Turul I :
Basescu: 32%
Geoana: 23 %
Antonescu: 20%
Oprescu: 9%
Din pacate, in turul 2, daca voi merge la vot, va trebui sa aleg dintre doua personaje pe care orice as pune in afara de stampila. Cred ca, mai ales dupa confruntarea de ieri, Antonescu nu mai are sanse de a trece peste Geoana, desi eu speram si inca firav, sper.
Vom vedea.
(Niciun vot ... yet)
Loading...
Si o sa-l votez pe Crin Antonescu. Din pacate, alte alegeri la care o sa aleg cel mai mic rau posibil, cel putin in viziunea mea. Ma tot intreb oare chiar in Romania nu apare cineva pentru care chiar sa fac propaganda din convingere? Oare e un blestem pe noi, oare platim acum modul nostru de a fi? Acela de a cauta mereu oportunitati de a “ciordi” de oriunde unde se poate? Poate pedeapsa noastra, a micilor gainari sa avem parte doar de sutitori cu bascula.
Revenind la optiunea mea, sa ma justific. Hai sa vedem ce optiuni avem? Avem un circar, avid de putere, inconjurat de Elene Udre si Cocosi cat n-a vazut toata Europa de vreo zece generatii. Exponentul tupeului nemasurat, al ipocriziei fatise, a lipsei voluntare de memorie de scurta durata, spune minciunile cu atata lejeritate incat undeva, in adancul cortexului sau, chiar le crede. Eu sincer i-as recomanda un control psihitric, pentru ca e dovedit, puterea in exces poate duce la dementa. Basescu nu va mai primi votul meu, IN VECI. Dupa ce in 2004 l-am ales pentru a opri dictatura mamutului PSD condus de si mai mamutul Nastase, acum chiar nu mai pot. Nu ma lasa ficatul sa pun iar stampila pe un asemenea specimen.
Mircea Geoana, acest “2 face” a politicii mioritice, cu o cravata suspect de bine facuta, poate pentu a ascunde mizeria de sub sacou? Geoana ca Geoana, dar PSD e ciuma politicii romanesti. Si nu ma refer la social-democratie (care sincer mi se pare de multe ori o solutie) ci la indivizii care populeaza din pacate in mare masura acest partid. Persoane de genul Hrebenciuc, Mitrea, Nastase, Miki Spaga, Oprisan, Mazare si multi altii. Geoana e doar o marioneta si inca una care joaca prost. Apoi e politica PSD-ului de a cumpara constiinte, ceea ce mi se pare una dintre cele mai josnice metode posibile. Inainte de 2004 au cumparat ziaristi, trusturi intregi (tineti minte cum au aparut Stirile de la ora 5? cand Pro TV a devenit un mielusel din cainele de paza al democratriei ce a fost? ). Sunt sigur ca daca ajung la putere vor incerca din nou sa-si cumpere linistea si faradelegile, iar asta chiar nu pot suporta. Este primul pas spre un control totalitarist al cetatenilor.
Sorin Oprescu, este orice numai independent nu. Se inclina unde bate vantul, iar apoi vine in fata noastra cu imaginea de outsider al mocirlei politice. Ce realizari, in afara de cele medicale, are domnul Oprescu? Cred ca daca va ajunge presedinte nu doar ca nu va construi nicio autostrada suspendata, dar va lasa o Romanie supendata.
Crin Antonescu, nu va face mare lucru daca va deveni presedinte. Mie imi pare ca a cazut de undeva si a nimerit in Romania anului 2009, iar acum incerca sa se dezmeticeasca. Eu, din toata inima sper sa nu faca un singur lucru: sa-l bage in guvern pe Motoriceanu. Asta ar pune capac si acelor 0.005 procente de incredere in clasa politica pe care le mai am. Totusi, de ce aleg sa pun stampila pe Crin? In primul rand ca nu-mi plac restul. In al doilea rand ca-mi displace cel mai putin. In plus, sunt adeptul liberalismului, in defavoarea social-democratriei, insa asta doar acum, in situatia Romaniei. Sper ca Patriciu sa ramana la afacerile sale si sa lase pe altii sa se ocupe de guvernare. Nu as dori nici in ruptul capului un tur doi Basescu-Geoana, de aia voi merge sa-l “imping” pe Antonescu peste candidatul PSD, in primul tur.
