Tag Archives: real

De ce nu-mi place Oradea

Iniţial vroiam să numesc acest post „10 motive pentru care detest Oradea”. Apoi am început să gândesc mai profund şi să nuanţez. In primul rând eu nu urăsc Oradea, însă pentru că are numeroase „defecte” am ajuns să detest să trăiesc aici. Apoi, sintagma „10 motive pentru …” e doar o strategie de atragere a cititorilor mai puţin inteligenţi, strategie folosită însă cu succes de o grămadă de tabloide. Iar eu nu sunt Libertatea. Pe lângă asta, ar fi şi greu de organizat un top 10, din moment ce cu siguranţă aş găsi mai multe motive iar cel mai corect e să le prezint pe toate câte-mi amintesc. Iar restul, restul poate o să completeze prin comentarii cititorii mei orădeni. O să expun motivele prioritizate după momentul când îmi apar în minte.

Parcurile. Nu pot să cred că un oraş care e puntea României spre Europa, nu se poate mândri cu parcuri întinse, aranjate, decente. Parcul 1 decembrie e super amenajat de parcă eşti într-o grădină de prost gust, parcul de lângă hotelul Continental e ok, însă nu e foarte mare. Alte aşa numite parcuri sunt de fapt glume. Parcul Magnolia e în principiu un conglomerat de … betoane, parcul de lângă liceul Lucian Blaga a devenit o amintire, în locul său ivindu-se un locaş al Domnului, de parcă altundeva nu se putea construi. O soartă similară au avut-o şi alte bucăţele de verdeaţă, distruse de jungla de betoane.

Lipsa investiţiilor străine de mare amploare. Parcă toţi marii investitori ne ocolesc şi autorităţile locale nu reuşesc să atragă mari investitori. Poate ar trebui mai multă transparenţă dar şi o politică bine pusă la punct la nivel local de oferire de beneficii investitorilor: de exemplu scutirea de anumite impozite pe o perioadă determinată pentru investiţii ce depăşesc un anumit cuantum sau realizarea infrastructurii. Parcul tehnologic ce sper că va deveni realitate cât de curând ar putea schimba această stare de fapt.

Oarecum legat de ce am spus mai sus, nu-mi place că Oradea a devenit doar o piaţă de desfacere. Real-urile sunt de cele mai multe ori pline ochi, orădenii cumpără foarte mult dar de proastă calitate, cele mai ieftine produse. Magazinele second hand sunt acum la tot pasul, chiar şi în centrul oraşului. Şi sunt pline de oameni, asta denotând starea financiară a orădenilor. Magazinele chinezeşti au apărut ca ciupercile după ploaie, din ce în ce mai mari şi mai aspectuoase. Mai multe aici şi aici.

Nu-mi place că nu se bagă bani deloc în infrastructură. Adică, na, să fiu total cinstit cu mine şi mai ales cu concetăţenii orădeni, s-a făcut acea centură la care acum se lucrează cu spor (da, ironie) pentru mărirea la mai multe benzi. Pentru că proiectul iniţial a fost prost gândit şi realizat, iar acum avem o şosea de centură direct prin oraş. O să mai trebuiască una, mai ocolitoare, dar mi-e greu să avansez o dată nu pentru terminarea ei ci pentru începerea lucrărilor. Tot legat de infrastructură (care este btw un fundament al dezvoltării economice, ştiu toţi asta, mai puţin cine trebuie) nu înţeleg de ce nu se modernizează aeroportul sau să se înceapă construcţia unui nou. Parteneriatul cu Debrecen ar fi o idee reuşită, mai ales că în jurul nostru Aradul,Clujul, Timişoara ne-au luat faţa de mult. Iar noi stăm ca fraierii şi privim cerul fără pic de avioane. O feerie.

