De ce-l citim pe Zoso?

Zoso (Vali Petcu) , bloggerul pe care mulţi îl critică (însă e drept, mulţi îl şi laudă) este unul dintre cei mai citiţi jurnalişti din online-ul românesc. Nici nu ştiu dacă e corect termenul de jurnalist pentru nişte oameni care îşi publică părerile, îşi spun necazurile şi bucuriile nu pe hârtie ci pe ecranul monitoarelor noastre, şi mai puţin informează. Se poate discuta mult pe marginea acestui subiect. Revenind la zoso, statistica pe luna trecută este una care i-ar face invidioşi pe mulţi: „aprilie 2008
There are currently 6,203 posts, 83,439 comments and 144 tags. “. Asta înseamnă 86.485 de vizitatori unici şi 473.738 de vizualizări. Impresionant în opinia mea. Oare care sunt motivele (cauzele) acestui succes
? Eu m-am gândit la câteva, nu ştiu dacă acestea sunt cheia succesului pentru un blogger (până la urmă toţi suntem diferiţi, deci e normal ca să ne expunem gândurile într-un mod diferit), dar la el a funcţionat.

Zoso scrie mult. Foarte mult. Nu mă refer aici la numărul de cuvinte, la bla bla-uri, ci la numărul post-urilor sale. De exemplu, pe luni, 26 mai 2008, când eu scriam rândurile acestea, zoso avea 8 însemnări pe blog. E foarte mult. În total are 642 de pagini scrise, 642 de motive de a da „next page” prin blog-ul lui.

Zoso scrie de demult. Mai exact din 15 mai 2005, o perioadă când blogging-ul, mai ales cel mioritic abia înflorea. Fiind printre primii, e normal să-şi atragă cititorii, mulţi dintre ei rămânându-i fideli şi azi. Asta e „soarta” deschizătorilor de drumuri.

Scrie variat. Acesta e unul dintre motivele pentru care şi-a creat o bază de cititori foarte numeroasă. Parcurge toate subiectele care l-ar interesa pe cititor, de la campania electorală, la frustări personale, la informaţii foarte folositoare pentru unii sau alţii, la fun pur si simplu. Faptul că nu ştii despre ce va scrie posturile următoare, că nu e un blog de nişă, te face curios să revii, să vezi, oare despre ce a mai scris zoso?

Zoso scrie bine. Acum mulţi o să-mi reproşaţi, dar chiar scrie bine. E coerent, ştie să-şi expună ideile, poate fi obiectiv sau din contră. După părerea mea, un blog prost scris nici nu va avea în veci vizitatori mulţi. Bine, are şi multe însemnări slabe, foarte slabe. Dar marea majoritate sunt post-uri bune şi foarte bune. Şi scrie corect, specificând tot timpul sursa, fără să ia content din altă parte. Lăsând la o parte faptul că uneori prea obsedat de spam (care întradevăr e una dintre cele mai mari bube ale internetului), Zoso e după părerea mea unul dintre bloggerii români care chiar ştiu ce spun şi spun ce ştiu.

Sigur mai sunt numeroase motive pentru care Zoso e în fruntea bloggerilor români, însă acestea sunt după părerea mea cele mai importante. Iar acum, zvonul că ar face cam 2000 de euro pe lună din blogging, nu mă mai miră. Este un model de succes în online-ul românesc, care este din păcate prea zbuciumat şi prea plin de non-valori. Dar se va schimba, pentru că vor veni mai mulţi oameni ambiţioşi, cu idei şi foarte muncitori. Mai mulţi „Zoso”.

Campania electorală, episodul 1

A început deci campania electorală pentru primărie şi consiliul local. Fiind din Oradea, o să mă refer la … Oradea.

Nu cred că o să merg la vot, sau cel puţin aceasta este părerea mea actuală. Poate cursul evenimentelor imi va schimba în viitor opinia.

Dar, dacă o să merg, e SIGUR că NU-l voi vota pe tipu’ ăsta ( da, el e )

No further comments.

