Tag Archives: vanzare

Vânzătorul

Ştiu că OneStop e un magazin online, însă aş dori să exprim în rândurile de mai jos o situaţie care se întâmplă în magazinele obişnuite şi anume un proces de vânzare a unui notebook. Pentru că mi-am dorit să fac asta, cu voia voastră o să mă plasez eu în postura vânzătorului. Mi-am dorit să fiu acel vânzător extrem de bine informat, cu vaste cunoştinţe în IT, cu reale abilităţi în comunicare, gata oricând să răspundă oricărei întrebări. Nu mi-aş dori să fiu acel tip de vânzător agasant, care te pândeşte de la intrare, te preia imediat cu acel „Vă putem ajuta cu ceva?”, iar apoi nu mai scapi de el, tu dorind doar să vezi ce oferă magazinul. Mai presus de toate însă aş dori să fiu acel vânzător corect, care nu înfloreşte calităţile produselor vândute, care este obiectiv în prezentarea calităţilor dar şi neajunsurilor produselor. Care oferă sfaturi nu doar de dragul de a vinde ce are mai scump, care vorbeşte cu posibilul client în speranţa găsirii celei mai bune soluţii pentru el. În plus, trebuie să aibă acea calitate de a se mula pe caracterul şi cunoştinţele fiecărui client. Dacă clientul e un bun cunoscător în domeniu să prezinte produsele mai tehnic, dacă nu, să încerce să prezinte pe limbajul acestuia, fără însă să profite de naivitatea sau lacuna de cunoştinţe IT a acestuia.

Era in jur de 16:30, deci încă o jumătate de oră din program, apoi plec acasă. Să nu uit să trec pe la piaţă, să iau nişte fructe. Tocmai am vândut un 5005 unei domnişoare. Toată explicaţia mea cu banda de frecvenţă, cu RMS-ul, cu acustica incintelor de lemn sau cu distorsiunile au fost în zadar. Dar apoi am legat sistemul la calculator, iar vânzarea practic a decurs de la sine. Hitul lui Dj David, „Sexy Thing” i-a explicat mult mai bine teoria înaltelor, mediilor şi joaselor decât aş fi putut să o fac eu vreodată. Sunetul impecabil generat de aceste boxe au făcut-o chiar să şi danseze, ce să mai zic de achiziţionare. Aştept încheierea programului de azi. Uşa magazinului se deschide însă încetişor şi intră un bărbat, cam pe la vreo 40-45 de ani, îmbrăcat decent, însă deloc în ton cum moda şi părând extrem de grăbit. Ştiu că nu e bine să faci portrete şi să emiţi judecăţi bazate pe aspect, însă natura omului e să ne lăsăm „păcăliţi” de prima impresie. Am folosit ghilimelele deoarece cred, doar ca o opinie personală, că această primă impresie e şi cea mai aproape de adevăr. Poate suntem dotaţi cu simţul acesta, nu ştiu, însă cred că ne dăm seama de multe după doar câteva priviri.

– Bună ziua, zise imediat ce a intrat în magazin. Am ieşit mai repede de la serviciu doar să vă pot prinde deschişi. Programul dumneavoastră se suprapune exact cu cel al meu, de aceea nu am reuşit până acum să trec pe aici.

– Bună ziua, bucuros să vă pot ajuta.

– Ceea ce m-ar interesa ar fi un laptop. Sa nu fie ceva exagerat de scump, iar din câte văd dumneavoastră aveţi şi o soluţie de creditare extrem de avantajoasă.

– Da, sigur, o să vă explic şi detaliile legate de creditare. Dar înainte de toate, aş dori să ştiu la ce veţi folosi laptop-ul ca să vă pot face o recomandare.

– În special pentru lucru. Va fi o informatizare totală a domeniului unde lucrez, vom fi nevoiţi să ne pregătim şi acasă pe programele folosite. Avem acasă un calculator, dar deja are 5 ani, iar eu mi-aş dori ceva mobil ca să-l pot utiliza şi la serviciu şi acasă.