Cred că ăsta e un aspect naţional, nu doar orădean, dar … cum se poate să fie atâtea bănci şi farmacii? Una lângă alta, sufocând orice spaţiu unde ar putea fi alte magazine, mai folositoare în opinia mea: un magazin cu electrice, o librărie, o cafenea sau o sală de bowling, ca să numesc doar câteva. Pe Decebal jumătate din stradă sunt bănci. Cred că am numărat vreo 6-7 consecutive. Centrul oraşului, pietonala care ar trebui să fie un loc dichisit cu cafenele şi magazine stilate începe să fie strada băncilor. M-am săturat. Dacă mă cobor din bloc dau peste 6 farmacii la 5 minute de mers pe jos. Chiar aşa bolnavi am ajuns? Iar săli de sport, cluburi sau distracţie foarte puţine, disipate în imensitatea de bănci şi farmacii. Trist.

Legat de ce am spus mai sus, municipalitatea e de vină pentru preţul chiriilor practicate şi pentru că permite orice. Aici nu mă refer la spaţiile particulare, acolo fiecare face ce vrea, dar până şi mall-urile îşi selectează magazinele, pentru că vor trafic. E o strategie din care Bolojan ar trebui să înveţe. Că am ajuns la „mult competentul” primar: să aud? Cine îl regretă? Toţi îl susţineau că ce va face, că va curăţa tot, că va face Oradea un pol de dezvoltare … da, s-a dovedit a fi un ecler stricat.

Legat de mall-uri … cum se poate ca un proiect început în 2007, destinat spre deschidere în noiembrie 2008, să fie amânat aproape un an până în septembrie 2009 doar pentru că se va mai face un patinoar? Este vorba desigur de Tiago Mall, care cică nu va fi terminat până la toamnă. Da, e o dovadă de maximă neseriozitate.

Parcările. Sau mai ales lipsa lor. Da, lipsa lor nu e doar frustrantă e de-a dreptul tragică. Pur şi simplu mă simt sufocat în orăşelul acesta cât o palmă de mulţimea de maşini încălecate fiecare peste tot. Spaţiul verde e o amintire verde, certurile pe locurile de parcare fac parte din piesa de teatru ce se joacă zilnic, iar căutarea unui loc de parcare e ca o ruletă rusească. Alo!!! Bolo!!! Aşteptăm proiectele de parcări.

Universitatea din Oradea. O fata morgana a oraşului, s-a vrut să fie un pol al dezvoltării bazate pe tineret, aşa cum a făcut cu succes Clujul sau Timişoara. Însă nivelul acestei universităţi (al cărei student „mă mândresc” a fi) e deplorabil. Cu toate investiţiile recente, cazarma, biblioteca, etc. dacă nu se va face ceva la nivel uman, mă refer la cadrele didactice, această universitate nu va reuşi decât să scoată pe bandă mediocrităţi. Sunt desigur mulţi studenţi şi profesori valoroşi, dar numărul lor raportat la total e infim.

Nu sunt un pesimist. Sunt sigur că dacă vom dori, dacă vom alege persoane care chiar merită să ne conducă, Oradea va putea deveni ceea ce merită. Nu doar o poartă spre civilizaţie ci chiar un locaş cu adevărat european.

P.S. Apel către orădeni! Aş vrea să comentaţi aici ce nu vă place la oraşul vostru şi ce vreţi să se schimbe.

Lumea copiilor

Nu aţi observat că în ultimul timp, mă refer aici la ultimii ani, din ce în ce mai mult din ofertele magazinelor de pe la noi devin centrate pe copii? Că a devenit o strategie de marketing ca să se ofere din ce în ce mai multe produse pentru copii?

Am fost in PIC ieri. Pe lângă faptul că e plin de jucării (deşi mai puţine ca în alte locuri, totuşi), un raft întreg de cărţi care erau în trecut beletristică a devenit un raft plin de cărţi de copii. Am fost în zilele trecute la Technomarket. Acolo nu aveau jucării, în schimb un raft imens era doar cu dvd-uri cu Albă ca Zăpada, Aladin, Degeţica şi alte desene animate numai bune pentru distrarea copilului. Ce să zic de Real şi mai ales Carrefour. Acolo jucăriile sunt peste tot unde vezi cu ochii. De la toată colecţia de la Disney, până la celebrele personaje ale binecunoscutei animaţii Madagascar: Alex, Marty, Melman, Gloria şi preferaţii mei, pinguinii. Ce să mai zic de dvd-urile cu Scooby, Barbie, Winnie the Pooh şi alţii (nu mai zic mulţi că o să mă suspectaţi :P). Apoi, în Media galaxy, dar şi în Technomarket, sunt locuri speciale de încercat console, PS III, Wii, etc. Cu zeci de jocuri pentru fiecare tip de consolă. Şi în Carrefour Express, aproape de mine a apărut de câteva zile un stand cu animaţii Disney, pentru cei mici.