Culmea dezgustului

Via arhiblog am vazut ceva care mi-a provocat o scârbă imensă.

Deci tipul acesta, lucrător în sistemul medical românesc, un tânăr medic de perspectiva ( blecs ) nu a găsit o modalitate mai eficientă în a atrage „puicuţele” decât să-şi pună poze de la locul de muncă pe profilul de hi5. Şi el lucrează la autopsie. Imaginile sunt realmente de coşmar. Dacă aveţi stomac pentru ele, daţi click aici.

Mulţi or să dea vina pe hi5, când adevărata problemă e a persoanei care evident suferă de nişte dereglări la etajele superioare. Şi dacă era înscris pe facebook, myspace sau altundeva, probleme neuronale ale acestui element, clasificat cu greu în categoria oamenilor, tot îl împingeau să-şi publice pozele hidoase. Are nevoie de un control urgent. Şi e avantajat că lucrează la spital … nici nu trebuie să meargă mult.

Iar unele comentarii la poze sunt dovada că tineretul de azi chiar o ia pe arătură. Incredibil. Este vorba totuşi de viitorul inginer, de viitoarea manager, de viitorul judecător … Oare acesta e viitorul ? Sper, chiar sper, că ce văd uneori sunt cei mai de jos, cei care nu trec clasa ani la rândul, sau au restante la kilogram. Refuz să cred că asta e elita. De fapt ştiu că nu e. Ştiu că sunt unii care vor asigura progresul omenirii şi de acum înainte.

De acum înainte o să privesc cu reticenţă medicii tineri, deşi ştiu că printre ei sunt mulţi care chiar sunt devotaţi muncii lor şi au cunoştinţele ( a nu se citi pilele 😛 ) şi ambiţia să ajungă mari specialişti. Dar oricum ar trebui să am grijă şi mai mare de sănătate. Nu de alta, dar nu vreau să ajung pe mâna unor specimene ca „Hannibal Lecter” acesta.

Deci …vă doresc multă sănătate!!!

Resursele omenirii şi securitatea globală

Citeam în zilele trecute un articol despre efectele dezastruoase ale creşterii preţurilor la alimente asupra securităţii globale. Avertismentul este dat chiar de către ONU şi pune serioase semne de întrebare asupra capacităţii omenirii în a-şi gestiona eficient resursele.

Articolul se limitează la problemele referitoare la alimentaţie, însă el poate fi cu uşurinţă generalizat pentru toate resursele Terrei, cum ar fi de exemplu resursele de petrol, de gaze şi, chiar dacă pare greu de crezut, resursele de apă. Procesul de deşertificare afectează din ce în ce mai multe regiuni de pe glob, iar alimentarea cu apă devine o problemă pentru oameni care acum 20-30 de ani nici nu se gândeau la acest lucru.

Cauza principală e suprapopularea planetei. Pur şi simplu suntem prea mulţi, iar problema mai gravă e că rata de creştere a populaţiei pe glob este la un nivel nemaiîntâlnit de-a lungul istoriei. Ca o exemplificare, în 2050 se estimează că vom fi aproape 9 miliarde de suflete. Iar Pământul nu poate suporta o asemenea populaţie, care, mai mult, distruge zi de zi ceea ce a mai rămas natural, îşi distruge practic propriul habitat, propria casă. Exceptând Europa, care va fi singurul continent care va înregistra o scădere a populaţiei ( pe continentul Nord American, creşterea populaţiei se va resimţi datorită migraţiei crescânde, populaţia nativ americană confruntându-se cu un spor demografic negativ ), în restul lumii populaţia va creşte la un nivel alarmant. Iar motorul acestor creşteri vor fi Africa şi Asia, adică cele mai sărace regiuni ale Globului. Cu problemele existente în prezent în aceste locuri, lipsa hranei, a apei, a hainelor, cu boli nimicitoare la tot pasul nu e lesne de imaginat tragedia din aceste zone peste 20-30 de ani. Iar de la lipsa nevoilor elementare, până la conflicte sângeroase e doar un pas. Imaginaţi-vă că populaţia Indiei o va depăşi în curând pe cea a Chinei, iar India este o putere nucleară care se află într-un război (neescaladat încă) cu Pakistanul de mulţi ani. Lipsa resurselor va acutiza fără doar şi poate acest conflict, care dacă va degenera într-un conflict nuclear va duce la tragedii de neimaginat. Pe de altă parte, dacă tot am amintit de China trebuie să afirm că această ţară poartă o mare parte din vina golirii resurselor Terrei. Creşterea economică uriaşă ( 11.4 % doar în 2007) face ca necesarul de resurse să crească exponenţial. Fiind o populaţie extrem de numeroasă (1.3 miliarde), care devine din ce în ce mai bogată, e evident că şi necesităţile sunt pe măsură. E adevărat că China va ajunge până în 2050 prima putere mondială, dar cu ce preţ?

