Tag Archives: candidati

Electoral

Posted on by
Reply

Ne aflăm în perioada alegerilor. Candidaţi şi candidaţi, partide şi uninominali, slogan şi Logan, speranţe şi decepţii. În luna aceasta, toţi vor să-i alegem, iar pentru asta sunt gata să pună la bătaie tot arsenalul lor electoral. Multe sunt minciuni servite cu miere, iluzii vândute ieftin, dar care duc în final la o realitate care costă, ne costă. Promisiunea cred că a devenit cel mai uzitat termen în această lună, în care mi se pare că stimabilii candidaţi fac tot posibilul de a smulge un vot, poate mai puţin să ia mâna alegătorului şi să pună ştampila în căsuţa care trebuie. Un vot care va însemna bunăstare, prosperitate, o viaţă sigură, luminoasă şi restul blablaurilor parcă obligatorii în fiecare cursă electorală.

În această atmosferă de incertitudini, de îndoieli, de neîncredere în promisiuni (care vorba vine, sunt deşarte), eu Asus M51SN-AP038C mă prezint în faţa dumneavoastră, stimaţi votanţi, cu o singură certitudine. Certitudinea că ceea ce spun, fac, că nu vă voi manipula cu promisiuni de domeniul basmelor cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Crezul meu, care nu e doar un crez electoral, este „Performanţă pe bune”. Adică fără înfloriri inutile, doar adevărul gol goluţ. Sinceritatea este arma mea şi nu ezit să o folosesc.

Să încep prin a mă prezenta. Sunt unul din fiii corporaţiei ASUS,  adoptat însă de familia marketonline.ro, cărora le mulţumesc pe această cale. E o familie iubitoare, protectoare şi mereu grijulie faţă de mine şi de restul fraţilor mei. Normal e să continui cu prezentarea procesorului, un Intel Core 2 DUO T9300. Vă voi enumera specificaţiile acestuia, însă ca să nu fie doar vorbe goale, vă recomand acest benchmark. Pentru o analiză extrem de detaliată vă rog să consultaţi acest link. Las faptele să vorbească. Veţi vedea, parcurgându-l că, deşi procesorul nu e chiar cel mai de top din familia sa, performanţele sale sunt excepţionale, cu atât mai mult cu cât ele vin cu un consum de doar 35Watts. Evident, pe oră. Procesorul este tactat la 2.5 Ghz, are nu mai puţin de 6MB Level 2 cache, precum şi un FSB de 800Mhz. Toate la pachet cu numeroasele tehnologii care au propulsat Intel în poziţia de lider pe segmentul procesoarelor pentru notebook, dar nu numai.

Memoria RAM, de 3GB DDR2 este suficientă pentru 99% din aplicaţiile curente, chiar dacă rulează pe însetatul Windows Vista. Pe lângă avantajul dimensiunii şi al vitezei de 667Mhz, există şi un dezavantaj. Deoarece există doar două sloturi de memorie şi ambele sunt ocupate cu cele două module, de 1GB respectiv 2 GB, completarea până la cei 4GB suportaţi se poate face doar prin renunţarea la modulul de 1GB. Însă sunt sigur că, cumpărătorii nu vor ezita să apară. Toată această putere de procesare şi toată această cantitate de memorie pot fi cel mai bine exploatate în cele mai moderne jocuri. Bineînţeles, pentru aceasta trebuie şi o placă video pe măsura lor. Ei bine, vă prezint Nvidia GeForce 9500, cu 512 VRAM dedicaţi.  Aceasta are 16 nuclee de procesare, ceea ce se traduce prin 60 GigaFlops (109 operaţii în virgulă flotantă / secundă). Impresionant nu? Suport Direct X 10, capabilităţi HD, toate cu un consum de putere cât mai redus. Cu aceste 3 caracteristici, procesor puternic, memorie multă şi rapidă, placă video performantă se va putea juca decent aproape orice joc de la ora actuală. Şi s-ar mai adăuga şi sunetul Intel High Definition Audio (Azalia), precum şi difuzoarele stereo. Pentru că, dacă vizual e excelent, partea audio nu se poate lăsa mai prejos.