Am fost la Târgul Lifestyle desfăşurat în week-end la Oradea. Erau standuri întregi cu cărticele de copii, cd-uri cu muzică pentru copii, dulciuri, ce mai, o adevărată delectare pentru orice prichindel. Apoi am observat că au apărut magazine, din ce în ce mai numeroase care oferă doar produse pentru copii: de la haine, la jucării, la tot felul de chestii utile pentru un copil, cum ar fi de exemplu scaune speciale pentru ei sau alimente destinate lor. Iar numărul acestor magazine este într-o continuă expansiune. Trendul a început din online, unde numărul magazinelor focusate pe puşti e foarte mare. Deja nu mai este o nişă. Aş menţiona aici ca exemple: babyonline.ro, treiursuleti.ro, magazinul-copiilor.ro sau kiddy.ro.

Deci care ar fi explicaţiile? Una din ele ar fi că am ajuns şi noi cât de cât în rând cu statele europene în materie de oferte adresate copiilor. Şi nu doar pe partea privată ci în ceea ce priveşte administraţia locală. Au apărut orăşele ale copiilor, parcuri modernizate, spaţii de joacă destinate celor mici, patinoare, etc. Grija faţă de viitor este o preocupare din ce în ce mai prezentă.

Motivul principal însă este chiar firea copiilor. De fapt ei ne conduc. Dacă vor ceva, cu greu le mai scoţi asta din cap şi nu te vor lăsa până nu vor obţine. Iar marketerii ştiu asta. De exemplu, am văzut în Carrefour un băieţel care aşa se ţinea de mama sa să îi cumpere o carte de colorat şi un dvd cu scooby, încât era foarte greu să-l refuze şi să mai scape demnă de acolo. Aşa că i-a satisfăcut poftele. Eu mă tem ca în viitor aceşti copii să nu devină prade ale acestui sistem de consumerism. O societate bazată pe consum, pe satisfacţii materiale şi mai puţin pe afectivitate. Mi-e frică să nu devină marionete în mâinile celor care vor o îmbogăţire rapidă şi explozivă.

Voi ce ziceţi?

Scrii şi câştigi

Vin de la lucru, obosit, foarte obosit. Încă o zi grea, multe de făcut, puţine făcute. Mănânc ceva, nu mai ţin minte ce, ştiu doar că nu a fost nici bun, nici rău, doar normal. Exact ca viaţa mea, fără nici un urcuş sau coborâş. O viaţă banală, asemenea scenariului unui serial plănuit a rula ani întregi. Îmi găsesc de multe ori refugiul în calculator, pierzând vremea pe internet, parcă fără orizont, însă complăcându-mă în această situaţie. Din păcate, calculatorul pe care îl am acasă nu l-aş recomanda deloc persoanelor suferinde de boli psihice. Pur şi simplu, fiind atât de vechi, de depăşit de viteza uneori supersonică de dezvoltare a soft-ului, nu mai face faţă. E un Athlon XP 2200+, cu 768 MB Ram, o placă video Radeon 9600 XT, un minuscul hdd de 60GB (care deşi e la 7200 rpm se mişcă ca un melc la 200 m garduri). Una peste alta o veritabilă piesă de muzeu.

