Tag Archives: pnl

Cat va rezista guvernul Boc?

Posted on by
Reply

[polldaddy poll=”1226192″]

Fără să vă influenţez votul să vă zic şi ce cred eu. Acest guvern nu are cum să reziste mai mult de începerea campaniei pentru prezidenţiale. Motivele sunt simplu de ghicit. Fiecare partid va dori candidatul său, iar tensiunile care vor apărea vor fi pur şi simplu prea mari pentru a nu rupe această struţo-cămilo-alianţă făcută evident, doar pentru ciolan. Băse va găsi el un motiv să ceara PD-L să se retragă de la guvernare, sau poate prin portavocea Boc îi va determina pe PSD-işti să părăsească ei corabia. Oricum, e clar că alianţa aceasta îl avantajează, deoarece PSD-ul s-a compromis într-atât încât le va fi greu să scoată un candidat pe măsura lui Băsescu. Singura speranţă că va apărea cineva capabil să înfrunte pervesiunile politice ale Băselului este doar un candidat din PNL, candidat care momentan nu există. Poate Crin Antonescu, dar în acest moment mă îndoiesc. Vom vedea. Din partea PSD ar fi Oprescu, dar nici măcar el nu va face faţă lui Băsescu. Exclus Geoană sau Năstase, care vor fi tocaţi mărunt în caz că vor îndrăzni să candideze.

Acest guvern are şansa să nu apuce nici vacanţa de vară. Criza economică va lovi România crunt în 2009. Iar despre majorări de salarii pentru profesori sau de pensii nici nu poate fi vorba. S-ar putea să apară tensiuni sociale, deşi eu sincer nu cred. Cert e însă că vom fi afectaţi puternic. Numărul şomerilor va fi de ordinul zecilor de mii, doar în prima perioadă din 2009. Cheltuielile vor trebui să fie restrânse, şi încă cu mult. Taxa auto nu se va micşora ci poate dimpotrivă. Sau poate se va micşora, aşa un pic înainte de alegeri, pentru momirea poporului. Şi credeţi-mă, vor fi unii, chiar mulţi, care se vor lăsa fraieriţi de pomenile electorale. Asta e deja o certitudine.

Până atunci, să vedem dacă nimeriţi cu votul.

P.S. Post programat

Şi votul meu merge la …

Posted on by
1

Fiindcă soarta a decis să trăiesc în cartierul Rogerius, în „mirobolantul” (da, cu ghilimele) oraş Oradea, trebuie să aleg dintre candidaţii Colegiului 9 deputaţi şi Colegiului 4 senatori la alegerile din 30 noiembrie. Sarcină grea, frate, pentru că, pe lângă faptul că, mea culpa, nu m-am prea interesat de ceea ce promit, am rămas tributar şi zicalei, de multe ori ridicată la rang de axiomă, „toţi o apă şi-un pământ”. Sub sloganul „Feriţi-vă de măgăruş”, cei de la Academia Caţavencu au dat o lisă a pătaţilor bihoreni. Decât dacă îmi alunecă ştampila din mână, fapt puţin probabil deoarece o să beau lapte în dimineaţa de 30.11, nu-i voi vota pe aceşti stimabili. Doar Octavian Bot e eligibil în colegiul din care fac parte şi oricum nu doream, nici măcar în coşmarurile mele cele mai atroce, să-i dau votul. Un om care acum este coleg cu cei pe care mai înainte îi împroşca cu noroi, mai bine s-ar împuşca, politic desigur (să nu mă acuzaţi de violenţă, daţi click pe link).