Deşi multe voci afirmă deja că este mult prea târziu, trebuie să acţionăm pentru limitarea distrugerii Pământului. Iar una dintre soluţiile la care mă gândesc poate părea prea radicală şi în neconcordanţă cu democraţiile existente acum preponderent pe Glob. Este vorba despre controlul naşterilor. Aceasta a fost o practică fascistă în trecut, nu mă refer la acel gen de constrângeri, dar este clar că avem de-a face cu o problemă extrem de gravă. Iar problemele grave cer soluţii radicale. Aici nu mă refer la neapărat pedepse cu închisoare pentru familiile care vor avea mai mulţi copii, dar cumva trebuie să se găsească un compromis între limitarea naşterilor şi respectarea drepturilor omului. Deşi nu-mi place să recunosc, comunismul din China a aplicat cu succes această metodă, iar efectele sunt evidente. Ritmul de creştere al populaţiei din China s-a micşorat în ultimele decenii. Fără aceste măsuri, populaţia Chinei ar fi fost acum de 1.7 miliarde.

Pe lângă această soluţie mai trebuie reglementate legi foarte stricte împotrivă distrugerii sistematice a resurselor Pământului. O politică mai dură sunt sigur că va reduce mult din acest masacru al Terrei. Supravieţuirea omenirii e în mâinile noastre.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=E4Hcd60VoRM]

Gratuit şi legal, E-ok.ro

E-ok.ro se poate defini pe scurt ca primul site cu muzică gratuită, disponibilă legal din România. Construit ca o reţea socială, e-ok.ro se doreşte a fi un frate din România al site-ului deezer.com. Aici se vor aduna toţi artiştii români de succes iar prin aceasta nu mă refer doar la muzica lor ci şi la ştiri, fotografii, clipuri, bloguri. Site-ul este centrat în jurul utilizatorului deoarece acesta are posibilitatea de a-şi face playlist-uri cu melodiile preferate pe care le poate pune si pe blogul personal, poate asculta playlist-urile create de alţii, poate comenta sau nota melodiile sau poate interacţiona direct cu artistul. Valoarea unei piese va fi dată de numărul de difuzări a acesteia, deci de către comunitatea de utilizatori şi nu de un realizator de emisiune sau DJ ca în prezent.

Site-ul a fost lansat în varianta beta pe 15 martie, iar pe 15 mai va avea loc lansarea variantei oficiale. În varianta actuală, nu pot să nu remarc destul de multe deficienţe şi probleme. De exemplu, un punct un minus ar fi faptul că nu există posibilitatea de a derula piesele (acest lucru se pare că va fi remediat în versiunea finală) sau că nu există încă un index cu artiştii de unde utilizatorul să poată alege albumul iar mai apoi piesa dorită. Alte mici bug-uri de design sau funcţionalitate existente în varianta actuală vor fi corectate cu siguranţă până în 15 mai, acest proiect beneficiind de o mare susţinere în peisajul online românesc.

