Lumea copiilor

Nu aţi observat că în ultimul timp, mă refer aici la ultimii ani, din ce în ce mai mult din ofertele magazinelor de pe la noi devin centrate pe copii? Că a devenit o strategie de marketing ca să se ofere din ce în ce mai multe produse pentru copii?

Am fost in PIC ieri. Pe lângă faptul că e plin de jucării (deşi mai puţine ca în alte locuri, totuşi), un raft întreg de cărţi care erau în trecut beletristică a devenit un raft plin de cărţi de copii. Am fost în zilele trecute la Technomarket. Acolo nu aveau jucării, în schimb un raft imens era doar cu dvd-uri cu Albă ca Zăpada, Aladin, Degeţica şi alte desene animate numai bune pentru distrarea copilului. Ce să zic de Real şi mai ales Carrefour. Acolo jucăriile sunt peste tot unde vezi cu ochii. De la toată colecţia de la Disney, până la celebrele personaje ale binecunoscutei animaţii Madagascar: Alex, Marty, Melman, Gloria şi preferaţii mei, pinguinii. Ce să mai zic de dvd-urile cu Scooby, Barbie, Winnie the Pooh şi alţii (nu mai zic mulţi că o să mă suspectaţi :P). Apoi, în Media galaxy, dar şi în Technomarket, sunt locuri speciale de încercat console, PS III, Wii, etc. Cu zeci de jocuri pentru fiecare tip de consolă. Şi în Carrefour Express, aproape de mine a apărut de câteva zile un stand cu animaţii Disney, pentru cei mici.

Am fost la Târgul Lifestyle desfăşurat în week-end la Oradea. Erau standuri întregi cu cărticele de copii, cd-uri cu muzică pentru copii, dulciuri, ce mai, o adevărată delectare pentru orice prichindel. Apoi am observat că au apărut magazine, din ce în ce mai numeroase care oferă doar produse pentru copii: de la haine, la jucării, la tot felul de chestii utile pentru un copil, cum ar fi de exemplu scaune speciale pentru ei sau alimente destinate lor. Iar numărul acestor magazine este într-o continuă expansiune. Trendul a început din online, unde numărul magazinelor focusate pe puşti e foarte mare. Deja nu mai este o nişă. Aş menţiona aici ca exemple: babyonline.ro, treiursuleti.ro, magazinul-copiilor.ro sau kiddy.ro.

Deci care ar fi explicaţiile? Una din ele ar fi că am ajuns şi noi cât de cât în rând cu statele europene în materie de oferte adresate copiilor. Şi nu doar pe partea privată ci în ceea ce priveşte administraţia locală. Au apărut orăşele ale copiilor, parcuri modernizate, spaţii de joacă destinate celor mici, patinoare, etc. Grija faţă de viitor este o preocupare din ce în ce mai prezentă.

Motivul principal însă este chiar firea copiilor. De fapt ei ne conduc. Dacă vor ceva, cu greu le mai scoţi asta din cap şi nu te vor lăsa până nu vor obţine. Iar marketerii ştiu asta. De exemplu, am văzut în Carrefour un băieţel care aşa se ţinea de mama sa să îi cumpere o carte de colorat şi un dvd cu scooby, încât era foarte greu să-l refuze şi să mai scape demnă de acolo. Aşa că i-a satisfăcut poftele. Eu mă tem ca în viitor aceşti copii să nu devină prade ale acestui sistem de consumerism. O societate bazată pe consum, pe satisfacţii materiale şi mai puţin pe afectivitate. Mi-e frică să nu devină marionete în mâinile celor care vor o îmbogăţire rapidă şi explozivă.

Voi ce ziceţi?

3 thoughts on “Lumea copiilor

  1. M-am nascut in 1985. Stii, la fel ca mine, ca atunci cand eram mici, nu existau atatea jucarii si lucrusoare pentru copii. Pana sa apara in gama larga si in Romania, pentru mine (si pentru multi altii) a fost prea tarziu. Recunosc ca sunt atrasa si azi de raioanele de jucarii, de rafturile cu papusi sau masinute, de jocurile distractive pe care eu le vedeam in reclama pe canalele de televiziune nemtesti.

    Nu vad nimic anormal in a-i cumpara celui mic jucarii felurite. Atat timp cat nu se exagereaza si cat nu i se indeplineste absolut orice pofta. Daca e educat corect, va rationaliza mai tarziu valoarea banului.

  2. @ georgica … in primul rand trebuie limitat timpul petrecut de copil la TV si mai ales programele pe care le poate vedea. Reclama targetata pe copii ar trebui restrictionata, insa nu si reclama adresata parintilor, la produse pentru copii

    @lexa … esti cu 2 ani mai tanara ca mine 😛 … si mie imi plac jucarioarele, insa ce am constatat ca acum parca autoritatea parintelui e mult mai scazuta, poate nu autoritatea, ci interesul. Si ii cumpara orice, fara prea mari obiectii, copilul obisnuindu-se asa. Crede ca orice i se cuvine, ca trebuie sa i se dea, fara sa faca nimic pentru asta. In viitor va deveni acel tanar dezinteresat total, eventual traind pe spinarea parintilor cat se poate, fara o perspectiva, fara sa lupte pentru mai bine. Dar eu sper ca nu 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *