Iar castigurile fata de hard disk-urile curente sunt mai mult decat evidente. Viteza, consumul, rezistenta la socuri, zgomotul mult mai mic, si altele. In maxim 2 ani, eu zic ca vor deveni o alternativa viabila la hard-discurile clasice. Vom vedea.
Nu credeam că o să preţuiesc vreodată “munca” lui zoso împotriva spam-ului. Asta până să simt cu adevărat dimensiunea acestui flagel.
Am intrat pe google.ro pentru a căuta un model de proces verbal de primire. Primul rezultat e un forum legat de acest subiect, deci e ceva ok. Al doilea rezultat e un spam nesimţit al celor de la interactiuni.ro. Nimic legat de ce căutam, la ei pe pagină. Uitaţi aici metodă tâmpită de SEO. Click pe imagine pentru zoom.
spam interactiuni.ro
Spicuim acum din codul sursă:
<html xmlns=”http://www.w3.org/1999/xhtml”>
<head>
<meta http-equiv=”Content-Type” content=”text/html; charset=iso-8859-1″ />
<title>Model Proces Verbal De Predare Primire Documente</title>
<meta name=”description” content=”Model Proces Verbal De Predare Primire Documente pe anunturi online”>
<meta name=”keywords” content=”anunturi,de,documente,model,online,pe,predare,primire,proces,verbal”>
<link rel=”shortcut icon” href=”http://www.interactiuni.ro/favicon.ico” />
<style type=”text/css”>@import url(“http://www.interactiuni.ro/style.css”);</style>
<script language=”javascript” src=”http://www.interactiuni.ro/functions.js”></script>
</head><body onload=””>
<div id=”page”>
<div id=”pagetop”>
<table width=”100%” cellspacing=”0″>
<td>Model Proces Verbal De Predare Primire Documente pe anunturi online</td>
</table>
La mijlocul paginii:
<div id=”content”>
<h1>Model Proces Verbal De Predare Primire Documente</h1>
Şi la sfărşitl ei:
Model Proces Verbal De Predare Primire Documente pe anunturi online
<br />
<br />
Aşa, ca să fie clar pentru crawlerii google. Oare cât de neruşinat poţi fi să ajungi să faci asta? Oare cât de avid de trafic poţi fi? Si, surpriză, nu sunt singurii care cred că prin SEO rău întenţionat pot câştiga vizitatori. Vizitatori poate, vizitatori fideli, no way, înjurături pe bandă, bingo. Megaanunturi.ro, efirme.ro, anunturi-publicitare.ro (care mie îmi pare the same shit cu megaanuturi.ro), esp.funpub.net. Astea toate pe prima pagină de retzultate google.ro. Minunaţi-vă (click pe imagini):
Spam megaanunturi.ro
Spam efirme.ro
Spam esp.funpub.net
Desigur, EXISTĂ metode de a îndepărta aceşti impostori ai internetului. Cea mai eficientă metodă e raportarea la google. Aceassta se poate face în două feluri, ce-a dea doua metodă fiind preferată. Dacă nu aveţi cont de google, puteţi utiliza spam reportingul de aici. În cazul în care aveţi cont, vă logaţi cu datele personale, apoi intraţi pe https://www.google.com/webmasters/tools/, iar de acolo în dreapta e “Report spam in our index”. Primul, deja l-am raportat, urmează restul. Dacă mulţi îi raportează, ei vor fi depunctaţi drastic în căutări şi poate se vor râzgândi şi vor face ceva cu adevărat folosittor, în loc să se ocupe cu spam-uri jenante. Unele indicaţii interesant, aici.
Deci dacă dorim rezultante relevante pentru căutările noastre, trebuie noi să facem ceva, să raportâm astfel de site-uri şi doar aşa vom scăpa de ele, sau măcar de practicile ce le caracterizează.
Ne aflăm în perioada alegerilor. Candidaţi şi candidaţi, partide şi uninominali, slogan şi Logan, speranţe şi decepţii. În luna aceasta, toţi vor să-i alegem, iar pentru asta sunt gata să pună la bătaie tot arsenalul lor electoral. Multe sunt minciuni servite cu miere, iluzii vândute ieftin, dar care duc în final la o realitate care costă, ne costă. Promisiunea cred că a devenit cel mai uzitat termen în această lună, în care mi se pare că stimabilii candidaţi fac tot posibilul de a smulge un vot, poate mai puţin să ia mâna alegătorului şi să pună ştampila în căsuţa care trebuie. Un vot care va însemna bunăstare, prosperitate, o viaţă sigură, luminoasă şi restul blablaurilor parcă obligatorii în fiecare cursă electorală.
În această atmosferă de incertitudini, de îndoieli, de neîncredere în promisiuni (care vorba vine, sunt deşarte), eu Asus M51SN-AP038C mă prezint în faţa dumneavoastră, stimaţi votanţi, cu o singură certitudine. Certitudinea că ceea ce spun, fac, că nu vă voi manipula cu promisiuni de domeniul basmelor cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Crezul meu, care nu e doar un crez electoral, este „Performanţă pe bune”. Adică fără înfloriri inutile, doar adevărul gol goluţ. Sinceritatea este arma mea şi nu ezit să o folosesc.
Să încep prin a mă prezenta. Sunt unul din fiii corporaţiei ASUS, adoptat însă de familia marketonline.ro, cărora le mulţumesc pe această cale. E o familie iubitoare, protectoare şi mereu grijulie faţă de mine şi de restul fraţilor mei. Normal e să continui cu prezentarea procesorului, un Intel Core 2 DUO T9300. Vă voi enumera specificaţiile acestuia, însă ca să nu fie doar vorbe goale, vă recomand acest benchmark. Pentru o analiză extrem de detaliată vă rog să consultaţi acest link. Las faptele să vorbească. Veţi vedea, parcurgându-l că, deşi procesorul nu e chiar cel mai de top din familia sa, performanţele sale sunt excepţionale, cu atât mai mult cu cât ele vin cu un consum de doar 35Watts. Evident, pe oră. Procesorul este tactat la 2.5 Ghz, are nu mai puţin de 6MB Level 2 cache, precum şi un FSB de 800Mhz. Toate la pachet cu numeroasele tehnologii care au propulsat Intel în poziţia de lider pe segmentul procesoarelor pentru notebook, dar nu numai.