Cel care a pus bazele acestui site este Florin Grozea, membru al binecunoscutei trupe Hi-Q, care a dus o muncă de apreciat în promovarea acestuia. A dat dovadă de multă inovaţie, de viziune, mai ales într-un domeniu care are mare nevoie de ceva nou. Este vorba de muzica românească, aflată în prezent într-un declin nu doar din punct de vedere al vânzărilor ci, din păcate, şi al calităţii. Chiar dacă nu afirmă acest lucru, Florin va realiza prin e-ok.ro un mare pas în lupta împotriva descărcării ilegale de muzică. Explicaţia e simplă: de ce să descarci mii de melodii la tine pe calculator când ştii că ele sunt disponibile pe site şi le poţi asculta când doreşti într-un mod legal, singura condiţie fiind o conexiune în bandă largă la Internet, ceea ce în România nu mai este o problemă de mult.

Poate cea mai grea încercare căreia a trebuit să-i facă faţă Florin şi colaboratorii săi a fost reticenţa caselor de discuri în a-şi oferi melodiile spre ascultare gratis. Însă au fost convinse până la urmă de succesul pe care acest proiect îl poate avea în promovarea artiştilor. Şi, pe lângă imagine, artiştii şi casele de discuri vor încasa bani de pe urma difuzării fiecărei piese. Concluzia e evidentă: calitatea unei melodii va genera mai multe ascultări, deci mai mulţi bani, iar acest mod de afacere va aduce cu siguranţă un salt calitativ în muzica românească.

În final nu-mi rămâne decât să-i urez mult succes lui Florin şi să-mi afirm încă o dată încrederea în reuşita acestui proiect. Acum pot spune cu adevărat că e-ok să asculţi muzică.

Articol publicat în suplimentul “Student FUN”, Oradea, mai 2008

Presa şi banii

Gândul, vineri 18 aprilie 2008

Vroiam să citesc Gândul de vineri. Am luat ziarul în grabă şi am început să-l răsfoiesc. Am observat ceva ciudat pe prima pagină, dar impresia mea era că ceea ce vroiam să răsfoiesc e doar un supliment al ziarului. Mi-am dat seama repede că m-am înşelat; era chiar ziarul propriu-zis, având prima pagină o reclamă. De fapt, tot ziarul era „învelit” de o reclamă la Alpha Bank, iar ceea ce trebuia să fie prima pagină a fost de fapt a treia.

Atunci am început să-mi pun întrebări. Oare acesta este viitorul presei scrise sau am dat eu peste o excepţie? Dacă reclama, nevoia de bani, a pus definitiv stăpânire pe presă? Oare cei de la Gândul nu au găsit articolul din pagina 3 demn de prima pagină?

Presa scrisă a început să sufere mult. Vânzările sunt în scădere (ca o paranteză, în zona în care locuiesc şi muncesc două chioşc-uri de ziare s-au desfiinţat recent, semn că afacerea cu vânzarea de presă e în declin), iar patronii marilor corporaţii media caută soluţii în disperare. Logic, scăderea numărului de cititori duce inevitabil şi la scăderea banilor din publicitate, deoarece firmele care îşi fac reclamă tind să se orienteze înspre medii unde au cea mai mare vizibilitate. Iar preţul ziarelor nu poate fi mărit prea mult, deoarece astfel ar îndepărta şi mai mulţi cititori. Iar, să fim oneşti cei mai mulţi cititori de ziare sunt pensionarii, pentru care şi o creştere minoră a preţului ziarelor înseamnă ceva. Şi aceste vremuri tulburi cer soluţii ceva mai radicale. Am observat că în ultimul timp spaţiul alocat efectiv articolelor a scăzut, chiar dacă uneori numărul paginilor a crescut. Iar în locul lor, publicitate. Contează până la urmă cantitatea şi nu calitatea. Oare cât costă să „îmbraci” un ziar ca Gândul într-o reclamă? Ar fi interesant de aflat. Cine ştie, poate mâine voi cumpăra EVZ-BCR. Sau Cotidianul–Altex. Probabil că un CTP nu ar fi îngăduit aşa ceva. Probabil doar, sau poate şi el ar fi fost supus strategiilor de marketing şi ar fi început să scrie mondenităţi.