– Şi programele folosite sunt ceva profesioniste, ştiinţifice?

– Da, ştiu că la lucru au fost nevoiţi să ne schimbe calculatoarele fiindcă nu mai făceau faţă. Tot felul de programe de proiectare, de calcule ştiinţifice, de simulări. Doar recent introduse, a început să ni se facă pregătire la locul de muncă, însă trebuie să exersez şi acasă dacă vreau să prind ceva. În plus, aş mai vrea să dau laptopul din când în când şi băiatului meu de 14 ani. E pasionat de jocuri, deşi eu nu aş vrea să devină o obsesie pentru el.

– Iar la un preţ maxim v-aţi gândit?

– Să nu depăşească 4000 Lei, că şi aşa aş dori să-l iau pe credit. Îl vreau cât mai urgent şi nu am acum banii necesari.

– Am înţeles. Recomandarea mea este acest laptop, care e la preţul 3.749,78 Lei. Este marca Asus, una dintre cele mai profesioniste companii existente pe piaţa IT: Am să explic detaliat de ce vi-l recomand. Să vă dau şi acest pliant cu specificaţiile tehnice.

– Ştiţi, eu sincer nu mă prea pricep, dacă aţi putea să-mi explicaţi mai pe înţelesul meu de ce mi-l recomandaţi.

– Desigur. În primul rând, recomandarea mea a pornit de la procesorul cu care este dotat acest laptop. Este un produs Intel, care în materie de procesoare mobile a luat faţa de câţiva ani buni concurenţilor de la AMD. Chiar dacă nu este cea mai nouă generaţie de procesoare mobile de la Intel, totuşi este un produs de top. Are o frecvenţă de lucru mare pentru laptop-uri, însă nu de mult nu doar asta mai contează pentru un procesor. Şunt multe altele care adunate laolaltă fac din acest procesor unul foarte performant. Iar în domeniul dumneavoastră trebuie o putere de calcul semnificativă. De asemenea, programele ştiinţifice cer resurse imense de memorie. Acest laptop are 2 giga de memorie, detaliu care îmbunătăţeşte semnificativ performanţele.

– Asta se vede doar când pornesc programele nu? Adică pornesc mai repede. Că nu mă supăr să aştept.

– Nu doar în acel moment. Windows-ul, mai ales Vista cu care vine echipat acest laptop consumă multă memorie, nu doar programele pornite de dumneavoastră se vor afla în memorie. Apoi când memoria se termină, Windows-ul mai ia din spaţiul de pe hard-disk pentru a o completa, însă hard-disk-ul e mult mai lent, deci sistemul în general se va mişca mai încet. După părerea mea 2 giga e o valoare rezonabilă pentru orice sistem modern al zilelor noastre. Fiindcă vi-am amintit de hard-disk trebuie să vă spun că acesta este de 250 GB, deci foarte încăpător, iar în plus există şi o unitate pentru citirea şi scrierea DVD-urilor. Acest laptop este dotat şi cu un cititor de carduri.

– Asta înseamnă că pot să pun direct pozele de pe aparat pe calculator nu?

– Exact. Citeşte 8 tipuri de carduri, deci este puţin probabil ca să aveţi la aparatul foto un card incompatibil. Ce fel de aparat aveţi?

– Un Sony, de vreo 2 ani.

– Da, tipul de carduri folosite de aceste aparate este suportat, eventual necesitând un adaptor. Dar acesta nu este scump deloc.

– Înţeleg. Văd aici pe specificaţii Cache şi FSB. La ce se referă astea? Cu cât sunt mai mari cu atât mai bine?

– Da, aşa e. Cache-ul se referă tot la o memorie, dar de data aceasta mult mai mică însă mult, mult mai rapidă ca memoria RAM. Acest cache este situat pe procesor sau uneori pe placa de bază, fiind conectat prin legături extrem de rapide, la procesor. Rolul ei este de a păstra cele mai accesate date, deci procesorul caută prima şi prima dată după date, acolo. E evident că o valoare mai mare duce la performanţe mai mari. FSB se referă la legătura dintre procesor şi placa de bază, deci în final legătura cu celelalte componente. Performanţa procesorului este direct proporţională cu lăţimea de bandă a acestei legături.