Memoria RAM, de 3GB DDR2 este suficientă pentru 99% din aplicaţiile curente, chiar dacă rulează pe însetatul Windows Vista. Pe lângă avantajul dimensiunii şi al vitezei de 667Mhz, există şi un dezavantaj. Deoarece există doar două sloturi de memorie şi ambele sunt ocupate cu cele două module, de 1GB respectiv 2 GB, completarea până la cei 4GB suportaţi se poate face doar prin renunţarea la modulul de 1GB. Însă sunt sigur că, cumpărătorii nu vor ezita să apară. Toată această putere de procesare şi toată această cantitate de memorie pot fi cel mai bine exploatate în cele mai moderne jocuri. Bineînţeles, pentru aceasta trebuie şi o placă video pe măsura lor. Ei bine, vă prezint Nvidia GeForce 9500, cu 512 VRAM dedicaţi. Aceasta are 16 nuclee de procesare, ceea ce se traduce prin 60 GigaFlops (109 operaţii în virgulă flotantă / secundă). Impresionant nu? Suport Direct X 10, capabilităţi HD, toate cu un consum de putere cât mai redus. Cu aceste 3 caracteristici, procesor puternic, memorie multă şi rapidă, placă video performantă se va putea juca decent aproape orice joc de la ora actuală. Şi s-ar mai adăuga şi sunetul Intel High Definition Audio (Azalia), precum şi difuzoarele stereo. Pentru că, dacă vizual e excelent, partea audio nu se poate lăsa mai prejos.
Pentru îndeplinirea obligaţiilor faţă de dumneavoastră, pun la bătaie şi monitorul de 15,4 inch, la care cred că singurul lucru care ar trebui spus e că e făcut de Asus. Calitatea are un nume. Dar o să spun mai multe, pentru că un alegător informat e un vot înţelept. Astfel, monitorul are o rezoluţie de 1280×800 pixeli, tehnologia ColorShine aducând în faţa dumneavoastră cele mai realiste culori, cel mai puternic contrast, cea mai clară imagine. Ochii dumneavoastră vă vor mulţumi cu siguranţă. Din propria experienţă ştiu că oricât de mare ar fi un hard disk, acesta se umple repede, iar apoi căutăm cu disperare ce să mai ştergem. Eu voi încerca să măresc timpul de umplere şi să reduc din nervozitate prin oferirea unui hdd de 250 GB, cu interfaţă SATA, la 5400 rotaţii pe minut. E mult, e puţin, dumneavoastră decideţi. E exact cât vă ofer. Dar nu e doar asta; în materie de stocare se poate aminti DVD/RW SuperMulti Double Layer sau card-reader-ul 8 in 1.
Pentru că degeaba ştii multe dacă spui puţine, comunicarea este azi mai importantă ca oricând. Fie că este vorba de reţeaua prin cablu 10/100/1000 Base T, sau wireless 802.11 a/g/n, sau chiar bluetooth 2.0 cu EDR, canalele de comunicare sunt doar suportul pentru informaţia care circulă bidirecţional. Trăim în era când cel mai important nu e să deţii informaţia, ci să ştii să o filtrezi, după nevoi şi dorinţe.
Micile bucurii uneori fac diferenţa. De aceea vă ofer câteva mici, dar zic eu importante „detalii”: webcam de 1,3 MP, geantă şi mouse marca Asus, un slot de extensie pentru ExpressCard. Windows-ul Vista Home Premium sigur nu intră la categoria mici detalii, însă cu siguranţă intră la categoria mari satisfacţii. Nu pentru toţi, sunt unii care preferă Linux sau Mac, dar pentru majoritatea Vista este pasul (sau paşii) evident în faţă comparativ cu XP. Cireaşa de pe tort, o reprezintă bateria, un Li-Ion cu nici mai mult, nici mai puţin de 9 celule şi capacitate de 7200 mAh. Autonomie unsă pe pâine. Când restul oferă 4, hai să zicem 6 celule, eu ridic miza şi ofer aceste 9 celule pentru o experienţă de utilizare în afara celor 4 pereţi ai camerei.
În loc de concluzie, vreau doar să vă spun un lucru: fie ca cel mai bun notebook să câştige. Şi să nu uitaţi de alegerile parlamentare de la sfârşitul lunii. Nu foarte des ni se dă şansa să-i schimbăm. Acum putem, şi chiar dacă nu ne obligă nimeni să punem ştampila pe vreun candidat, avem noi obligaţia intrinsecă să ne spunem părerea. Să fim, în 30 noiembrie, parlamentari pentru o zi.
Pentru SuperBlog2008.
Vin de la lucru, obosit, foarte obosit. Încă o zi grea, multe de făcut, puţine făcute. Mănânc ceva, nu mai ţin minte ce, ştiu doar că nu a fost nici bun, nici rău, doar normal. Exact ca viaţa mea, fără nici un urcuş sau coborâş. O viaţă banală, asemenea scenariului unui serial plănuit a rula ani întregi. Îmi găsesc de multe ori refugiul în calculator, pierzând vremea pe internet, parcă fără orizont, însă complăcându-mă în această situaţie. Din păcate, calculatorul pe care îl am acasă nu l-aş recomanda deloc persoanelor suferinde de boli psihice. Pur şi simplu, fiind atât de vechi, de depăşit de viteza uneori supersonică de dezvoltare a soft-ului, nu mai face faţă. E un Athlon XP 2200+, cu 768 MB Ram, o placă video Radeon 9600 XT, un minuscul hdd de 60GB (care deşi e la 7200 rpm se mişcă ca un melc la 200 m garduri). Una peste alta o veritabilă piesă de muzeu.
Mă îndrept agale spre arhaicul calculator. Apăs butonul de „Power”. Cu ochii pironiţi la monitor aştept. Şi aştept. Şi aştept. Apare Logo-ul de Windows. Iar aştept. În sfârşit apare locul unde să-mi bag parola (eu de fapt nu am parolă, însă de când aveam instalat Visual Studio şi a mai introdus un user, trebuie să trec şi peste acest pas). Hardul cârâie încontinuu, asemenea unei picături chinezeşti. Pornesc Chrome (FF a început să-mi dea rateuri inexplicabile, de aceia am încetat să-l folosesc temporar, ce fericire!), se pornesc încet toate paginile anterior deschise. Vreo 20. Nu mai rezist, Bitdefender dar şi dezactivatul Nod 32 încep ambele să lucreze. Parcă au ceva complot împotriva sănătăţii mele mintale. Îmi vine să dau cu tastatura jegoasă în şi mai jegosul CRT de 17”. Minimizez fereastra de Chrome, doar, doar îşi va reveni. Nici o speranţă. Sunt deja roşu. Somebody call a doctor. Task managerul nu mai răspunde nici el. Îmi pierd minţile. Nu mai pot. Stai. Şi-a revenit. Ctrl+T: mail.yahoo.com. Să văd dacă am mai primit ceva în cele 40-45 de minute câte au trecut de când nu m-am mai verificat email-ul, la lucru. Alerta 9am, mda, X Y has sent you a hi5 Friend Request, ok, donotreply@wordpress.com , cineva mi-a mai pus un comment … hopa … PC NEWS. Deschid repede, repede: „În urma clasamentului intermediar, unul dintre sponsorii superblog 2008, arigo.ro a decis să vă acorde ca premiu pentru articolul referitor la sugestiile legate de site, un notebook ASUS M51VA-AS051. Felicitări!”. -AM CÂŞTIGAAAAAAAT. Mami, mami, am câştigat un laptop. Vă fac cinste cu o pizza. Când iau salariul desigur. Deci n-am câştigat nimic în viaţa mea! Poate că a fost doar soarta care a adunat tot nenorocul de-a lungul timpului şi mi l-a dat tot AZI! Dar să nu credeţi că l-am câştigat aşa, printr-o pocnitură din degete. Nu, am muncit pentru acest premiu. A fost inspiraţie şi transpiraţie, iar în final răsplata cuvenită. ADIO calculator prost, tâmpit, idiot, vai de capu’ lui. De acum o să am un laptop nou nouţ şi încă ce laptop. Dar de fapt, ce laptop e? Hai să văd.