Dar goana după bani nu se opreşte aici. În zilele noastre are loc o „tabloidizare” masivă a presei româneşti (şi bănuiesc că nu doar româneşti). Şi aici nu mă refer la formatul de prezentare, ci la conţinut. Dacă se analizează un ziar de la mijlocul anilor 90, de exemplu, şi unul din 2008 se observă diferenţe enorme. Acum accentul este pus pe vedete, pe ştiri despre celebrităţi, pe scandaluri. Astea aduc cititori, iar redactorii dau publicului ce vrea. Acest fenomen a început iniţial să afecteze televiziunile, dar nici ziarele nu au scăpat de procesul de „otv-izare”. Cu cât scandalul este mai mare, mai personal, cu cât mai multe persoane sunt mânjite cu noroi (uneori fără vină) cu atât ziarul dispare mai repede de pe tarabe.

Şi în dauna cui se întâmplă asta? În dauna editorialelor cu stil, a părerilor avizate, cuprinzătoare, ironice … în dauna adevăratului jurnalism. Investigaţiile devin din ce mai puţine şi mai superficiale, apar articole din categoria „copy-paste” cu sutele iar informaţiile despre Guţă au devenit headline. Ştiu că este o nevoie de schimbare, de progres, însă progresul nu înseamnă diminuarea calităţii ci o schimbare în modul de expunere a informaţiilor necesare. Omul modern este un om pus pe fugă tot timpul, care vrea doar informaţii ce-l interesează, care vrea o părere care să sintetizeze tot amalgamul de date existente. Vrea o părere a unei persoane în care să aibă încredere, care să fie un model de corectitudine. Iar banii în presă stârnesc şi vor stârni întotdeauna suspiciuni. Şi aici ajungem de la ce am pornit. Presa e o afacere, corect … dar trebuie să fie o afacere bazată pe transparenţă, pe contracte ferme, iar procesul editorial ar trebui oarecum ferit de partea de marketing şi management. Din păcate, din ce în mai mult, banii devin condeiul ziariştilor.

Poate singura soluţie rămasă e mutarea presei pe internet. De fapt 30% din electorat se află online , iar în martie 2008 au existat conform trafic.ro 2.118.240 de vizitatori unici pentru blogurile analizate. Dar asta e o altă discuţie vastă.

Sclavii

7:30 Te trezeşti. O nouă zi îşi deschide porţile pentru tine. Cum o să o foloseşti?

9:00 Ajungi la lucru. Atâtea ai de făcut … dar banii sunt bani

17:00 Încă lucrezi, daca vei mai sta câteva ore vei primi bani în plus (dar clipe de viaţă în minus)

21:00 Ajungi acasă. Suni prietenii. Eşti obosit, nici azi nu poţi veni la întâlnirea cu ei. Abia reuşeşti să mănânci ceva şi să te arunci la TV.

23:00 Te culci bucurându-te de câţi bani ai reuşit să aduni azi (dar cu ce preţ?)