Remus Cernea. Mda.
Becali, CV Tudor si Kelemen Hunor nu exista.
(Niciun vot ... yet)Loading...
Alianta PSD cruce PC – 37%
PD-L – 31%
PNL – 19%
UDMR – 8%
Altii – 5%
Later Edit: Am aflat ca exista posibilitatea votarii si a candidatilor independenti, pentru acestia colegiul uninominal fiind unul national. Cea mai interesanta candidatura este cea a lui Varujan V. Pambuccian.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ce calamitate de parlament o sa avem imi vine sa ma duc la cules de coacaze in Papua Noua Guinee. Si de acolo sa privesc destins specimenele darwiene pe care le vom alege peste cateva zile. What a wonderful country. Nici nu ma mai mira ca o sa avem cea mai scumpa autostrada din Europa. Totul e justificat. Se pare ca, din 5 in 5 kilometri va fi amplasat un manelist (=creatura pseudocantareata, descendenta pe linie directa a gibonului african, cu un limbaj primitiv, din care se pot intelege doar fraze sporadice, gen “fara numar”, “la nashu”, “lovele”, “am in conturi milioane/iar dushmanii mor de foame” etc. Specialistii, uimiti de dimensiunea nanometrica a circumvolutiunilor manelistilor, inca studiaza aceasta nou nascuta specie). Manelistul va avea darul sa opreasca masinile in trafic, iar dupa caz, citez “sa dea din buric” am incheiat citatul pe capota. Iar manelistii stim ca costa. Asa se justifica cele 57 de milioane de euro pe kilometru.
Lasand gluma la o parte (daca putem, desigur), e trist ce clasa politica avem. Iar daca nu ar fi de ras, cu siguranta ar fi de plans. Nici nu stiu daca sa va mai indemn la vot sau chiar nu are rost. Uite ce e: dati cu banul… si asa multi au dat cu banu si vor mai da inca cu banul in tara asta. Tristetea e ca e vorba de banul public. Sugestie (nu e ideea mea) : pe 30 noiembrie sa nu uitati sa duceti cu voi in cabina un pix. Faceti o casuta suplimentara, scrieti in ea “Altii” si aplicati o stampila. Sunt sigur ca exista oameni competenti in Romania, doar ca sunt altii decat cei care candideaza.
Hai ca mai vorbim noi de politica :). Pana atunci vizionati filmul “Izvorul Minunilor”, acum si cu fauna. Desi este cu animale este nerecomandat minorilor. De fapt actorii sunt nerecomandati electoratului roman. In rolurile principare: babuinul Marius Marinescu, supranumit si “bideu” si maimuta urlatoare Anca Costantinescu, zisa si “ciocu’ mic”. God Bless Romania!
Fiindcă soarta a decis să trăiesc în cartierul Rogerius, în „mirobolantul” (da, cu ghilimele) oraş Oradea, trebuie să aleg dintre candidaţii Colegiului 9 deputaţi şi Colegiului 4 senatori la alegerile din 30 noiembrie. Sarcină grea, frate, pentru că, pe lângă faptul că, mea culpa, nu m-am prea interesat de ceea ce promit, am rămas tributar şi zicalei, de multe ori ridicată la rang de axiomă, „toţi o apă şi-un pământ”. Sub sloganul „Feriţi-vă de măgăruş”, cei de la Academia Caţavencu au dat o lisă a pătaţilor bihoreni. Decât dacă îmi alunecă ştampila din mână, fapt puţin probabil deoarece o să beau lapte în dimineaţa de 30.11, nu-i voi vota pe aceşti stimabili. Doar Octavian Bot e eligibil în colegiul din care fac parte şi oricum nu doream, nici măcar în coşmarurile mele cele mai atroce, să-i dau votul. Un om care acum este coleg cu cei pe care mai înainte îi împroşca cu noroi, mai bine s-ar împuşca, politic desigur (să nu mă acuzaţi de violenţă, daţi click pe link).