După ce îmi revin din euforia iniţială, poposesc la calculatorul prost, tâmpit, idiot şi vai de capu’ lui, cu gândul de a căuta informaţii despre acest laptop. Deşi ştiu foarte bine cum că, calul din dar nu se caută la dinţi. Dar pe de altă parte eu nu-s stomatolog, deci pot să mă documentez. Notebook-ul e un ASUS, deci în privinţa calităţii nu cred că există dubii. WOW, Intel Core 2 DUO, P8400. Înainte am avut un Cyrix, apoi acest AMD, cred că e timpul să încerc şi un Intel şi nu unul oarecare. Este binecunoscută deja superioritatea Intel în domeniul procesoarelor pentru notebook-uri, iar acesta nu are cum să facă notă discordantă. Nu la cei 2.26 Ghz, FSB 1066 Mhz, cache nivel 2 de 3 MB. Acest procesor având numele de cod Penryn, construit în tehnologia 45nm şi beneficiind de cele mai performante tehnologii marca Intel (virtualizare, SpeedStep pentru reducerea consumului, Execute Disable Bit pentru sporirea securităţii prin nerularea unui cod aflat într-o anumită zonă sau Trusted Execution Tehnology folositoare împotriva furtului de date, mai ales în domeniul business) este o adevărată bijuterie cu tranzistoare. Chiar dacă scorul din acest benchmark este un pic dezamăgitor, ştiam că urma să primesc un procesor cu adevărat special.
De la procesor trec la memorie. Când văd numărul din dreptul memoriei, prima reacţie e să caut virgula din număr. 1 GB e ok pentru Vista, 2 GB merge lin, 3 GB sunt de vis însă acei 4GB cu care vine dotat laptopul nu e de domeniul normalului, nici măcar al anormalului, ci al paranormalului. Adio îngheţări aiurea, adio aşteptări. De fapt tot or să mai existe aşteptări. O să aştepte el după viteza mea de reacţie. Cei 4GB DDR 2 la 800 Mhz (spre deosebire cei 768 MB DDR 400 aflaţi în posesia viitorului răposat) vor face experienţa utilizării acestui notebook o experienţă regească. O lacrimă de fericire îşi face loc pe irisul ochilor. O lacrimă care se transformă repede într-un zâmbet de satisfacţie atunci când văd capacitatea hdd, 320GB, interfaţă SATA, 5400 rotaţii pe minut. Nu o să mai fiu nevoit să scriu vre-un dvd mult timp de acum încolo. Iar când o să fac asta, o să folosesc DVD/RW SuperMulti Dual Layer cu care este prevăzut notebook-ul. Deci o să pot scrie si conţinut de până la 8.5 GB pe un singur disc. Cred că problema spaţiului e pentru mine de acum înainte doar ceva ce voi citi în manualele de istorie.
Ce am uitat!!! FIFA 2009 … acum nici nu mă gândesc să încerc să îl instalez pe epava asta. Însă sunt sigur că pe noul meu copilaş va rula fără cea mai mică problemă, fără cea mai mică sacadare, fără nici un fir alb produs în părul meu brunet. Verific specificaţiile jocului. Din partea procesorului, e clar, va merge, din partea memorie RAM, nici nu încape în discuţie. Ar mai rămâne în discuţie doar performanţa plăcii video. Aceasta este un ATI Mobility Radeon HD 3650 având 512MB de memorie dedicată. După ce citesc câteva review-uri mă liniştesc. Chiar dacă nu e cea mai dotată placă video pentru notebook-uri de pe piaţă, performanţele sunt destul de solide, deci … welcome FIFA 2009. Chiar dacă nu o să mă uit eu la prea multe filme pe monitorul de 15,4 inch, 1400×900, ColorShine, merită menţionat suportul HD direct înglobat în placa video, ceea ce ajută mult procesorul, care nu mai trebuie să facă mare lucru. Conectivitatea HDMI înseamnă că, la un moment dat în viaţa mea, când voi avea şi un LCD pe măsură, voi putea urmări conţinut High Definition direct de pe calculator. Fără pierderi de calitate, aşa cum mi se întâmplă în prezent când cablul compozit face imaginea de pe calculator să pară foarte neclară pe televizor. Adio calitate îndoielnică, un nou şerif e în oraş. Şi sunetul e de asemenea High Definition, în completarea unei capabilităţi multimedia de excepţie. Poate doar boxele nu se ridică la măsura celorlalte componente, dar oricând se pot monta altele, când se doreşte răzbunarea pe vecini.
Apropo de vecini, o să mă pot „servi” cu internet de la ei, prin wireles-ul 802.11 a/g/n. Suportă deci Draftul n, versiunea a 2-a, ceea se traduce prin viteze imense pentru o conexiune fără fir, de până la 300 Mbps. Ce să mai vorbesc de acoperire, care este de până la dublul acoperirii celui mai nou standard, 802.11g. Totul cu un consum redus de electricitate, însemnând o durată mai marea bateriei. În plus, pot să mă conectez direct cu K750i-ul prin bluetooth, fără să mai fie nevoie să folosesc cablurile enervante. Reţeaua Gigabit este cea mai rapidă cu fir, nici aici neexistând probleme în ceea ce priveşte viteza.
Citesc uimit specificaţiile acestui minunat laptop. Parcă divinitatea şi-a întors faţa şi înspre mine. Nu pot să nu-mi manifest satisfacţia atunci când descopăr noi şi noi caracteristici de top: camera web de 1,3 MP rotativă, cititorul de amprente, geanta oferită cadou(deja obişnuinţă pentru ASUS) sau bateria de 6 celule, ceea ce-i oferă cu siguranţă o autonomie de invidiat. Nu are sistem de operare, dar acesta e doar un mic inconvenient comparabil cu ceea ce oferă, la preţul la care este oferit, 3.805, 60 LEI. Ştiu că sunt slab (atât de slab încât, după ce au montat becuri cu senzori de mişcare pe scară, când eu intru nu se sesizează mişcare şi trebuie să-mi caut cheile pe întuneric), însă cele 2,95 Kg ale sale nu sunt deloc multe pentru spatele meu.