În lumea de azi totul e centrat pe carieră, pe bani, pe materialism. Alergăm zilnic pentru un ban în plus, o apreciere a şefului, o promovare (care evident duce la bani în plus). Restul devine secundar, micul dejun se ia în fuga, distracţia se planifică, chiar şi somnul îl reducem cât mai mult cu putinţă pentru că îl socotim ca o pierdere de timp. Cineva îmi spunea că o zi în care nu ai învăţat nimic e o zi pierdută. Nu e adevărat. O zi în care nu trăieşti e o zi pierdută. Iar goana după succes, după un viitor liniştit, plin de bani, de realizări ne face să uităm clipa de acum, să nu simţim viaţa. Lumea de azi se mişcă cu o viteză uluitoare şi dacă nu-i faci faţă devii un perdant. Dar totuşi, cu toată agitaţia asta cotidiană, de ce nu avem timp pentru a trăi şi nu doar a supravieţui? Ar trebui să zâmbim mai mult, să râdem cu poftă, fără ruşinea că cineva va vedea în gestul acesta o exprimare puerilă a sentimentelor. Şi ce dacă e aşa? În fond ar trebui să reînvăţăm să fim copii. Ţin minte când stăteam ore întregi la poveşti cu prietenii, până la miezul nopţii, când mergeam la fotbal şi uitam de trecerea timpului, când plecam să ne plimbăm şi nu mai veneam decât seara târziu spre disperarea părinţilor. Cum stăteam în iarbă, sub soare, întinşi, cât doream noi, fără să vedem în asta o pierdere de timp. Lumea era a noastră, timpul era al nostru. Copiii trăiesc fără restricţii, fără presiunea timpului, a şefului, a vieţii. Ei trăiesc cu adevărat prezentul, fără grija viitorului şi fără povara trecutului. Ce aş vrea copilăria din nou.

Noi am uitat să ne exprimăm sentimentele, am devenit roboţi prinşi în rutina vieţii. Trebuie să înţelegem că viaţa noastră nu e doar cariera noastră. Nu e o agendă cu lucrurile pe care trebuie să le facem. Trebuie să nu mai planificăm totul pentru că uneori spontaneitatea condimentează viaţa. Dacă acum ne dorim să facem ceva, ce ne împiedică? Timpul? Banii? Slujba ? Nu, doar noi, pentru că noi avem puterea de a schimba totul, de a alege să ieşim din monotonie, să fim altfel, să trăim cu adevărat. Să facem ceva nou, ceva ce nu am mai făcut înainte, să fim energici, activi, să nu lenevim.

Suntem ai tuturor, suntem captivii societăţii în care trăim, a slujbei, a prietenilor dar uităm să fim ai noştri, să trăim pentru noi. Să mai facem din când în când şi ceea ce ne place, nu doar ceea ce trebuie. Avem o singură viaţă, a noastră, care aleargă cu 60 de secunde pe minut indiferent de ce facem, deci de ce nu alegem să facem ce simţim? Ar trebui să nu mai trăim în viitor, cu planuri şi speranţe, ci în prezent, deoarece prezentul poate fi controlat. Viitorul e o sumă a dorinţelor şi a modului cum acestea se vor materializa, iar trecutul e o sumă a amintirilor. Prezentul e al nostru, de ce nu profităm de el? Ioan Gyuri Pascu spunea foarte plastic că „Adevăratul timp este un punct care se numeşte “acum”, înţepat de o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă.”. Eu aş adăuga că adevărata viaţă este un punct care se numeşte „acum”.

Oare de ce nu înţelegem că timpul este măsura întâmplărilor noastre, că acţiunile noastre determină trecerea secundelor ? De ce nu înţelegem că noi suntem stăpânii timpului şi nu prizonierii lui? Şi, fiindcă noi suntem aceea care am inventat ceasul, minutarul, secundarul am devenit practic sclavii propriilor noastre fiinţe. Dar putem să facem ceva. Putem să facem din timp prietenul nostru, prietenul vieţii noastre. Putem să redevenim ai noştri.

eok.ro nu e asa ok

S-a lansat varianta beta de la eok.ro. E un proiect ambiţios, de a oferi muzică gratuit şi legal. E de lăudat, şi chiar îi laud pe iniţiatorii săi pentru idee ( e super părerea mea), dar mai puţin pentru implementarea ei.

Există un MARE BUG. Folosind firebug am putut vedea de unde se face streaming-ul mp3-urilor. Şi am pus link-ul în browser, a intrat quicktime, am dat Save as source şi rezultatul: 1b9d0caf68923e521af67b0cbbb38e81.mp3 adica “Nicola – Dincolo de noapte e zi” 😐 . Nu ar trebui să dea voie la download ci doar la streaming … doar aşa vor aduce vizitatori pe site, apoi reclamă, deci bani pentru artişti. Un simplu .htaccess ar rezolva problema. În fine.