Pentru îndeplinirea obligaţiilor faţă de dumneavoastră, pun la bătaie şi monitorul de 15,4 inch, la care cred că singurul lucru care ar trebui spus e că e făcut de Asus. Calitatea are un nume. Dar o să spun mai multe, pentru că un alegător informat e un vot înţelept. Astfel, monitorul are o rezoluţie de 1280×800 pixeli, tehnologia ColorShine aducând în faţa dumneavoastră cele mai realiste culori, cel mai puternic contrast, cea mai clară imagine. Ochii dumneavoastră vă vor mulţumi cu siguranţă. Din propria experienţă ştiu că oricât de mare ar fi un hard disk, acesta se umple repede, iar apoi căutăm cu disperare ce să mai ştergem. Eu voi încerca să măresc timpul de umplere şi să reduc din nervozitate prin oferirea unui hdd de 250 GB, cu interfaţă SATA, la 5400 rotaţii pe minut. E mult, e puţin, dumneavoastră decideţi. E exact cât vă ofer. Dar nu e doar asta; în materie de stocare se poate aminti DVD/RW SuperMulti Double Layer sau card-reader-ul 8 in 1.

Pentru că degeaba ştii multe dacă spui puţine, comunicarea este azi mai importantă ca oricând. Fie că este vorba de reţeaua prin cablu 10/100/1000 Base T, sau wireless 802.11 a/g/n, sau chiar bluetooth 2.0 cu EDR, canalele de comunicare sunt doar suportul pentru informaţia care circulă bidirecţional. Trăim în era când cel mai important nu e să deţii informaţia, ci să ştii să o filtrezi, după nevoi şi dorinţe.

Micile bucurii uneori fac diferenţa. De aceea vă ofer câteva mici, dar zic eu importante „detalii”: webcam de 1,3 MP, geantă şi mouse marca Asus, un slot de extensie pentru ExpressCard. Windows-ul Vista Home Premium sigur nu intră la categoria mici detalii, însă cu siguranţă intră la categoria mari satisfacţii. Nu pentru toţi, sunt unii care preferă Linux sau Mac, dar pentru majoritatea Vista este pasul (sau paşii) evident în faţă comparativ cu XP. Cireaşa de pe tort, o reprezintă bateria, un Li-Ion cu nici mai mult, nici mai puţin de 9 celule şi capacitate de 7200 mAh. Autonomie unsă pe pâine. Când restul oferă 4, hai să zicem 6 celule, eu ridic miza şi ofer aceste 9 celule pentru o experienţă de utilizare în afara celor 4 pereţi ai camerei.

În loc de concluzie, vreau doar să vă spun un lucru: fie ca cel mai bun notebook să câştige. Şi să nu uitaţi de alegerile parlamentare de la sfârşitul lunii. Nu foarte des ni se dă şansa să-i schimbăm. Acum putem, şi chiar dacă nu ne obligă nimeni să punem ştampila pe vreun candidat, avem noi obligaţia intrinsecă să ne spunem părerea. Să fim, în 30 noiembrie, parlamentari pentru o zi.

Pentru SuperBlog2008.

Campania Electorală, episodul 2

Posted on by
Reply

[Sau de ce candidaţii la Primăria Oradea încearcă să mă convingă să nu merg la vot]

Ieri seară, a fost la TVS o dezbatere electorală cu principalii candidaţi la Primăria Oradea: doamna Rozália Biró, domnul Mihai Groza şi domnul Ilie Bolojan Iar ei mi-au demonstrat încă o dată de ce politica e 90% apă chioară. Promisiuni atât de generale, atât de superficiale încât şi un copil de grădiniţă le compunea mai bine: „Facem drumurile, protecţie socială, curăţenie …” blabla-urile de rigoare evident că nu au lipsit. Programele electorale sunt doar nişte fluturaşe demne de o utilizare mai bună (în caz de nevoie, şi hârtia lucioasă e bună :P). Nimic concret, nimic planuri consistente, aş fi vrut ca fiecare candidat să vină cu specialiştii din partid, aş fi vrut să văd cifre, constatări, evoluţii şi nu doar vorbe.

Însă parcă de data asta a fost mai mult. A fost o campanie murdară, presărată cu acuzaţii, răspunsuri la acuzaţii folosind alte acuzaţii, afişe şi reclame falsificate (lucruri care intră în sfera penalului deja). Nici măcar faţă în faţă, nu s-a păstrat minima decenţă ( Ilie Bolojan a folosit termenul „tâmpenii”, termen folosit probabil şi de badea Ion când se întoarce de la cosit şi se pune la o bere în birt). Mihai Groza l-a acuzat pe contracandidat că a dat un aviz pe care tot dumnealui în contestă acum, că nu a făcut treabă la guvern (da, aici e un sâmbure mic de adevăr, vorbim totuşi de guvernul Trăiniceanu), că foloseşte acelaşi motto ca cel al lui Cornel Popa (ha ha ha, total irelevant). Ilie Bolojan, în stilul lui de justiţiar ( păi a făcut treabă la prefectură … mda…) îşi acuză contracandidatul că a plătit 200 de milioane pe un brad (pe banii ăştia mergeam personal să-l tai şi să-l aduc în spate), că şi-a plantat arbuştii în grădina proprie (de departe cea mai penibilă acuzaţie pe care am auzit-o şi totuşi vine de la un om care e cât de cât cu picioarele pe pământ), că a vândut un teren la un preţ inferior pieţei (aici e de investigat, asta e o acuzaţie serioasă). E bine că se punctează şi nereuşitele, dar s-a ajuns prea departe, cu toate că presa noastră ce-a de toate zilele îi place să-i zică „luptă electorală”, nu trebuie să fie nici o luptă. Ci doar o competiţie în care să câştige cel mai serios, cel mai integru şi, mai important, cel care prezintă idei, planuri, care ştie să promită doar ceea ce e sigur că va realiza dacă va fi ales.