E feeric, fantastic, magic! Aş mai căuta adjective, dar nu-mi găsesc cuvintele în faţa a ceea ce mi se întâmplă. Sar în sus pe covor, nu-mi pasă că vecinul de jos dă cu mătura în tavan, doar nu el a câţtigat un notebook. Şi nu orice notebook, repet. Hai să mai caut pe mail, cine ştie poate am mai câştigat ceva, îmi zic eu fără însă a mă crede. Totuşi. Iar până îmi intră în email durează o veşnicie, dar acum chiar nu mai îmi pasă. Peste câteva zile o să fiu regele PC-urilor. Dar stai. Un nou email de la pcnews.ro? Ciudat: „În urma evaluării a încă două articole trimise, echipa noastră a decis să vă acorde premiul special pcnews, o cină într-un restaurant parizian cu Jessica Alba. Felicitări!”. Stai puţin. Pare prea frumos să fie adevă…..-Dani, Dani, trezeşte-te, trezeşte-te. Iar ai adormit pe canapea. Îţi spun, eşti prea stresat la serviciu, ai nevoie de odihnă. – Da, mami, ştiu, de săptămâna viitoare o să dorm mai mult. Am aţipit şi eu un pic … Totuşi, ce vis frumos…
Mă îndrept agale spre arhaicul calculator. Apăs butonul de „Power”. Cu ochii pironiţi la monitor aştept. Şi aştept. Şi aştept. ….
Pentru Superblog 2008
Router-ul este pentru mulţi doar acea cutiuţă unde se bagă cablul de internet de la provider şi de unde ies mai multe cabluri spre calculatoarele din casa, sau la care se conectează wireless laptopurile din dotare. Da, e adevărat, aceasta este, prezentată pe scurt, foarte pe scurt, menirea unui router. Însă a judeca lucrurile atât de simplist este o nedreptate la adresa acestor dispozitive de o importanţă majoră, pe care nu mulţi o înţeleg şi mai ales apreciază. Ca un exemplu, fără să fie nici pe departe unicul, este securitatea generată de un router bun, mai precis de capabilităţile de firewall şi de criptare a datelor. Dacă s-ar analiza punctual toate detaliile, toate funcţionalităţile cu care este dotat un router modern, ar ajunge să credem că astfel de dispozitive ar costa o grămadă de bani.
Edimax, o companie cu sediul principal în Taipei, a reuşit performanţa de a îngloba în routerele sale o serie de funcţionalităţi de vârf, păstrând totodată un preţ foarte competitiv. Unul dintre cele mai apreciate routere ale Edimax este router-ul Wi-Fi BR-6504N. Ceea ce-l face atât de special este chiar acel N de la coada numelui său. Aceasta înseamnă că dispozitivul este compatibil cu draftul 802.11n, o certă îmbunătăţire în performanţe faţă de standardele precendente, a, b şi g. Ca să vă faceţi o idee asupra saltului imens de performanţă, ultimul standard în vigoare, 802.11g beneficiază de o viteză efectivă de transfer de până la 54Mbps, cu o acoperire de aproximativ 38 de metri. Viitorul standard 802.11n, ce se aşteaptă finalizat în decembrie, anul viitor va avea o viteză efectivă maximă de 150-180Mbps datorită celor două fluxuri de 40Mhz. Acoperirea va fi cel puţin dublă. Acest router de la Edimax suportă chiar draftul 802.11 2.0 cel mai aproape de standardizarea finală. Acesta funcţionează în banda de 2.4 Ghz şi suportă tehnologia MIMO, un salt imens în ceea ce priveşte cantitatea de date ce poate fi transportată precum şi acoperirea mult sporită.
Edimax BR-6504N arată foarte modern, adoptând linia de design a produselor Apple. Pentru că până la urmă contează şi stilul nu? Deşi dotat doar cu ventilaţie pasivă, router-ul nu dă semne de supraîncălzire nici măcar când este folosit la capacitate maximă. Panoul frontal cuprinde indicatorii, cum ar fi de exemplu indicatorul de reţea wireless, indicatorul pentru semnalul internet şi indicatorul pentru reţeaua locală. Dacă tot am ajuns la reţeaua locală, trebuie amintit un dezavantaj al acestui router, unul destul de important luat separat, însă care îşi pierde din importanţă dacă luam în calcul restul avantajelor. BR-6504N nu suportă reţeaua Gigabit, deci adio viteze de 1000Mbps. Panoul din spate cuprinde patru porturi LAN, o intrare WAN pentru internet precum şi portul de alimentare. Mai există de asemenea un buton care are un rol dublu. Dacă este apăsat pentru mai mult de 20 de secunde resetează router-ul, iar dacă este apăsat pentru mai puţin are rolul de a iniţia funcţia WPS (Wi-Fi Protected Setup). Acesta este un standard menit pentru a uşura configurarea setărilor de securitate a reţelei wireless, facilitate benefică utilizatorilor care nu sunt familiarizaţi cu noţiunile mai avansate în domeniul wireless.
Pe bună dreptate, se spune că degeaba eşti deştept dacă nu o ştii arăta. La fel, în cazul routere-lor, poate la fel de important ca facilităţile propuse este modul de interacţionare cu utilizatorul. Am download-at manualul acestui router de pe site-ul Edimax şi am rămas impresionat de cât de mult s-au străduit să facă lucrurile cât mai uşoare pentru utilizatorul final. Cu imagini, cu multe explicaţii diferenţiate pe sistemele de operare suportate (doar din familia Windows), totul prezentat astfel încât utilizatorul router-ului să nu rămână în nici un moment blocat fiindcă nu ştie cum să procedeze mai departe. Interfaţa web folosită pentru configurare, chiar dacă nu are un design în spiritul noilor tendinţe, oferă o plenitudine de opţiuni de configurare. Primul lucru care trebuie făcut este să schimbaţi parola implicită, „1234” într-un şir de caractere şi numere care să fie greu de spart. Este un pas esenţial, am întâlnit chiar eu un caz în care la un router destul de important a fost păstrată această parolă „din fabrică”, ceea ce putea avea consecinţe destul de neplăcute. Există o gamă largă de setări WAN, LAN, Wireless, Qos (o modalitate foarte interesantă de a împărţi banda de internet exact după necesităţi, în acest fel evitându-se conflictul dintre calculatoare pentru această resursă limitată), setări NAT, precum şi setări de firewall. Toate prezentate detaliat, cuprinzător, foarte profesionist.