În altă ordine de idei, site-ul e drăguţ, însă cu unele deficienţe supărătoare. De exemplu în Firefox apar unele suprapuneri de div-uri, iar faptul că nu există derulare a melodiilor e oare o strategie a creatorilor site-ului? Să ascultăm toată melodia şi să stăm mai mult pe site ? Oricum nu e prea plăcut.

Dacă repară problema cu download-ul, restul sunt lucruri mărunte. Şi oricum sunt mai indulgent … e doar beta încă. Încă ceva: va fi doar muzică românească? Ştiu că ar fi extrem de greu să se aducă muzică străină, dar … ar fi frumos 🙂

Sincer aş dori ca acest proiect să fie un succes. Şi are toate şansele să devină. Doar trebuie puţin mai multă atenţie.

Pentru planeta noastră

Ora Pamantului 2008

6.6 miliarde de oameni , 1 singur Pământ, al nostru, al tuturor. Trebuie să avem grijă de casa noastră.
Pe 29 martie între orele 20 şi 21 milioane de oameni vor stinge luminile. Poţi fi unul dintre ei, dintre noi. Aceasta va fi ora Pământului, când, măcar pentru o oră, planeta noastră va fi mai puţin distrusă de acţiunile inconştiente ale oamenilor.

Mai multe informaţii aici sau aici

Şi, ca încheiere dacă tot stingeţi becurile incandescente, măcar în locul lor aprindeţi altele fluorescente. De ce? Pentru că becurile cu incandescenţă au un randament mult inferior celor fluorescente ( vezi aici ), iar pe lângă faptul că veţi contribui puţin la reducerea consumului energetic al umanităţii , deci implicit reducerea poluării, veţi contribui şi la reducerea facturii de curent.

Later Edit: am pus reminder pe tel să nu uit 😛

2012 – Anul „Revelaţiei”?

Cred că deja toţi dintre voi aţi auzit de teoria sfârşitului lumii în 2012. De fapt nu e vorba de un sfârşit, ci de Apocalipsă care simbolizează o Revelaţie a Adevărului. Bun, înainte să fugiţi toţi şi să vă deschideţi o fabrică de conserve :P, hai mai bine să vă fac un rezumat al acestei teorii.

Rezonanţa Schumann sau frecvenţa fundamentală de vibraţie a câmpului electromagnetic al pământului ( f = c/pi*D unde c este viteza luminii iar D este diametrul Pământului ) calculată la valoarea de 7,83 Hz a fost o constantă timp de milenii. Însă se pare că din anul 1980 această frecvenţă s-a mărit, ajungând azi la aproximativ 12 Hz. Dacă facem un calcul ajungem la concluzia că azi ziua nu mai are de fapt 24 de ore, ci vreo 16. Mai corect spus, ziua tot 24 de ore are, însă, frecvenţa Schumann fiind legată nu doar de un fenomen atmosferic ci de totalitatea fiinţelor şi a lucrurilor de pe Pământ, cele 24 de ore sunt măsurate inexact, folosindu-se o constantă care acum nu mai corespunde. Deci, deşi noi percepem 60 de bătăi de ceas pe minut, de fapt sunt 40 (adică trece timpul echivalent a 40 secunde). Iar în ritmul acesta, în decembrie 2012 timpul va ajunge la 0, practic va avea loc o restartare a timpului şi implicit a energiei. De asemenea, în anul 2012 va avea loc alinierea sistemului nostru solar peste planul galaxiei, Calea Lactee, completând un ciclu de 26000 de ani. Aceasta ar fi una din explicaţiile pentru care afirmăm din ce în ce mai des că nu ne ajunge timpul pentru nimic. Asta am observat şi eu, de multe ori timpul parcă zboară pe lângă mine. Însă pun asta pe seama faptului că am mult mai multe de făcut decât în urmă cu câţiva ani, iar dacă din 10 lucruri fac doar 8 mi se pare deja că timpul nu-i suficient, uitând că poate 10 lucruri sunt prea multe. Iar Einstein ne spune că timpul oricum este relativ (an old lady sits in your lap for a minute, a minute seems like an hour. But if a beautiful girl sits in your lap for an hour, an hour seems like a minute.”).