Haideţi să vedem combatanţii. În Colegiul 9, camera deputaţilor. Bot Octavian, PD-L. Nota 2. Te rugăm să părăseşti sala. Csuzi István, UDMR. Dacă intraţi pe pagina sa, vă redirectează la limba maghiară. Dumnealui candidează pentru un post în parlamentul ROMÂNIEI. Următorul. Mircea Mălan, PNL. Căsătorit cu Stela (aşa ne zice pe pagina lui, aşa o fi), domnul Mălan, de altfel un candidat cel puţin interesant, pe lângă expunerea proiectelor personale, tot la fiecare 2 cuvinte mai aruncă vreo două în direcţia lui Bot sau a lui Pop Claudiu, principalii contracandidaţi. Iar asta e o politică de piaţă de vechituri. Iar mie îmi place să-mi fac cumpărăturile din supermarket. Pare un tip deştept, dar şi un bulldog bine dresat. Pe site nu prea are prezentată platforma sa, proiectele concrete, dar la unele emisiuni electorale şi le-a făcut auzite. Intră în opţiunile mele. Păcală Dan Nicolae, PNG-CD, un candidat obscur, cu un nume celebru. Sub imperiul celui mai iubit cioban al ţării, şansele sale pentru un fotoliu cald sunt minime. Fără să cunosc prea multe despre respectivul, mă rezum doar la un pronostic sub 2%. Şi sunt optimist. Pop Claudiu Adrian, PSD+PC. Hai sa-l lăsăm deocamdată pe acest candidat şi să vă spun ceva despre relaţia PSD şi PC. E ca o căsătorie pe interes, cu soţul un mare mahăr hrebesciunian, patronul unei afaceri cu sfori, prospere, care de asemenea mai are afaceri într-o firmă de termopane, iar în timpul liber numără ouă. Soţia, curăţătoare de antene, 1, 2 sau chiar 3, a acceptat s-o ţie mahărului, doar, doar o va duce şi pe ea prin lume, pe la Casa Poporului, prin delegaţii sau evenimente de asemenea gen. În schimb, mahărul, profită de pe urma acestei uniuni PUR şi simplu idioate pentru a obţine imagine. Vrea să fie văzut, adorat, preaslăvit, iar restul să fie făcuţi cu ou, oţet şi ketchup Tomi. Asemenea alianţei Dick & Ass (DA), eu îi dau alianţei PSD+PC= LOVE, maxim 6 luni. Atunci mahărul îşi va da seama că e mai bine să o faci singur. Guvernarea, desigur.
Revenind la Pop Claudiu. Pare, sincer, un tip de treabă. Însă cam … jucabil pe degete. Nu emană forţă, personalitate, un păpuşar bun l-ar putea folosi după bunul plac. Iar sloganul său demn de divizia A, Burger („fără blat, m-am săturat” sau versiunea 2.0, „fără blat, pentru tine mă bat”) denotă şi un staff de campanie cam neinspirat. Deşi cu iz de mentă, această candidatură este una de luat în seamă. E pe lista mea. Vac Mircea-Teofil, PRM. Din nou, o prezenţă discretă, la fel cu numărul voturilor pe care le va aduna. Un Pre-PS: Ce optimist e băiatul …
La Senat, bătălia e mai serioasă, părerea mea. Deşi, paradoxal, banii se învârt de obicei în cealaltă cameră de odihnă a hotelului de 5 stele, uneori denumit şi Parlamentul României. Carp Gheorghe, PNL, actualmente viceprimar. O platformă interesantă, un site bine pus la punct, iar la blog o singură postare, cea de prezentare. Iar acolo, surpriză, doar comentarii pozitive. Ce frumos. Bleah. Cenzura salvează România, nu?. E adevărat că a făcut lucruri de lăudat la spitalul de copii, care începe să arate ca unul decent şi nu ca acum vreo 10 ani când copii dormeau cu becurile aprinse de teama şobolanilor care îşi făceau siesta prin saloane. E o realizare şi merită menţionată. Cu câteva idei demne de scenarii de succes (vezi ideea de a muta orele elevilor de la Eminescu cu o jumătate de oră mai devreme), totuşi Carp e un candidat cu şanse mari. Cutuş Lazăr, PNG-CD. Traseist de meserie, avocatul Cutuş Lazăr va face doar act de prezenţă la aceste alegeri. Am dubii serioase că va fi votat de rude. Pentru că gargara electorală nu e un sport, iar românii încă apreciază caracterul. Sau cel puţin sper.