Să vedem ce ştie să facă un BR-6404N. Pe partea de internet trebuiesc menţionate suportul pentru IP Static, pentru DHCP (acesta nu este aplicabil doar pe WAN, însă am văzut că această soluţie este preferată de unii provideri de internet), dar mai ales pentru PPPOE (din nou o soluţie îmbrăţişată de mulţi provideri de internet). Conectarea prin protoculul PPP (Point to Point Protocol), realizată deasupra unei conexiuni Ethernet este o idee ingenioasă, practică, simplă, ieftină, însă care suferă la capitolul securitate. De aici nevoia unei implementări de calitate, care să ţină seama şi de rezolvarea acestor neajunsuri. Trebuie menţionat aici şi suportul pentru VPN (Virtual Private Network), deosebit de util când doriţi o comunicaţie securizată construită pe reţeaua Internet (o reţea unde securitatea nu e chiar cel mai uzitat termen). Pentru implementarea VPN-urilor, router-ul marca Edimax vine cu suport PPTP, precum şi mai recentul L2TP. Tot în partea WAN trebuie menţionat că router-ul înglobează adrese are mai multor servere de DNS (acestea au rolul de a translata adresa IP într-o adresă web normală, de exemplu pcnews.ro e de fapt 194.60.72.122, dar parcă pcnews.ro sună mai interesant nu? 🙂 ). De asemenea router-ul suportă şi doi provideri de DDNS (Dynamic DNS), care transformă adresa IP dinamică într-un nume static. Credeţi-mă, e ceva foarte util. Gândiţi-vă doar la dificultăţile pe care le-aţi avea dacă aţi dori să implementaţi un ftp peste un ip dinamic. De fiecare dată când cineva ar dori să copieze ceva ar trebui să-i specificaţi ip-ul. Cu DDNS nu mai trebuie. Îi spuneţi doar adresa (de obicei una free, de exemplu calculator.homeftp.net), porniţi programul de updatare a ip-ului (eu îl pun în startup) şi presto. Nu mai trebuie să vă faceţi griji.
Referitor la partea de LAN se remarcă din nou DHCP-ul care alocă IP dinamic clienţilor din reţea. În domeniul wireless un aspect foarte important îl reprezintă securitatea. Pe lângă deja depăşitul WEP, BR-6504N implementează encriptarea WPA şi WPA2. Aceasta din urmă se bazează pe un nou algoritm AES considerat de netrecut în faţa atacatorilor.
NAT (Network Address Translation) este un procedeu des folosit pentru maparea adreselor locale în adresa vizibilă pe internet, precum şi procedeul invers, totul fiind posibil folosindu-se tabele de mapare. Cel mai folositor este procedeul de „port forwarding” prin care se permite accesul din exterior la un calculator din reţeaua locală. Această capabilitate este folositoare de exemplu în programele p2p, care văd calculatoarele în spatele unor routere ca fiind pasive, creând dezavantaje pentru acel utilizator. Folosind forwardarea porturilor, acest neajuns poate fi corectat. Tot la capitolul securitate, deoarece NAT poate fi văzut ca un procedeu de securitate, se poate specifica şi firewall-ul înglobat. Se poate face o filtrare MAC sau una IP pentru a putea specifica ce servicii sunt permise sau interzise pe anumite calculatoare. De asemenea anumite adrese de web pot fi blocate în reţeaua locală, în funcţie de anumite cuvinte cheie. Atacurile de tip DoS sunt respinse fără milă, o altă facilitate utilă fiind posibilitatea creării de zone DMZ (demilitarized zone) pentru anumite servicii care au nevoie să ruleze fără limitările impuse de firewall. Rezultă o zonă mai expusă, însă de multe ori e de dorit acest lucru pentru a proteja restul calculatoarelor.
Preţul, o caracteristică de multe ori esenţială, este pentru BR-6504N o calitate. La marketonline.ro este 217.59 RON, la pcgarage.ro e 244,73 RON, cei de la onsite.ro îl au la 230,63 RON. Preţuri apropiate şi mai ales mici. Surpriză, l-am văzut şi la ecumparaturi.ro la … atenţie … 465,96 RON. Dacă găsiţi o explicaţie logică pentru preţul acesta, vă rog să mi-o comunicaţi.
O listă cu review-uri profesioniste ale acestui router găsiţi aici. Nu am router, având doar un singur calculator nu e chiar necesar, însă când voi căuta să îmi achiziţionez unul cu siguranţă voi zăbovi destul de mult timp pe internet citind şi restul review-urilor la acest router. Pentru că, până acum m-a convins, dar eu sunt o persoană care citeşte de 10 ori înainte de a apăsa pe „Comandă”.
Pentru SuperBlog 2008.
Într-un moment de maximă inspiraţie, cineva a spus că micile detalii fac diferenţa. Avea, din păcate, mare dreptate, cum urma să o simt pe propria piele. Nu aţi păţit niciodată ca să vă doriţi să fie totul perfect, chiar să fie totul perfect, până ce un mic amănunt ruinează tot? Iar apoi să te dai cu capul de toţi pereţii pentru o decizie, ce părea bună la momentul luării ei, dar care s-a dovedit să fie un fiasco total. Dar mai bine să vă povestesc.
Cei care mă cunosc ştiu că Paris-ul e febleţea mea. E un oraş de care să te îndrăgosteşti şi mai ales în care să te îndrăgosteşti. Cred că Dumnezeu, după ce a creat lumea în 6 zile, în cea de-a 7-a, stând într-un fotoliu şi odihnindu-se şi-a zis: De ce să nu dau oamenilor posibilitatea să guste un pic din Rai înainte de a ajunge efectiv acolo? Şi a creat Paris-ul. Revenind in 2008, stând eu aşa în fotoliu şi contemplând frumuseţile OTV-ului, îmi veni geniala idee: Ela nu a văzut Paris-ul, dacă i-aş face eu o surpriză şi aş chema-o să mergem amândoi, pentru o săptămână? Sigur o să mă întrebe: cu ce ocazie Dani? Iar eu o să-i răspund mândru: nu trebuie ocazii speciale ca să invit o persoană specială din viaţa mea într-un loc special din viaţa mea. O să o uimesc. Peste vreo oră se întoarce Ela de la lucru şi deşi sunt sigur că a avut o zi grea, avea acel zâmbet parcă divin pe care îl avea tot timpul. E un adevărat miracol să râzi chiar atunci când inima îţi plânge, însă aceasta e una din calităţile pe care le-am admirat dintotdeauna la ea. –Bună iubito, zisei eu parcă anticipând marea veste. –Bună Dani, cum a fost la lucru azi? –Ela, vreau să mergem în Paris, săptămâna viitoare, zisei eu scurt, la obiect, fără pauză între cuvinte. – Dar cu ce ocazie Dani?. Zâmbii uşor. Deci chiar o cunosc pe Ela ca pe dosul mâinii drepte. – Ela, nu trebuie să existe o ocazie specială, să te invit pe tine, cea mai specială persoană din viaţa mea. Gata, m-am gândit eu, o să mă iubească o eternitate. – Super, abia aştept, sunt atât de fericită!!! Era perfect. Zilele până la plecare au trecut atât de greu, dar au trecut. În ultima zi ne-am pus pe împachetat. Eu, un ghiozdănel. Ea, două geamantane. Femeile!. Ştiu eu de ce fac flotări în fiecare dimineaţă.