Dar hai să-i vedem pe principalii candidaţi:

Rozália Biró, candidat UDMR. Pe parcursul dezbaterii a încercat să fie împăciuitoare cu toţi, să nu acuze prea mult, să fie în bune relaţii cu toţi. Ştie ea de ce, deoarece mai mult ca sigur o aşteaptă un nou mandat de viceprimar şi nu e bine să te pui rău cu viitorul primar, oricare ar fi el. Doar o chestie: ca viceprimar nu a făcut decât foarte puţin, iar acum sunt sigur că şi o mare din populaţia maghiară nu o va mai vota doar pe considerentul că îi reprezintă. După părerea mea se va clasa pe locul 3, însă negocierile ulterioare îi vor oferi un fotoliu cald pe undeva (doar îl are pe prietenul Kiss)

Mihai Groza, candidat PDL, fost viceprimar, mai mereu în umbra lui Petru Filip. Om simplu, dar prea simplu pentru Oradea. În dezbaterea de ieri a fost timorat, părea că e intimidat de prezenţa lui Bolojan, cuvintele către orădeni erau prea plate. Are mare potenţial, are avantajul că e în mijlocul orădenilor, le ştie păsurile, însă dacă va fi ales va trebui să fie mult mai îndrăzneţ, să ştie să pună piciorul în prag când e nevoie, să nu de-a impresia de slăbiciune arătată ieri. După părerea mea va intra în turul 2, la luptă strânsă cu Bolojan.

Ilie Bolojan, candidat PNL. E omul relativ nou, care în mod normal ar trebui să aducă o schimbare. Dar să nu uităm că la fel am zis şi despre Băsescu şi uite ce a ajuns. Nu contează că e susţinut de majoritatea blogger-ilor sau de prietenele lor, e susţinut pentru că dă impresia de altceva. Însă nu neapărat altceva înseamnă mai bun. Şi tare mă tem că e şi cazul dumnealui. Ieri a părut omul puternic, sobru, care ştie ce zice. Asta până când i s-a cerut să enumere principalele linii pe care va merge dacă va fi ales. Iar atunci ochii săi, faţa sa, îmi spuneau că încearcă să-şi amintească o poezie, o poezie îndelung repetată. Are şanse mari, iar eu cred că va ajunge în turul 2 cu siguranţă.

Oradea are nevoie de un bun gospodar, de un vizionar, de cineva care ştie ce oameni să pună şi pe ce poziţii, de cineva care să înţeleagă doleanţele orădenilor simpli care doresc o viaţă mai bună în acest oraş care a ajuns din păcate cel mai slab dezvoltat din regiunea vestică, fără un aeroport decent, fără investitori mari, cu un şomaj scăzut, dar salarii medii foarte mici. Oradea trebuie cumva să crească iar pentru asta îi trebuie un adevărat manager, care să ştie cum să atragă bani şi mai ales unde să-i direcţioneze. E frumos că avem tramvaie de 2.7 milioane de euro, dar vreau şi altceva. Vreau parcări, să nu mai văd maşini pe spaţiul (fost) verde, vreau să nu mai trebuiască să dureze călătoria cu tramvaiul de la staţia de la gară până la Crisul 15 minute, vreau un oraş curat, frumos. Vreau soluţii!

P.S 1: Dimineaţă am mers la lucru pe preafrumoasa stradă Mihail Sadoveanu. Şi am văzut:

asta, asta, asta şi asta. Nici nu mai vreau să comentez

P.S. 2: Oare câţi bani a băgat Călin Raita în campania asta? Da, e o bună ocazie pentru puţină reclamă, chiar dacă şansele sale sunt undeva de mărimea celui mai înalt melc. Bine măcar că dă baloane la copii să fie şi ei fericiţi, săracii.