Mă îndrept agale spre arhaicul calculator. Apăs butonul de „Power”. Cu ochii pironiţi la monitor aştept. Şi aştept. Şi aştept. Apare Logo-ul de Windows. Iar aştept. În sfârşit apare locul unde să-mi bag parola (eu de fapt nu am parolă, însă de când aveam instalat Visual Studio şi a mai introdus un user, trebuie să trec şi peste acest pas). Hardul cârâie încontinuu, asemenea unei picături chinezeşti. Pornesc Chrome (FF a început să-mi dea rateuri inexplicabile, de aceia am încetat să-l folosesc temporar, ce fericire!), se pornesc încet toate paginile anterior deschise. Vreo 20. Nu mai rezist, Bitdefender dar şi dezactivatul Nod 32 încep ambele să lucreze. Parcă au ceva complot împotriva sănătăţii mele mintale. Îmi vine să dau cu tastatura jegoasă în şi mai jegosul CRT de 17”. Minimizez fereastra de Chrome, doar, doar îşi va reveni. Nici o speranţă. Sunt deja roşu. Somebody call a doctor.  Task managerul nu mai răspunde nici el. Îmi pierd minţile. Nu mai pot. Stai. Şi-a revenit. Ctrl+T: mail.yahoo.com. Să văd dacă am mai primit ceva în cele 40-45 de minute câte au trecut de când nu m-am mai verificat email-ul, la lucru. Alerta 9am, mda, X Y has sent you a hi5 Friend Request, ok, donotreply@wordpress.com , cineva mi-a mai pus un comment … hopa … PC NEWS. Deschid repede, repede: „În urma clasamentului intermediar, unul dintre sponsorii superblog 2008, arigo.ro a decis să vă acorde ca premiu pentru articolul referitor la sugestiile legate de site, un notebook ASUS M51VA-AS051. Felicitări!”. -AM CÂŞTIGAAAAAAAT.  Mami, mami, am câştigat un laptop. Vă fac cinste cu o pizza. Când iau salariul desigur. Deci n-am câştigat nimic în viaţa mea! Poate că a fost doar soarta care a adunat tot nenorocul de-a lungul timpului şi mi l-a dat tot AZI! Dar să nu credeţi că l-am câştigat aşa, printr-o pocnitură din degete. Nu, am muncit pentru acest premiu. A fost inspiraţie şi transpiraţie, iar în final răsplata cuvenită. ADIO calculator prost, tâmpit, idiot, vai de capu’ lui. De acum o să am un laptop nou nouţ şi încă ce laptop. Dar de fapt, ce laptop e? Hai să văd.

După ce îmi revin din euforia iniţială, poposesc la calculatorul prost, tâmpit, idiot şi vai de capu lui, cu gândul de a căuta informaţii despre acest laptop. Deşi ştiu foarte bine cum că, calul din dar nu se caută la dinţi. Dar pe de altă parte eu nu-s stomatolog, deci pot să mă documentez. Notebook-ul e un ASUS, deci în privinţa calităţii nu cred că există dubii. WOW, Intel Core 2 DUO, P8400. Înainte am avut un Cyrix, apoi acest AMD, cred că e timpul să încerc şi un Intel şi nu unul oarecare. Este binecunoscută deja superioritatea Intel în domeniul procesoarelor pentru notebook-uri, iar acesta nu are cum să facă notă discordantă. Nu la cei 2.26 Ghz, FSB 1066 Mhz, cache nivel 2 de 3 MB. Acest procesor având numele de cod Penryn, construit în tehnologia 45nm şi beneficiind de cele mai performante tehnologii marca Intel (virtualizare, SpeedStep pentru reducerea consumului, Execute Disable Bit pentru sporirea securităţii prin nerularea unui cod aflat într-o anumită zonă sau Trusted Execution Tehnology folositoare împotriva furtului de date, mai ales în domeniul business) este o adevărată bijuterie cu tranzistoare.  Chiar dacă scorul din acest benchmark este un pic dezamăgitor, ştiam că urma să primesc un procesor cu adevărat special.