Când credeam că sunt gata de împachetat, am făcut una dintre cele mai mare prostii pe care le puteam face. –Ela, pot să iau şi laptopul? Avem un notebook Asus luat de la magazinultau.ro. Un adevărat giuvaier, cu performanţe realmente senzaţionale. La cei peste 4.000 RON daţi pe el, era şi normal să fie. Oricât de splendid ar fi, decizia de a-l lua în excursie a fost una de loser autentic. Veţi vedea de ce.
Am aterizat pe aeroportul Charles de Gaulle luni dimineaţa, cu gândul la săptămâna de vis care urma în capitala Franţei. Am ajuns la hotel, unul mic, cochet, iar la cele 3 stele ale sale, chiar ieftin. Am despachetat ce aveam de despachetat, iar ca să îmi revin după job-ul de asin ( =soţ în excursie cu soţia) unde Ela m-a angajat binevoitoare pe parcursul călătoriei, am zis să joc un FIFA 2009 pe laptop. Că doar se descurcă de minune. Are un procesor Intel Core 2 DUO P8600, tactat la 2,4 Ghz, având un FSB de 1066 Mhz şi un cache de nivel 2 de 3MB. Bine, adevărul e că greul cade în sarcina plăcii video, care însă este un adevărat monstru. Nu în privinţa aspectului, ci al performanţelor. Nvdia GeForce 9600M GS, căci acesta este numele bestiei, nu are nici o problemă în a-şi pune în valoare cei 512 MB de memorie dedicată, astfel încât orice joc modern nu-l poate pune în dificultate. Ok, unde am rămas? Da, la FIFA 2009. Încep eu să joc, când vine Ela de la duş, face o faţă de zici că l-a văzut pe Superman în pat cu Batman în timp ce Spiderman le ţinea lumânarea: – Dani, ce faci? Am venit în Paris să vizităm iar tu te joci? Nici nu ştiu de ce am acceptat să aducem laptop-ul cu noi. Evident m-am enervat. Cred în conceptul de viaţă în cuplu, însă sunt trei lucruri sacre pentru un bărbat, unde femeia trebuie să înţeleagă să nu se bage: berea, berea şi FIFA. –Fac ce vreau, după ce m-ai pus să car toate bagajele alea, e dreptul meu să mă relaxez. Apropo, vezi că ai uitat să pui maşina de spălat, că văd că fierul de călcat a avut loc. –Dar nu mai bine ne relaxăm la o cafenea în zonă? Aşa putem gusta şi din aroma cafelei pariziene. Avea dreptate Ela, dar eu sunt prea orgolios (a se citi fraier) ca să cedez. –Nu, mă joc FIFA şi gata. – OK, eu atunci mă duc să vizitez un pic, zise ea cam tristă. –Bine, zic eu mândru că mi-am arătat masculinitatea. Ela a plecat să viziteze, iar eu am rămas singur în cameră. După vreo oră m-am săturat să iau bătaie de la calculator. Cred că procesorul, placa video sau cei 4 GB de memorie RAM DDR 2 sunt de vină, că altfel nu îmi explic scorurile de 10-0 la care pierdeam. Parcă ar fi fost doar meciuri Barcelona vs. Progresul Cucuieţi. Cred că ghiciţi eu cu cine eram.
Seara, după ce am privit pereţii de plictiseală, recunoscându-mi totodată prostia, apare şi Ela. Cu o plasă. – Ce ai în plasă Ela? –Dani, fiindcă laptopul e al amândurora şi fiindcă tu l-ai folosit toată ziua, cred că merit şi eu să-l folosesc. – Da, desigur, bolborosii eu cu juma’ de gură. – În timp ce mă plimbam pe Champs-Élysées, am văzut un centru de închiriei Blu-Ray şi ştiu că Asus-ul nostru are unitate blu-ray, aşa că am închiriat câteva filme să le văd acum seara. Am luat Pretty Woman şi Autumn in New York. Great, filme cu Richard Gere, nu pot să mă uit la aşa ceva. – Sunt cu Richard Gere, unul din preferaţii mei, zise Ela, turnând gaz pe foc. Eram deja la culme de enervat, dar fără să o arat. –Bine, cum vrei tu, eu ies atunci să mă plimb. Să vezi ce superb e Paris-ul noaptea, sigur nu vrei să vii? –Nu, îmi răspunse tăios ea. E o orgolioasă, exact ca mine. Am plecat să văd Parisul noaptea, e superb într-adevăr, însă … am uitat harta acasă. Şi fiindcă ştiu atâta franceză cât au uitat francezii, am ajuns acasă pe la vreo 3 noaptea. Rupt. Exact când să-l văd pe Richard pupând-o pe Winona. Disguisting. – Cum a fost plimabarea Dani? -Excelent, am replicat eu. Cum să recunosc că a fost un fiasco? Dar nu mă las eu la ea. Eu sunt cocoşul aici, ce naiba!