Delorean Gyula, UDMR. Sau Ion-Iulius Delorean, în funcţie de etnia cu care stă de vorbă. Pentru o porţie de râs pe seama afişelor acestui candidat vizitaţi post-ul acesta. Eu am râs la greu. Va primi votul majorităţii maghiarilor, deci are şanse serioase. Groza Mihai-Dan, PD-L. După ce a fost bolojenit la alegerile pentru primărie, acest Neo al politicii locale se întoarce cu forţe proaspete. Cu un CV interesant, dar fără o campanie susţinută, Mihai Groza se bazează, cred eu, pe voturile anti-Bolojan. Adică aceia care l-au votat pe actualul primar, iar acum le pare rău. Poate o să aibă succes, însă, o lecţie importantă pe care nu a învăţat-o e că politica se ţine pentru oameni, alături de oameni şi prin oameni. Are şanse, puţine, dar are. Mang Ioan, PSD-PC. De departe cel mai activ candidat, cu numeroase întâlniri cu posibilii alegători, cu o campanie zic eu destul de reuşită. Păcătuieşte însă prin prisma trecutului său universitar. Cine nu mai ţine minte calculatoarele Keysys aflate în toate sălile? Nişte afaceri profitabile. Nu pentru Universitate. Se spune să nu întrebi niciodată pe cineva cum a făcut primul milion de dolari. Dar eu vreau să întreb. Oare cum a făcut domnul Mang primul milion de dolari?. Ca şi puncte pozitive, Mang Ioan e cel mai aproape de orădeni, a dus o campanie bine gândită, multe participări la TV, şi-a spus răspicat programul şi acum aşteaptă recompensa alegătorilor. Are în vocea sa convingerea că ceea ce spune chiar crede, nu ca şi alţi colegi de partid, de exemplu Lia Pop. Dar ea nu e în raza ştampilei mele. Dacă nu ar fi de la PSD, cred că ar avea mai multe de câştigat. Dar şi aşa, are foarte mari şanse.
În loc de concluzie, să vă zic sloganul meu electoral: „Toţi avem nevoie de odihnă. Unii au nevoie de 4 ani. Ajutaţi-i. Votaţi-i”.
Orice asemănare cu personaje şi întâmplări reale este absolut intenţionată.
Ne aflăm în perioada alegerilor. Candidaţi şi candidaţi, partide şi uninominali, slogan şi Logan, speranţe şi decepţii. În luna aceasta, toţi vor să-i alegem, iar pentru asta sunt gata să pună la bătaie tot arsenalul lor electoral. Multe sunt minciuni servite cu miere, iluzii vândute ieftin, dar care duc în final la o realitate care costă, ne costă. Promisiunea cred că a devenit cel mai uzitat termen în această lună, în care mi se pare că stimabilii candidaţi fac tot posibilul de a smulge un vot, poate mai puţin să ia mâna alegătorului şi să pună ştampila în căsuţa care trebuie. Un vot care va însemna bunăstare, prosperitate, o viaţă sigură, luminoasă şi restul blablaurilor parcă obligatorii în fiecare cursă electorală.
În această atmosferă de incertitudini, de îndoieli, de neîncredere în promisiuni (care vorba vine, sunt deşarte), eu Asus M51SN-AP038C mă prezint în faţa dumneavoastră, stimaţi votanţi, cu o singură certitudine. Certitudinea că ceea ce spun, fac, că nu vă voi manipula cu promisiuni de domeniul basmelor cu Feţi Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Crezul meu, care nu e doar un crez electoral, este „Performanţă pe bune”. Adică fără înfloriri inutile, doar adevărul gol goluţ. Sinceritatea este arma mea şi nu ezit să o folosesc.