Un alt motiv care ne face să fim îngrijoraţi este că în anul 2012 va avea loc inversarea polilor magnetici ai Terrei. În mod normal, această inversare nu are efecte secundare nedorite, fiind un proces normal din viaţa Pământului. Însă se cercetează o corelaţie între acest fenomen şi topirea gheţarilor şi inundaţiile fără precedent din ultimii ani. Catastrofele sunt o realitate, inundaţiile, incendiile, tsunami, tornadele, toate fac ravagii în fiecare colţ al Pământului. Dar vina principală pentru schimbările climaterice o avem noi. Iar, ca o părere personală, tot noi o să fim aceia care o să ne provocăm sfârşitul, deoarece nu ştim să avem grijă de ce avem, de natură, de păduri, de oceane, de faună. Însă, aici am şi o doză de optimism, mică ce-i drept. Fiind creaturi inteligente (cel puţin majoritatea dintre noi) cred că putem să conştientizăm faptul că modul actual de viaţă, de dezvoltare, nu mai poate continua deoarece ne va duce la pierzanie. Trebuie să redevenim ai Terrei şi să nu facem Terra doar a noastră. Sau să migrăm pe Marte (să o terraformăm), dar asta e o altă discuţie.

Calendarul Mayaş, cel mai precis de pe Terra împarte timpul în Lumi. În anul 1987 s-a sfârşit a 5-a Lume, iar în 2012 va începe ce-a de-a 6-a Lume. Deci acum suntem între două Lumi, timp numit de mayaşi „Apocalipsa” sau „Revelaţia Adevărului”. Mayaşii, care deţineau la vremea lor cunoştinţe impresionante despre timp şi spaţiu, mai afirmă despre anul 2012 că vom depăşi tehnologia, vom depăşi cunoştinţele actuale despre timp şi spaţiu, vom intra în Dimensiunea a 5-a, iar ADN-ul uman va fi reprogramat şi îmbunătăţit, având 12 spirale în loc de 2 în prezent. La chestia asta nu prea pot comenta că nu cred o iotă, iar faza cu 12 spirale e demnă de un blockbuster marca Spielberg (de fapt se va face un film pe tema asta 2012: The War for Souls, în anul 2010).

Şi acum revenind cu picioarele pe pământ ( sau Pământ ) aş vrea să afirm că da, va veni sfârşitul lumii, dar nu în 2012. Iar dacă nu ne vom autodistruge prin inconştienţă, evoluţia Universului va distruge cu siguranţă Terra. Luna, cea care prin gravitaţia ei menţine Pământul pe orbită se îndepărtează faţă de Pământ cu 2 cm pe an, iar peste câteva milioane de ani va ieşi din câmpul gravitaţional al Pământului, ceea ce va deregla orbita sa de asemenea. În plus, soarele, fiind o stea are ciclul de viaţă al unei stele. Acum Soarele se află cam la jumătatea vieţii sale. Dar peste miliarde de ani va deveni o supernovă care va pulveriza viaţa de pe planeta noastră. Apoi se va stinge încet (in milioane de ani). Însă cine ştie până atunci unde vom fi şi mai ales CUM vom fi.

Deşi coincidenţele legate de 2012 par a nu se termina, trebuie să ne punem întrebarea cât din ce auzim sau citim nu e marketing, o promovare a unui subiect interesant, atractiv dar pur SF. Dar care aduce şi va aduce vânzări. Şi oricum până în 2012 mai sunt 4 ani şi mai am atâtea de făcut …