A doua zi, de dimineaţă, am ieşit repede din cameră, am mers la un magazin IT din apropiere şi am cumpărat două boxe mari, arătoase, dar mai ales zgomotoase. Am venit tiptil în cameră, le-am cuplat la placa audio Intel High Definition, mi-am descărcat via bluetooth câteva melodii house de pe telefon şi am dat Play. Trezită de party-ul meu, Ela se uită la mine cu nişte ochi criminali: -Ceeee faci?!? –Ascult un pic de muzică, te-am trezit? Scuze. Zisei astea abia abţinându-mă să nu izbucnesc în hohote de râs. –Bine, audiţie plăcută. Eu merg să văd Eiffel-ul, mi-a răspuns ea, vizibil iritată de fondul sonor. Mission Accomplished. Bineînţeles, ascultatul de muzică m-a plictisit foarte repede. Asta chiar dacă am mai pus şi câteva melodii de pe un card SD, Asus-ul fiind dotat cu un cititor de carduri 8 in 1. Poate ziua era distrusă, dar mândria mea era pe culmi înalte. Sosi după câteva ore şi Ela. – Ai folosit destul laptopul? Vreau să vorbesc cu sora mea. –Desigur, dragă. Mă bosumflai un pic. Aşa nu-mi place când vorbeşte cu sora sa. Vorbeşte 10 ore şi nu spune nimic. – Ok, merci, pot să mă leg la internet de aici nu? – Da, sigur, hai să căutăm o reţea wireless, i-am răspuns eu. Asus-ul are evident, pe lângă LAN-ul 10/100/1000 şi modemul de 56K, capabilitate wireless Intel WIFI LINK 5100 A/G/N. Am găsit imediat o reţea free. Şi bineînţeles Elei nu-i ajungea doar audio, a vrut să se folosească şi de camera de 1.3 MP, rotativă cu care este dotat notebook-ul. A trebuit să fug până jos să-i cumpăr un microfon. Pentru ce? Ca să aud apoi discuţii interminabile despre cât de bine arată Orlando Bloom, despre ce bine a dansat Bănică Jr habar n-am cine la habar n-am ce emisiune sau cât de mult s-au scumpit produsele Avon în ultima perioadă. Dar pot să afirm că nu am stat degeaba. Nu, deloc. Am aflat cu cine mai umblă vărul Elei, George, am aflat că se poate face şi supă de roşii şi carne şi cum se face, am aflat şi ce trebuie să facă fetele în acea perioadă delicată a lunii. NU MAI POT!, mi-am zis, evident în gând. Trebuia să acţionez. Când Ela a mers la baie, am deconectat-o pe sora-sa cea limbută şi am fugit afară cu laptopul. Pe baterie. M-am folosit de cele 6 celule, 4800mAh şi am reuşit să văd, în Jardin du Luxermbourg, Terminator 3. Arnold, ce bărbat! Mai aveam multe filme pe cei 320 GB ai hard-ului, dar am decis să mă întorc la hotel. Doar să văd faţa Elei când m-o vedea. Surprinzător, s-a comportat normal. Ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Ciudat.
Mă trezesc dimineaţa, fresh. Evident, înainte de cafea aprind laptopul. Să-mi citesc email-urile doar. Dar, NU POT SĂ INTRU! Ce naiba! Îmi pică repede fisa. Ela a activat cititorul de amprente. În timp ce eu dormeam ca un urs după o noapte sălbatică. Enervat la culme, merg să o trezesc. – Ela, Ela, de ce mi-ai blocat laptopul? – Pentru că acum e rândul meu să-l folosesc, ieri l-ai furat tocmai când eu vorbeam cu Diana. Îmi zise astea cu o voce senină, fără nici o urmă de înverşunare. – Dar Ela, vreau doar să-mi verific email-ul! Atât, zise-i eu, deja cu o voce disperată. – Să ţi-l verifici mâine. Acum lasă-mă te rog să mai dorm un pic. Eram în pragul unei crize. Gânduri negre îmi tulburau judecata. Într-un momente de sminteală, m-am uitat pe fereastră, apoi am luat laptopul şi l-am aruncat cu furie, aşa că dacă eu nu pot să-l folosesc, să nu-l folosească nici ea. Na. Am aflat atunci, că oricât de mult s-au gândit inginerii Asus la construcţia sa, oricât efort au depus, nu s-au gândit cum să-l protejeze de certurile conjugale. Aş fi vrut atunci ca cineva de la Asus, într-o dimineaţă, la o cafea, să fi zis: Hai să facem laptopurile noastre rezistente unei căzături de la etajul 3. Dar nu a fost aşa. S-a făcut ţăndări.
Dar tot răul spre bine, nu? În cele 4 zile rămase am văzut tot Paris-ul. Doamne, ce oraş frumos! Însă ca să parafrazez un film arhicunoscut, 4 zile nu e o săptămână. Acum îmi reţin din proprie iniţiativă 1000 RON din salariu, lunar ca să adun pentru un nou laptop. Am început deja să mă obişnuiesc cu pâinea unsă cu margarină, cu mersul pe jos până la job, cu colecţia de haine de acum 2 ani, iar în club îmi iau o singură bere, din care sorb încet, foarte încet, ca să-mi fie toată noaptea. Dragii mei, luaţi aminte. Dacă aveţi cumva un Asus M50VM-AS002 şi plănuiţi să mergeţi într-o excursie, vă rog eu să-l lăsaţi acasă. O să fie tot acolo când vă întoarceţi. Promit.
Pentru SuperBlog 2008.
P.S. Sucker-ul din titlu e subsemnatul, sau mă rog ipoteticul subsemnat. Notebook-ul Asus, cel puţin după specificaţii, pare de vis. De fapt şi după preţ pare de vis, pentru mine.
Subsemnatul, Dell Studio 1535, domiciliat la magazinultau.ro, secţiunea notebook, născut în august 2008, fiul corporaţiei Dell, domiciliată în Austin, Texas încă din 4 noiembrie 1984, având un capital social de 45,09 miliarde de dolari, în 2008.
Aş dori să-mi prezint în faţa dumneavoastră motivele pentru care sunt sigur că nu veţi regreta o eventuală achiziţie serviciilor mele. Fiind conştient de competenţa dumneavoastră în alegerea celor mai bune produse care să se plieze pe nevoile existente, aş dori să vă prezint, cu acceptul dumneavoastră desigur, în următoarele rânduri calităţile care, zic eu, vă vor convinge că într-adevăr merit această achiziţie. Fiindcă corectitudinea e o calitate în opinia mea, vă voi enumera şi defectele existente, încercând să creez în ochii dumneavoastră o imagine obiectivă, în ton cu realitatea, astfel încât să puteţi lua o decizie având toate informaţiile necesare, corect livrate dumneavoastră.
Ştiu că designul e o chestie de gust, iar frumuseţea stă în ochii celui care priveşte şi nu neapărat în calităţile fizice ale celui privit, însă, cu voia dumneavoastră, voi prezenta câteva detalii legate de aspect. Astfel, culoarea mea e negru „Jet Black Matte Finish”, o culoare care inspiră eleganţă şi seriozitate, calităţi pe măsura competenţelor tehnice afişate. Deşi foarte sensibilă la amprente, carcasa este foarte uşor de curăţat, iar retuşarea sa de excepţie denotă munca depusă de ingineri şi designeri pentru a-mi imprima acest design modern, în contrast oarecum cu fraţii mei mai mari, „recunoscuţi” pentru formele nu prea reuşite. Cele aproape 3 Kg la naştere nu sunt degeaba. Sunt 3 Kg de performanţă, de „muşchi” încordaţi la maxim. Iar corpul bine făcut place oricui. Tastatura luminată pe timp de vizibilitate scăzută, nu doar este de o utilitate dincolo de orice dubiu, însă are şi un aspect estetic pronunţat, care mă detaşează oarecum de concurenţa monotonă, impregnată poate prea mult în sobrietate.