Să încep prin a mă prezenta. Sunt unul din fiii corporaţiei ASUS, adoptat însă de familia marketonline.ro, cărora le mulţumesc pe această cale. E o familie iubitoare, protectoare şi mereu grijulie faţă de mine şi de restul fraţilor mei. Normal e să continui cu prezentarea procesorului, un Intel Core 2 DUO T9300. Vă voi enumera specificaţiile acestuia, însă ca să nu fie doar vorbe goale, vă recomand acest benchmark. Pentru o analiză extrem de detaliată vă rog să consultaţi acest link. Las faptele să vorbească. Veţi vedea, parcurgându-l că, deşi procesorul nu e chiar cel mai de top din familia sa, performanţele sale sunt excepţionale, cu atât mai mult cu cât ele vin cu un consum de doar 35Watts. Evident, pe oră. Procesorul este tactat la 2.5 Ghz, are nu mai puţin de 6MB Level 2 cache, precum şi un FSB de 800Mhz. Toate la pachet cu numeroasele tehnologii care au propulsat Intel în poziţia de lider pe segmentul procesoarelor pentru notebook, dar nu numai.
Memoria RAM, de 3GB DDR2 este suficientă pentru 99% din aplicaţiile curente, chiar dacă rulează pe însetatul Windows Vista. Pe lângă avantajul dimensiunii şi al vitezei de 667Mhz, există şi un dezavantaj. Deoarece există doar două sloturi de memorie şi ambele sunt ocupate cu cele două module, de 1GB respectiv 2 GB, completarea până la cei 4GB suportaţi se poate face doar prin renunţarea la modulul de 1GB. Însă sunt sigur că, cumpărătorii nu vor ezita să apară. Toată această putere de procesare şi toată această cantitate de memorie pot fi cel mai bine exploatate în cele mai moderne jocuri. Bineînţeles, pentru aceasta trebuie şi o placă video pe măsura lor. Ei bine, vă prezint Nvidia GeForce 9500, cu 512 VRAM dedicaţi. Aceasta are 16 nuclee de procesare, ceea ce se traduce prin 60 GigaFlops (109 operaţii în virgulă flotantă / secundă). Impresionant nu? Suport Direct X 10, capabilităţi HD, toate cu un consum de putere cât mai redus. Cu aceste 3 caracteristici, procesor puternic, memorie multă şi rapidă, placă video performantă se va putea juca decent aproape orice joc de la ora actuală. Şi s-ar mai adăuga şi sunetul Intel High Definition Audio (Azalia), precum şi difuzoarele stereo. Pentru că, dacă vizual e excelent, partea audio nu se poate lăsa mai prejos.
Pentru îndeplinirea obligaţiilor faţă de dumneavoastră, pun la bătaie şi monitorul de 15,4 inch, la care cred că singurul lucru care ar trebui spus e că e făcut de Asus. Calitatea are un nume. Dar o să spun mai multe, pentru că un alegător informat e un vot înţelept. Astfel, monitorul are o rezoluţie de 1280×800 pixeli, tehnologia ColorShine aducând în faţa dumneavoastră cele mai realiste culori, cel mai puternic contrast, cea mai clară imagine. Ochii dumneavoastră vă vor mulţumi cu siguranţă. Din propria experienţă ştiu că oricât de mare ar fi un hard disk, acesta se umple repede, iar apoi căutăm cu disperare ce să mai ştergem. Eu voi încerca să măresc timpul de umplere şi să reduc din nervozitate prin oferirea unui hdd de 250 GB, cu interfaţă SATA, la 5400 rotaţii pe minut. E mult, e puţin, dumneavoastră decideţi. E exact cât vă ofer. Dar nu e doar asta; în materie de stocare se poate aminti DVD/RW SuperMulti Double Layer sau card-reader-ul 8 in 1.
Pentru că degeaba ştii multe dacă spui puţine, comunicarea este azi mai importantă ca oricând. Fie că este vorba de reţeaua prin cablu 10/100/1000 Base T, sau wireless 802.11 a/g/n, sau chiar bluetooth 2.0 cu EDR, canalele de comunicare sunt doar suportul pentru informaţia care circulă bidirecţional. Trăim în era când cel mai important nu e să deţii informaţia, ci să ştii să o filtrezi, după nevoi şi dorinţe.