De la procesor trec la memorie. Când văd numărul din dreptul memoriei, prima reacţie e să caut virgula din număr. 1 GB e ok pentru Vista, 2 GB merge lin, 3 GB sunt de vis însă acei 4GB cu care vine dotat laptopul nu e de domeniul normalului, nici măcar al anormalului, ci al paranormalului. Adio îngheţări aiurea, adio aşteptări. De fapt tot or să mai existe aşteptări. O să aştepte el după viteza mea de reacţie. Cei 4GB DDR 2 la 800 Mhz (spre deosebire cei 768 MB DDR 400 aflaţi în posesia viitorului răposat) vor face experienţa utilizării acestui notebook o experienţă regească. O lacrimă de fericire îşi face loc pe irisul ochilor. O lacrimă care se transformă repede într-un zâmbet de satisfacţie atunci când văd capacitatea hdd, 320GB, interfaţă SATA, 5400 rotaţii pe minut. Nu o să mai fiu nevoit să scriu vre-un dvd mult timp de acum încolo. Iar când o să fac asta, o să folosesc DVD/RW SuperMulti Dual Layer cu care este prevăzut notebook-ul. Deci o să pot scrie si conţinut de până la 8.5 GB pe un singur disc. Cred că problema spaţiului e pentru mine de acum înainte doar ceva ce voi citi în manualele de istorie.

Ce am uitat!!! FIFA 2009 … acum nici nu mă gândesc să încerc să îl instalez pe epava asta. Însă sunt sigur că pe noul meu copilaş va rula fără cea mai mică problemă, fără cea mai mică sacadare, fără nici un fir alb produs în părul meu brunet. Verific specificaţiile jocului. Din partea procesorului, e clar, va merge, din partea memorie RAM, nici nu încape în discuţie. Ar mai rămâne în discuţie doar performanţa plăcii video. Aceasta este un ATI Mobility Radeon HD 3650 având 512MB de memorie dedicată. După ce citesc câteva review-uri mă liniştesc. Chiar dacă nu e cea mai dotată placă video pentru notebook-uri de pe piaţă, performanţele sunt destul de solide, deci … welcome FIFA 2009. Chiar dacă nu o să mă uit eu la prea multe filme pe monitorul de 15,4 inch, 1400×900, ColorShine, merită menţionat suportul HD direct înglobat în placa video, ceea ce ajută mult procesorul, care nu mai trebuie să facă mare lucru. Conectivitatea HDMI înseamnă că, la un moment dat în viaţa mea, când voi avea şi un LCD pe măsură, voi putea urmări conţinut High Definition direct de pe calculator. Fără pierderi de calitate, aşa cum mi se întâmplă în prezent când cablul compozit face imaginea de pe calculator să pară foarte neclară pe televizor. Adio calitate îndoielnică, un nou şerif e în oraş. Şi sunetul e de asemenea High Definition, în completarea unei capabilităţi multimedia de excepţie. Poate doar boxele nu se ridică la măsura celorlalte componente, dar oricând se pot monta altele, când se doreşte răzbunarea pe vecini.

Apropo de vecini, o să mă pot „servi” cu internet de la ei, prin wireles-ul 802.11 a/g/n. Suportă deci Draftul n, versiunea a 2-a, ceea se traduce prin viteze imense pentru o conexiune fără fir, de până la 300 Mbps. Ce să mai vorbesc de acoperire, care este de până la dublul acoperirii celui mai nou standard, 802.11g. Totul cu un consum redus de electricitate, însemnând o durată mai marea bateriei.  În plus, pot să mă conectez direct cu K750i-ul prin bluetooth, fără să mai fie nevoie să folosesc cablurile enervante. Reţeaua Gigabit este cea mai rapidă cu fir, nici aici neexistând probleme în ceea ce priveşte viteza.

Citesc uimit specificaţiile acestui minunat laptop. Parcă divinitatea şi-a întors faţa şi înspre mine. Nu pot să nu-mi manifest satisfacţia atunci când descopăr noi şi noi caracteristici de top: camera web de 1,3 MP rotativă, cititorul de amprente, geanta oferită cadou(deja obişnuinţă pentru ASUS) sau bateria de 6 celule, ceea ce-i oferă cu siguranţă o autonomie de invidiat. Nu are sistem de operare, dar acesta e doar un mic inconvenient comparabil cu ceea ce oferă, la preţul la care este oferit, 3.805, 60 LEI. Ştiu că sunt slab (atât de slab încât, după ce au montat becuri cu senzori de mişcare pe scară, când eu intru nu se sesizează mişcare şi trebuie să-mi caut cheile pe întuneric), însă cele 2,95 Kg ale sale nu sunt deloc multe pentru spatele meu.