Aş dori să încep în prezentarea mea, cu „motorul”, pentru că până la urmă sufletul e cel ce contează, restul sunt detalii. „Motorul” este un Intel Core 2 DUO T8100, având numele de cod Penryn. Sunt mândru, realmente mândru că pot să vă prezint caracteristicile acestuia: frecvenţă de 2,1 Ghz, FSB de 800 Mhz, cache nivelul 2 de 3MB, tehnologie de fabricaţie în 45nm. Poate aceste cifre par seci pentru dumneavoastră, aşa încât le voi alătura şi promisiunea mea că, ajutaţi de acest procesor veţi putea rula cele mai noi aplicaţii, puterea de procesare fiind la cote foarte înalte. Tot pentru o performanţă de invidiat vă ofer şi o memorie DDR2 667Mhz de capacitate 2GB. Asigurându-vă că această cantitate este suficientă pentru orice aplicaţie modernă, trebuie să vă precizez că mai puteţi să îmi faceţi cadou încă 2 GB de memorie, pentru care vă voi fi veşnic recunoscător. Nu o să refuz nici un joc pe care voi avea onoarea să-l rulez pentru dumneavoastră, atuul meu în această privinţă fiind placa video ATI Mobility Radeon HD 3450. Aceasta se poate mândri pe bună dreptate cu cei 256 MB de memorie video dedicată, pe o lăţime de bus de 128 biţi şi cu suport nativ DirectX 10. Ca o notă, acel HD (High Definition) se traduce prin uşurinţa cu care procesorul video se descurcă în redarea filmelor High Definiţion, chiar la rezoluţia maximă a acestora, 1980×1080, progresiv. Prin faptul că aceste capabilităţi HD sunt integrate direct în placa video, procesorul este degrevat de această sarcină. Între noi fie vorba, sunt sigur că şi T8100-le s-ar descurca cu brio. Procesorul grafic la 600 Mhz, viteza memoriei GDDR2 de 500 Mhz, suportul Crossfire, conectivitatea HDMI, consumul incredibil de scăzut de energie sunt tot atâtea motive care mă fac extrem de fericit că am fost echipat cu această placă video. Poate că placa video m-a făcut să îmi pierd luciditatea, pentru că am uitat să vă spun că sunt echipat de asemenea cu un hdd de 160 GB, pe interfaţă SATA, având 7200 rotaţii pe minut. O cifră impresionantă pentru un laptop, sunt sigur că mulţi mă invidiază pentru acest hard disk. Acesta era o verigă slabă pentru multe configuraţii de înaltă ţinută, cele mai multe notebook-uri având hdd cu viteza de până la 5400 rpm. Cu acest hdd, vă puteţi lua adio de la sacadările generate de fişierele swap create de Windows pe hard disk. Adio nervi irosiţi degeaba, adio dorinţe criminale faţă de monitorul din faţa dumneavoastră. 160 GB este o capacitate mare, însă un minim al standardelor de azi. Nu e nimic. Eu vă ofer şi o unitate DVD-RW, pentru a scrie dvd-uri cu ce doriţi dumneavoastră, vă ofer de asemenea o reţea 10/100/1000 folositoare când aveţi şi un alt calculator, precum şi indispensabila reţea wireless 802.11n. Cred că prin aceasta, problema spaţiului de stocare şi a conectivităţii este exhaustiv prezentată. Nu, mă înşel, trebuie să vă prezint şi porturile cu care sunt dotat: 4 USB 2.0, 1 port Firewire, 2 jack-uri pentru căşti, port pentru microfon. De asemenea conectivitatea bluetooth este foarte utilă când aveţi un telefon cu suport bluetooth, transferul fişierelor făcându-se la viteze evident mai mari decât cele prin tradiţionalele cabluri de telefoane.
Ecranul. Îmi place să strălucesc pentru dumneavoastră cu acest glosy de 15.4”, Truelife. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă culori vii, puternice, contrast emoţionant, luminozitate pe măsură. Înseamnă din păcate şi reflecţii mai puternice, însă, de ce să lăsăm micile detalii să ne strice ziua? Nu mai bine să vă povestesc despre micuţul cadou de 2 MP cu care vă răsfăţ? Este un webcam deosebit de performant, coroborat cu microfoanele de fond care prind şi cele mai bine păstrate secrete. Sau poate veţi să vedeţi ce e în spatele uşii nr 2, un cititor de amprente, supranumit şi coşmarul hoţilor. Sau poate vreţi să auziţi de acordul făcut cu Bill pentru Windows Vista Home Premium cu Service Pack 1 inclus. Bill Gates, desigur, deşi oficial nu mai e viaţa şi consiliul de administraţie al companiei din Redmond.
Dacă caracteristicile tehnice de mai sus v-au impresionat, poate aţi vrea să aflaţi că vă veţi putea bucura de ele timp îndelungat, mulţumită bateriei cu 6 celule, domeniu în care majoritatea concurenţilor vă oferă doar 4 celule. Ca un punct negativ, nu mă veţi putea utiliza pe post de calorifer, deoarece elimin foarte puţină căldură, în ciuda celor 7200 de învârteli pe minut ale platanelor hdd. În plus, sunt mai puţin vorbitor decât o soacră cu căluş la gură. Singurul lucru care îl veţi auzi de la mine vor fi notele muzicale impecabil generate de placa de sunet Intel High Definition şi redate de boxele încorporate. Fiindcă m-am gândit la liniştea vecinilor dumneavoastră, volumul acestora nu este unul foarte ridicat. Însă, cu riscurile de rigoare, puteţi monta un alt set de boxe, exprimându-mi pe această cale dubiile faţă de calmul vecinilor.
În încheiere aş dori să vă mulţumesc că aţi avut bunăvoinţa să citiţi aceste rânduri. Sper că specificaţiile prezentate v-au convins de oportunitatea achiziţiei, iar dacă nu, măcar sper că vi-am captat atenţia, iar această lectură sper că vi-a fost utilă în vederea unor viitoare achiziţii. Poate ca un ultim argument, în caz că sunteţi în dilema, este promisiunea că voi fi alături de dumneavoastră, ajutându-vă să îmbinaţi munca cu distracţia, utilul cu plăcutul. Nu voi fi alături de dumneavoastră doar pe toată perioada garanţiei, ci mult mai mult, până când caracteristicile mele nu vă vor mai satisface. Iar atunci voi fi fericit să fiu înlocuit cu un model mai tânăr, mai vânjos, mai inteligent.
Cu respect,