Haideţi să vedem combatanţii. În Colegiul 9, camera deputaţilor. Bot Octavian, PD-L. Nota 2. Te rugăm să părăseşti sala. Csuzi István, UDMR. Dacă intraţi pe pagina sa, vă redirectează la limba maghiară. Dumnealui candidează pentru un post în parlamentul ROMÂNIEI. Următorul. Mircea Mălan, PNL. Căsătorit cu Stela (aşa ne zice pe pagina lui, aşa o fi), domnul Mălan, de altfel un candidat cel puţin interesant, pe lângă expunerea proiectelor personale, tot la fiecare 2 cuvinte mai aruncă vreo două în direcţia lui Bot sau a lui Pop Claudiu, principalii contracandidaţi. Iar asta e o politică de piaţă de vechituri. Iar mie îmi place să-mi fac cumpărăturile din supermarket. Pare un tip deştept, dar şi un bulldog bine dresat. Pe site nu prea are prezentată platforma sa, proiectele concrete, dar la unele emisiuni electorale şi le-a făcut auzite. Intră în opţiunile mele. Păcală Dan Nicolae, PNG-CD, un candidat obscur, cu un nume celebru. Sub imperiul celui mai iubit cioban al ţării, şansele sale pentru un fotoliu cald sunt minime. Fără să cunosc prea multe despre respectivul, mă rezum doar la un pronostic sub 2%. Şi sunt optimist. Pop Claudiu Adrian, PSD+PC. Hai sa-l lăsăm deocamdată pe acest candidat şi să vă spun ceva despre relaţia PSD şi PC. E ca o căsătorie pe interes, cu soţul un mare mahăr hrebesciunian, patronul unei afaceri cu sfori, prospere, care de asemenea mai are afaceri într-o firmă de termopane, iar în timpul liber numără ouă. Soţia, curăţătoare de antene, 1, 2 sau chiar 3, a acceptat s-o ţie mahărului, doar, doar o va duce şi pe ea prin lume, pe la Casa Poporului, prin delegaţii sau evenimente de asemenea gen. În schimb, mahărul, profită de pe urma acestei uniuni PUR şi simplu idioate pentru a obţine imagine. Vrea să fie văzut, adorat, preaslăvit, iar restul să fie făcuţi cu ou, oţet şi ketchup Tomi. Asemenea alianţei Dick & Ass (DA), eu îi dau alianţei PSD+PC= LOVE, maxim 6 luni. Atunci mahărul îşi va da seama că e mai bine să o faci singur. Guvernarea, desigur.

Revenind la Pop Claudiu. Pare, sincer, un tip de treabă. Însă cam … jucabil pe degete. Nu emană forţă, personalitate, un păpuşar bun l-ar putea folosi după bunul plac. Iar sloganul său demn de divizia A, Burger („fără blat, m-am săturat” sau versiunea 2.0, „fără blat, pentru tine mă bat”) denotă şi un staff de campanie cam neinspirat. Deşi cu iz de mentă, această candidatură este una de luat în seamă. E pe lista mea. Vac Mircea-Teofil, PRM. Din nou, o prezenţă discretă, la fel cu numărul voturilor pe care le va aduna. Un Pre-PS: Ce optimist e băiatul …

La Senat, bătălia e mai serioasă, părerea mea. Deşi, paradoxal, banii se învârt de obicei în cealaltă cameră de odihnă a hotelului de 5 stele, uneori denumit şi Parlamentul României. Carp Gheorghe, PNL, actualmente viceprimar. O platformă interesantă, un site bine pus la punct, iar la blog o singură postare, cea de prezentare. Iar acolo, surpriză, doar comentarii pozitive. Ce frumos. Bleah. Cenzura salvează România, nu?. E adevărat că a făcut lucruri de lăudat la spitalul de copii, care începe să arate ca unul decent şi nu ca acum vreo 10 ani când copii dormeau cu becurile aprinse de teama şobolanilor care îşi făceau siesta prin saloane. E o realizare şi merită menţionată. Cu câteva idei demne de scenarii de succes (vezi ideea de a muta orele elevilor de la Eminescu cu o jumătate de oră mai devreme), totuşi Carp e un candidat cu şanse mari. Cutuş Lazăr, PNG-CD. Traseist de meserie, avocatul Cutuş Lazăr va face doar act de prezenţă la aceste alegeri. Am dubii serioase că va fi votat de rude. Pentru că gargara electorală nu e un sport, iar românii încă apreciază caracterul. Sau cel puţin sper.

Delorean Gyula, UDMR. Sau Ion-Iulius Delorean, în funcţie de etnia cu care stă de vorbă. Pentru o porţie de râs pe seama afişelor acestui candidat vizitaţi post-ul acesta. Eu am râs la greu. Va primi votul majorităţii maghiarilor, deci are şanse serioase. Groza Mihai-Dan, PD-L. După ce a fost bolojenit la alegerile pentru primărie, acest Neo al politicii locale se întoarce cu forţe proaspete. Cu un CV interesant, dar fără o campanie susţinută, Mihai Groza se bazează, cred eu, pe voturile anti-Bolojan. Adică aceia care l-au votat pe actualul primar, iar acum le pare rău. Poate o să aibă succes, însă, o lecţie importantă pe care nu a învăţat-o e că politica se ţine pentru oameni, alături de oameni şi prin oameni. Are şanse, puţine, dar are. Mang Ioan, PSD-PC. De departe cel mai activ candidat, cu numeroase întâlniri cu posibilii alegători, cu o campanie zic eu destul de reuşită. Păcătuieşte însă prin prisma trecutului său universitar. Cine nu mai ţine minte calculatoarele Keysys aflate în toate sălile? Nişte afaceri profitabile. Nu pentru Universitate. Se spune să nu întrebi niciodată pe cineva cum a făcut primul milion de dolari. Dar eu vreau să întreb. Oare cum a făcut domnul Mang primul milion de dolari?. Ca şi puncte pozitive, Mang Ioan e cel mai aproape de orădeni, a dus o campanie bine gândită, multe participări la TV, şi-a spus răspicat programul şi acum aşteaptă recompensa alegătorilor. Are în vocea sa convingerea că ceea ce spune chiar crede, nu ca şi alţi colegi de partid, de exemplu Lia Pop. Dar ea nu e în raza ştampilei mele. Dacă nu ar fi de la PSD, cred că ar avea mai multe de câştigat. Dar şi aşa, are foarte mari şanse.