E feeric, fantastic, magic! Aş mai căuta adjective, dar nu-mi găsesc cuvintele în faţa a ceea ce mi se întâmplă. Sar în sus pe covor, nu-mi pasă că vecinul de jos dă cu mătura în tavan, doar nu el a câţtigat un notebook. Şi nu orice notebook, repet. Hai să mai caut pe mail, cine ştie poate am mai câştigat ceva, îmi zic eu fără însă a mă crede. Totuşi. Iar până îmi intră în email durează o veşnicie, dar acum chiar nu mai îmi pasă. Peste câteva zile o să fiu regele PC-urilor. Dar stai. Un nou email de la pcnews.ro? Ciudat: „În urma evaluării a încă două articole trimise, echipa noastră a decis să vă acorde premiul special pcnews, o cină într-un restaurant parizian cu Jessica Alba. Felicitări!”. Stai puţin. Pare prea frumos să fie adevă…..-Dani, Dani, trezeşte-te, trezeşte-te. Iar ai adormit pe canapea. Îţi spun, eşti prea stresat la serviciu, ai nevoie de odihnă. – Da, mami, ştiu, de săptămâna viitoare o să dorm mai mult. Am aţipit şi eu un pic … Totuşi, ce vis frumos…

Mă îndrept agale spre arhaicul calculator. Apăs butonul de „Power”. Cu ochii pironiţi la monitor aştept. Şi aştept. Şi aştept. ….

Pentru Superblog 2008

Oradea Shopping Center

As dori sa scriu in acest post despre posibilitatile pe care oradenii le au acum pentru a face un shopping civilizat, dar mai ales despre viitoarele centre care vor aparea si care vor creste semnificativ metrii patrati de spatii comerciale din orasul de pe Crisul Repede.

Inainte de 2002, comertul din Oradea era departe de a fi unul civilizat. Poate doar exceptand magaziulul Crisul, restul erau doar celebrele ABC-uri de la parterul blocurilor sau alte mici supermarketuri, Artima, Profi sau Trei G.

La ora actuala, Lotus Market este singurul mall din Oradea. Inaugurat la 6 decembrie 2002, Lotus a fost primul mall din Transilvania, fiind la acea data ceva nemaivazut de multi oradeni. De aici si succesul avut. In 2006 s-a extins, iar acum are peste 130 de magazine, de la imbracaminte, electronice si electrocasnice, bijuterii, carte, cafenele, restaurante, un cinema Multiplex, biliard si multe altele. Insa popularitatea sa a inceput sa scada, mai ales datorita brand-urilor foarte scumpe cu produse greu accesibile oradeanului de rand. In ceea ce ma priveste, motivele care ma determina sa vin aici sunt foarte putine. Cinematograful Hollywood Multiplex este unul dintre ele. Aici ruleaza cele mai noi filme, iar calitatea vizionarii lor este in general una foarte buna. Fiind si singurul cinema de calitate ramas in oras este evident de ce atrage cei mai multi vizitatori in mall. Alte magazine cat de cat accesibile sunt cele de decoratiuni, cafenelele si magazinele de carte (diverta si teora). In rest, daca treci prin mall vezi o pustietate dezolanta. Este pacat, deoarece venitul aici ar trebui sa fie o combinatie perfecta de cumparaturi si petrecere a timpului liber. Cred ca preluarea Artima de catre Carrefour si marirea suprafetei prin construire Carrefoue Express va da un mare plus de popularitate mall-ului.

Tin minte ce valva s-a facut la inaugurarea Metro Oradea in 2002. Toti oradenii mergeau la cumparaturi acolo, a fost primul hypermarket ( de fapt e cash&carry ) din Oradea si a impresionat pe multi. Apoi a urmat Praktiker, specializat pe produse de casa si gradina. Oradea incepea sa fie tinta investitiilor de acest fel. Aparitia Selgros pe piata oradeana nu a mai mirat pe nimeni.