Micile bucurii uneori fac diferenţa. De aceea vă ofer câteva mici, dar zic eu importante „detalii”: webcam de 1,3 MP, geantă şi mouse marca Asus, un slot de extensie pentru ExpressCard. Windows-ul Vista Home Premium sigur nu intră la categoria mici detalii, însă cu siguranţă intră la categoria mari satisfacţii. Nu pentru toţi, sunt unii care preferă Linux sau Mac, dar pentru majoritatea Vista este pasul (sau paşii) evident în faţă comparativ cu XP. Cireaşa de pe tort, o reprezintă bateria, un Li-Ion cu nici mai mult, nici mai puţin de 9 celule şi capacitate de 7200 mAh. Autonomie unsă pe pâine. Când restul oferă 4, hai să zicem 6 celule, eu ridic miza şi ofer aceste 9 celule pentru o experienţă de utilizare în afara celor 4 pereţi ai camerei.
În loc de concluzie, vreau doar să vă spun un lucru: fie ca cel mai bun notebook să câştige. Şi să nu uitaţi de alegerile parlamentare de la sfârşitul lunii. Nu foarte des ni se dă şansa să-i schimbăm. Acum putem, şi chiar dacă nu ne obligă nimeni să punem ştampila pe vreun candidat, avem noi obligaţia intrinsecă să ne spunem părerea. Să fim, în 30 noiembrie, parlamentari pentru o zi.
Pentru SuperBlog2008.
[Sau de ce candidaţii la Primăria Oradea încearcă să mă convingă să nu merg la vot]
Ieri seară, a fost la TVS o dezbatere electorală cu principalii candidaţi la Primăria Oradea: doamna Rozália Biró, domnul Mihai Groza şi domnul Ilie Bolojan Iar ei mi-au demonstrat încă o dată de ce politica e 90% apă chioară. Promisiuni atât de generale, atât de superficiale încât şi un copil de grădiniţă le compunea mai bine: „Facem drumurile, protecţie socială, curăţenie …” blabla-urile de rigoare evident că nu au lipsit. Programele electorale sunt doar nişte fluturaşe demne de o utilizare mai bună (în caz de nevoie, şi hârtia lucioasă e bună :P). Nimic concret, nimic planuri consistente, aş fi vrut ca fiecare candidat să vină cu specialiştii din partid, aş fi vrut să văd cifre, constatări, evoluţii şi nu doar vorbe.
Însă parcă de data asta a fost mai mult. A fost o campanie murdară, presărată cu acuzaţii, răspunsuri la acuzaţii folosind alte acuzaţii, afişe şi reclame falsificate (lucruri care intră în sfera penalului deja). Nici măcar faţă în faţă, nu s-a păstrat minima decenţă ( Ilie Bolojan a folosit termenul „tâmpenii”, termen folosit probabil şi de badea Ion când se întoarce de la cosit şi se pune la o bere în birt). Mihai Groza l-a acuzat pe contracandidat că a dat un aviz pe care tot dumnealui în contestă acum, că nu a făcut treabă la guvern (da, aici e un sâmbure mic de adevăr, vorbim totuşi de guvernul Trăiniceanu), că foloseşte acelaşi motto ca cel al lui Cornel Popa (ha ha ha, total irelevant). Ilie Bolojan, în stilul lui de justiţiar ( păi a făcut treabă la prefectură … mda…) îşi acuză contracandidatul că a plătit 200 de milioane pe un brad (pe banii ăştia mergeam personal să-l tai şi să-l aduc în spate), că şi-a plantat arbuştii în grădina proprie (de departe cea mai penibilă acuzaţie pe care am auzit-o şi totuşi vine de la un om care e cât de cât cu picioarele pe pământ), că a vândut un teren la un preţ inferior pieţei (aici e de investigat, asta e o acuzaţie serioasă). E bine că se punctează şi nereuşitele, dar s-a ajuns prea departe, cu toate că presa noastră ce-a de toate zilele îi place să-i zică „luptă electorală”, nu trebuie să fie nici o luptă. Ci doar o competiţie în care să câştige cel mai serios, cel mai integru şi, mai important, cel care prezintă idei, planuri, care ştie să promită doar ceea ce e sigur că va realiza dacă va fi ales.