În loc de concluzie, să vă zic sloganul meu electoral: „Toţi avem nevoie de odihnă. Unii au nevoie de 4 ani. Ajutaţi-i. Votaţi-i”.

Orice asemănare cu personaje şi întâmplări reale este absolut intenţionată.

Oscarurile lui Bihorel, 2008

Posted on by
Reply

Cea de-a patra ediţie a premiilor lui Bihorel şi-a respectat faima de premii „Zmeura de Aur” pentru persoanele publice din Bihor. A fost un show plin de glume şi glumiţe, ironii şi răspunsuri la ironii, mici înţepături locale, cu un prezentator Mircea Chirilă puţin emoţionat şi parcă fără experienţa în faţa camerei de luat vederi (deşi nu aşa stau lucrurile), însă cu destul fler şi umor pentru a menţine atmosfera. Din păcate, râsetele mele de acasă (şi sunt sigur că şi a multor orădeni telespectatori ai televiziunii Transilvania) nu au avut corespondent printre spectatorii prezenţi. Aceştia parcă nu au un simţ al umorului atât de antrenat, având însă scuza că e mai greu să râzi de tine decât de alţii.

„Sabia lui Damocles” pentru politicienii locali, aşa cum a fost numită de prezentator a debutat cu un scurt discurs al viceprimarului Gheorghe Carp care le-a urat celor prezenţi „să prindă un loc de la coadă” în acest top mai mult sau mai puţin infam.

Continue reading →

Campania Electorală, episodul 2

Posted on by
Reply

[Sau de ce candidaţii la Primăria Oradea încearcă să mă convingă să nu merg la vot]

Ieri seară, a fost la TVS o dezbatere electorală cu principalii candidaţi la Primăria Oradea: doamna Rozália Biró, domnul Mihai Groza şi domnul Ilie Bolojan Iar ei mi-au demonstrat încă o dată de ce politica e 90% apă chioară. Promisiuni atât de generale, atât de superficiale încât şi un copil de grădiniţă le compunea mai bine: „Facem drumurile, protecţie socială, curăţenie …” blabla-urile de rigoare evident că nu au lipsit. Programele electorale sunt doar nişte fluturaşe demne de o utilizare mai bună (în caz de nevoie, şi hârtia lucioasă e bună :P). Nimic concret, nimic planuri consistente, aş fi vrut ca fiecare candidat să vină cu specialiştii din partid, aş fi vrut să văd cifre, constatări, evoluţii şi nu doar vorbe.

Însă parcă de data asta a fost mai mult. A fost o campanie murdară, presărată cu acuzaţii, răspunsuri la acuzaţii folosind alte acuzaţii, afişe şi reclame falsificate (lucruri care intră în sfera penalului deja). Nici măcar faţă în faţă, nu s-a păstrat minima decenţă ( Ilie Bolojan a folosit termenul „tâmpenii”, termen folosit probabil şi de badea Ion când se întoarce de la cosit şi se pune la o bere în birt). Mihai Groza l-a acuzat pe contracandidat că a dat un aviz pe care tot dumnealui în contestă acum, că nu a făcut treabă la guvern (da, aici e un sâmbure mic de adevăr, vorbim totuşi de guvernul Trăiniceanu), că foloseşte acelaşi motto ca cel al lui Cornel Popa (ha ha ha, total irelevant). Ilie Bolojan, în stilul lui de justiţiar ( păi a făcut treabă la prefectură … mda…) îşi acuză contracandidatul că a plătit 200 de milioane pe un brad (pe banii ăştia mergeam personal să-l tai şi să-l aduc în spate), că şi-a plantat arbuştii în grădina proprie (de departe cea mai penibilă acuzaţie pe care am auzit-o şi totuşi vine de la un om care e cât de cât cu picioarele pe pământ), că a vândut un teren la un preţ inferior pieţei (aici e de investigat, asta e o acuzaţie serioasă). E bine că se punctează şi nereuşitele, dar s-a ajuns prea departe, cu toate că presa noastră ce-a de toate zilele îi place să-i zică „luptă electorală”, nu trebuie să fie nici o luptă. Ci doar o competiţie în care să câştige cel mai serios, cel mai integru şi, mai important, cel care prezintă idei, planuri, care ştie să promită doar ceea ce e sigur că va realiza dacă va fi ales.