Acum toate acestea sufera de pe urma pierderii clientilor. In afara de cumparaturile en-gros, oradenii nu se mai inghesuie sa le treaca pragul. Asta pentru ca in 2006 a aparut cel mai important jucator de pe piata, Real. Acesta a spulberat pur si simplu concurenta prin preturile practicate, prin faptul ca asigura transport gratuit, prin faptul ca gaseai tot ce iti doreai. In prezent in Real este tot timpul o imbulzeala de nedescris, ceea ce ironic transforma comertul civilizat intr-unul de piata de vechituri. Certuri, inghesuiala in masinile puse la dispozitie, carucioare langa carucioare printre rafturile stramte ca sa intre cat mai multe produse. De mult mi s-a acrit de Real, iar faptul ca mai merg acolo din cand in cand se datoreaza doar lipsei alternativelor. In schimb pentru companie afacerea merge ca unsa, hypermarketul din Oradea fiind unul dintre cele mai profitabile din tara.

In 2007 a mai aparut un brand, de data aceasta unul romanesc. Este vorba de PIC. Este un hypermarket mare (10000 m2), aranjat, cu spatii mari intre rafturi, cu transport gratuit … insa aproape gol. Motivul e pretul produselor, semnificativ mai mare decat al concurentei. Ca un experiment mai demult am comparat 3 produse de la NovaEuro cu produsele din PIC. Cele din PIC erau toate mai scumpe. Desi eu ma asteptam ca macar clientii din Rogerius sa fie atrasi de PIC, tot masinile de Real sunt arhipline, oamenii chiar actionand intr-un mod neanderthal-listic pentru a prinde un loc.

Cam acesta este peisajul actual. Deci ce ne rezerva viitorul?

Sa incep cu proiectul pe care il astept cel mai mult. Este vorba despre Tiago Mall. Acesta va fi situat pe Calea Aradului, langa centura, aproape de Real si de viitorul Era Shopping Park. Mall-ul va avea 25.000 mp de suprafata inchiriabila ce va adaposti aproximativ 150 de magazine. Intotdeauna voi prefera un mall in dauna unui hypermarket, chiar daca una din ancorele unui mall va fi intotdeauna un hypermarket. Dar un mall este altceva. Este si un loc de distractie, de petrecere a timpului liber, cu restaurante, cafenele si cinema. Eu cred ca Oradea poate “suporta” pana la 3 mall-uri, deci Tiago cred ca va fi un succes imens, pozitionarea sa fiind un mare atu. Principalul punct de atractie va fi cu siguranta cinematograful digital 3D din Tiago, construit de firma The LIght. Acesta va avea 8 ecrane si 1100 locuri. Sincer, abia astept sa vad filme in 3D la noul cinema, iar daca pretul nu va fi exagerat cu siguranta ca voi deveni un client fidel. Un video edificator aici. Tiago ar trebui sa-si deschida portile in octombrie 2008, dar ritmul lucrarilor ma face sa cred ca doar anul viitor ne vom putea plimba pe coridoarele sale.

Tot in 2009 se anunta deschiderea unui shopping park, pe numele sau Era Shopping Park. Acesta va fi imens, 83000 mp si va avea in componeneta nume mari, cum ar fi: Carrefour, Bricostore, MobExpert, Cinema City si Media Galaxy. Dupa parerea mea un asemenea proiect este foarte riscant. Riscul cel mai mare e dat de pozitionare. Aproape de Real si de Tiago, precum si de noul magazin de casa si gradina Obi ( ce ce construieste in parcarea Real). Carrefour va face o concurenta serioasa Real, ceea ce e foarte bine, insa intre Media Galaxy si Flanco din Real, intre Bricostore si Obi si intre Cinema City si The Light va exista o canibalizare care cred ca le va dauna tuturor. O pozitionare in zona Episcopia Bihor sau poate in zona Metro ar fi garantat practic succesul acestei afaceri. Asa, o sa vedem.

In locul fostei parcari din fata Pietei Mari se construieste Oradea Plaza. Acolo se anunta a fi o zona plina cu atractii, incepand cu aceasta constructie, cu Cetatea si cu noua biserica aflata in constructie. Va fi cu siguranta un punct de atractie al orasului. Revenind la Oradea Plaza, aceasta va avea un supermarket Spar, un magazin Domo (sincer, eu asta astept cel mai mult), un restaurant si o cafenea. In plus vor fi birouri si o parcare subterana. Designul cladirii va trebui sa fie unul de exceptie, zona in care este situat impunand acest lucru. Acest concept de plaza este des intalnit in orasele europene, deci sunt sigur ca si pe la noi va avea succes. Din pacate termenul de predare din 2008 va fi cu siguranta depasit.