Dar hai să-i vedem pe principalii candidaţi:
Rozália Biró, candidat UDMR. Pe parcursul dezbaterii a încercat să fie împăciuitoare cu toţi, să nu acuze prea mult, să fie în bune relaţii cu toţi. Ştie ea de ce, deoarece mai mult ca sigur o aşteaptă un nou mandat de viceprimar şi nu e bine să te pui rău cu viitorul primar, oricare ar fi el. Doar o chestie: ca viceprimar nu a făcut decât foarte puţin, iar acum sunt sigur că şi o mare din populaţia maghiară nu o va mai vota doar pe considerentul că îi reprezintă. După părerea mea se va clasa pe locul 3, însă negocierile ulterioare îi vor oferi un fotoliu cald pe undeva (doar îl are pe prietenul Kiss)
Mihai Groza, candidat PDL, fost viceprimar, mai mereu în umbra lui Petru Filip. Om simplu, dar prea simplu pentru Oradea. În dezbaterea de ieri a fost timorat, părea că e intimidat de prezenţa lui Bolojan, cuvintele către orădeni erau prea plate. Are mare potenţial, are avantajul că e în mijlocul orădenilor, le ştie păsurile, însă dacă va fi ales va trebui să fie mult mai îndrăzneţ, să ştie să pună piciorul în prag când e nevoie, să nu de-a impresia de slăbiciune arătată ieri. După părerea mea va intra în turul 2, la luptă strânsă cu Bolojan.
Ilie Bolojan, candidat PNL. E omul relativ nou, care în mod normal ar trebui să aducă o schimbare. Dar să nu uităm că la fel am zis şi despre Băsescu şi uite ce a ajuns. Nu contează că e susţinut de majoritatea blogger-ilor sau de prietenele lor, e susţinut pentru că dă impresia de altceva. Însă nu neapărat altceva înseamnă mai bun. Şi tare mă tem că e şi cazul dumnealui. Ieri a părut omul puternic, sobru, care ştie ce zice. Asta până când i s-a cerut să enumere principalele linii pe care va merge dacă va fi ales. Iar atunci ochii săi, faţa sa, îmi spuneau că încearcă să-şi amintească o poezie, o poezie îndelung repetată. Are şanse mari, iar eu cred că va ajunge în turul 2 cu siguranţă.
Oradea are nevoie de un bun gospodar, de un vizionar, de cineva care ştie ce oameni să pună şi pe ce poziţii, de cineva care să înţeleagă doleanţele orădenilor simpli care doresc o viaţă mai bună în acest oraş care a ajuns din păcate cel mai slab dezvoltat din regiunea vestică, fără un aeroport decent, fără investitori mari, cu un şomaj scăzut, dar salarii medii foarte mici. Oradea trebuie cumva să crească iar pentru asta îi trebuie un adevărat manager, care să ştie cum să atragă bani şi mai ales unde să-i direcţioneze. E frumos că avem tramvaie de 2.7 milioane de euro, dar vreau şi altceva. Vreau parcări, să nu mai văd maşini pe spaţiul (fost) verde, vreau să nu mai trebuiască să dureze călătoria cu tramvaiul de la staţia de la gară până la Crisul 15 minute, vreau un oraş curat, frumos. Vreau soluţii!
P.S 1: Dimineaţă am mers la lucru pe preafrumoasa stradă Mihail Sadoveanu. Şi am văzut:
asta, asta, asta şi asta. Nici nu mai vreau să comentez
P.S. 2: Oare câţi bani a băgat Călin Raita în campania asta? Da, e o bună ocazie pentru puţină reclamă, chiar dacă şansele sale sunt undeva de mărimea celui mai înalt melc. Bine măcar că dă baloane la copii să fie şi ei fericiţi, săracii.