Dar hai să-i vedem pe principalii candidaţi:

Rozália Biró, candidat UDMR. Pe parcursul dezbaterii a încercat să fie împăciuitoare cu toţi, să nu acuze prea mult, să fie în bune relaţii cu toţi. Ştie ea de ce, deoarece mai mult ca sigur o aşteaptă un nou mandat de viceprimar şi nu e bine să te pui rău cu viitorul primar, oricare ar fi el. Doar o chestie: ca viceprimar nu a făcut decât foarte puţin, iar acum sunt sigur că şi o mare din populaţia maghiară nu o va mai vota doar pe considerentul că îi reprezintă. După părerea mea se va clasa pe locul 3, însă negocierile ulterioare îi vor oferi un fotoliu cald pe undeva (doar îl are pe prietenul Kiss)

Mihai Groza, candidat PDL, fost viceprimar, mai mereu în umbra lui Petru Filip. Om simplu, dar prea simplu pentru Oradea. În dezbaterea de ieri a fost timorat, părea că e intimidat de prezenţa lui Bolojan, cuvintele către orădeni erau prea plate. Are mare potenţial, are avantajul că e în mijlocul orădenilor, le ştie păsurile, însă dacă va fi ales va trebui să fie mult mai îndrăzneţ, să ştie să pună piciorul în prag când e nevoie, să nu de-a impresia de slăbiciune arătată ieri. După părerea mea va intra în turul 2, la luptă strânsă cu Bolojan.

Ilie Bolojan, candidat PNL. E omul relativ nou, care în mod normal ar trebui să aducă o schimbare. Dar să nu uităm că la fel am zis şi despre Băsescu şi uite ce a ajuns. Nu contează că e susţinut de majoritatea blogger-ilor sau de prietenele lor, e susţinut pentru că dă impresia de altceva. Însă nu neapărat altceva înseamnă mai bun. Şi tare mă tem că e şi cazul dumnealui. Ieri a părut omul puternic, sobru, care ştie ce zice. Asta până când i s-a cerut să enumere principalele linii pe care va merge dacă va fi ales. Iar atunci ochii săi, faţa sa, îmi spuneau că încearcă să-şi amintească o poezie, o poezie îndelung repetată. Are şanse mari, iar eu cred că va ajunge în turul 2 cu siguranţă.

Oradea are nevoie de un bun gospodar, de un vizionar, de cineva care ştie ce oameni să pună şi pe ce poziţii, de cineva care să înţeleagă doleanţele orădenilor simpli care doresc o viaţă mai bună în acest oraş care a ajuns din păcate cel mai slab dezvoltat din regiunea vestică, fără un aeroport decent, fără investitori mari, cu un şomaj scăzut, dar salarii medii foarte mici. Oradea trebuie cumva să crească iar pentru asta îi trebuie un adevărat manager, care să ştie cum să atragă bani şi mai ales unde să-i direcţioneze. E frumos că avem tramvaie de 2.7 milioane de euro, dar vreau şi altceva. Vreau parcări, să nu mai văd maşini pe spaţiul (fost) verde, vreau să nu mai trebuiască să dureze călătoria cu tramvaiul de la staţia de la gară până la Crisul 15 minute, vreau un oraş curat, frumos. Vreau soluţii!

P.S 1: Dimineaţă am mers la lucru pe preafrumoasa stradă Mihail Sadoveanu. Şi am văzut:

asta, asta, asta şi asta. Nici nu mai vreau să comentez

P.S. 2: Oare câţi bani a băgat Călin Raita în campania asta? Da, e o bună ocazie pentru puţină reclamă, chiar dacă şansele sale sunt undeva de mărimea celui mai înalt melc. Bine măcar că dă baloane la copii să fie şi ei fericiţi, săracii.