La aceste “provocari” Real nu sta cu mainile in san. Germanii au in plan un nou magazin in Oradea, mai precis in Episcopia Bihor. Termenul de 2008 este unul nerealist, in opinia mea, planul fiind finalizat doar recent. Acest Real este absolut necesar nu doar pentru companie dar si pentru locuitorii din Rogerius, printre care ma numar.

Exista si numeroase zvonuri, cum ca in locul fabricii Infratirea se va face Iulius Mall, ca Kaufland vor intra si ei pe piata, sau Auchan ( firma originara din Lille ) sau Lidl. Dar inca nu se stie nimic concret. Sunt chiar curios ce se va face in Decebal pe locul Infratirea, terenul de acolo valorand enorm. Iar pozitionarea e de nota 10.

Ca o concluzie, Oradea va deveni un centru comercial al acestei parti a tarii. Doar sa existe bani ca sa fie pline toate magazinele. E cert ca unele vor avea probleme mari, poate vor fi si falimente rasunatoare, dar numarul mare al centrelor comerciale nu va face decat sa sporeasca concurenta si deci totul va fi in beneficiul cumparatorului.

Dobanda e 0%. Pardon, 33.07%

Primesc de la o duduie in Real oferta Eta-2u. O iau, binenteles, eu fiind mare pasionat IT. Hai sa vad ce au si astia.

Vad ceva interesant pe prima pagina: “Produsele ETA2U acum cu dobanda 0%”.

WOW, dar asta e super!!! Daca imi iau un laptop de aici pot sa-l iau in rate. Desigur, imi ziceam in gand, or sa fie si ceva comisioane, dar nesemnificative, doar dobanda e 0. Zero. Ce zi fericita!!!!!.

Dar stai, nu mai bine citesc si mai in josul paginii literele scrise cu font mic? ( Apropo, care e faza cu fontul mic? Mie mi se pare un atentat direct la inteligenta cumparatorului, ceva de genul: las ca nu se uita ei, ca doar sunt prosti. In fine. ). Si, cu mare tragere de inima, citesc: “Aceasta promotie este valabila prin Credit BRD Finance, dobanda 0%, comision de gestiune 1,5 %, DAE 33,07%, 60 luni [pentru 1000 lei]”. POFTIM??? Cat mah??? 33,07% ??? Asta-i aproape …. o treime??? OMG.

Incredibil, imi zic. Oare astia ma considera fraier? Adica ei promoveaza o dobanda 0 ca un mijloc de atragere a noilor clienti, pe cand dobanda anuala efectiva e una dintre cele mai mari de pe piata? Exista un cuvant pentru asta: nesimtire ( aka lipsa de bun simt, aka nerusinare ). Majoritatea institutiilor de credit ofera o DAE de sub 30% ( Si asta e mult, parerea mea, din moment ce inflatia pe anul acesta se anunta a fi de 6,6%, iar in anii viitori va scadea semnificativ. Dar despre politica asta a bancilor din Romania care efectiv fura pielea clientilor se poate vorbi ore in sir. Binenteles in zadar. ). Daca tot e asa mare, macar NU O PROMOVATI. Incercati sa atrageti clientii prin altceva, eu stiu, poate …. pret mai mic???. La asta v-ati gandit? x(

Mai bine ma duc atunci la Altex, care au o DAE de “doar” 22, 31%.

Sau mai bine, ziceam eu resemnat, o sa-mi adun bani si cand o sa am o sa platesc cash. Creditul in Romania e o piatra de moara ce atarna de gatul cumparatorilor. Dar, din pacate e un rau necesar, la ce salariu avem fiind de multe ori singura optiune. Deci stiri din acestea nu ar mai trebui sa ne mire de mult.

Apoi am mers si am mancat o inghetata. Cu 1,5 RON globul.Asa, ca sa ma mai racoresc.

Va rog sa mai poftiti pe la noi!!! …..  Sau NU.