– Vă mulţumesc. Ce îmi puteţi spune despre placa video? Cred că este de asemenea o componentă importantă.

– Este esenţială, mai ales că mi-aţi spus că lucraţi cu tot felul de simulări şi reprezentări. Placa video este încă un motiv pentru care vi-am recomandat acest laptop şi nu unul mai ieftin, dar cu o placă video mai slabă. Placa video este una într-adevăr de calitate, adecvată domeniului dumneavoastră, iar băieţelul dumneavoastră va putea juca orice joc existent la ora actuală, chiar dacă nu la setările maxime. La laptopuri este greu să se monteze plăci video extrem de performante, deoarece pe lângă faptul că consumă extrem de mult, se mai şi încălzesc repede. Există desigur unele laptop-uri construite special pentru pasionaţii de jocuri, însă acelea sunt foarte scumpe. Ecranul acestui laptop este din nou unul de calitate, Asus fiind recunoscuţi pentru calitatea monitoarelor de laptop-uri. Calitatea sunetului va fi din nou una foarte bună, însă doar dacă veţi monta alte boxe. Este recunoscut că boxele de laptop nu au o calitate foarte bună a sunetului produs, însă în acest caz placa de sunet este foarte performantă, iar cu alte boxe se va vedea acest lucru. Tot legat de asta, laptopul mai are şi un webcam, care este de o calitate bunicică.

– Am şi eu unul acasă, îl folosesc ca să văd pe fratele meu care e plecat de câteva luni în Portugalia.

– Acum veţi putea vorbi cu el şi de la lucru.

– Are wireless, nu? Că am înţeles că la firmă se va trece pe utilizarea acestuia.

– Desigur, acest laptop beneficiază de conectivitate wireless, însă pe lângă aceasta mai are şi bluetooth, deci puteţi descărca de pe un telefon cu bluetooth poze, melodii sau orice altceva, fără să mai fie nevoie de cabluri. În plus laptopul are şi un modem, în caz că veţi dori să vă conectaţi la internet în acest mod.

– Windows e versiunea cea mai nouă?

– Da, Windows Vista, însă nu e varianta cea mai de top. Cu toate acestea, această variantă este suficientă pentru un utilizator obişnuit. Ar mai fi de menţionat bateria cu 6 celule, ce îi conferă o autonomie de aproximativ 2 ore. Se poate achiziţiona ulterior şi baterie cu 9 celule ce duce la creşterea acestei autonomii. Oricum, în timp veţi fi nevoit să vă cumpăraţi o baterie nouă, această componentă având cea mai pronunţată uzură.

– Da, din ce mi-aţi prezentat dumneavoastră aici, pare într-adevăr cea mai bună alegere.

– Ah, era să uit încă o caracteristică deosebit de utilă. Laptopul este prevăzut cu un cititor de amprentă, de aceea datele dumneavoastră vor putea fi păstrate în siguranţă fără teama că ar putea fi sustrase.

– Excelent, chiar îmi era teamă să îmi duc din muncă acasă tocmai din cauza unui posibil furt al datelor de la firmă. M-aţi convins, îl cumpăr. Acum v-aş ruga să-mi prezentaţi oferta de creditare…

Am stat până pe la vreo ora 5 jumătate, până am terminat toate formalităţile. Însă am fost mulţumit, asta deoarece am văzut încă un client mulţumit după o achiziţie. Mai poftiţi pe la noi.

Articol scris pentru SuperBlog 2008.

Apartamentele vin

Este vorba despre substantivul „vin”. Ştiţi, băutura aia cu proprietatea miraculoasă că, odată cu trecerea anilor devina mai bună. Şi evident mai scumpă. Şi, paradoxal, mai căutată. Şi, iar paradoxal, mai bine vândută.

Am în mână un „Jurnalul Bihorean”, din 29 iulie 2005: „vând apartament, 2 cam. Rogerius, cu îmbunătăţiri – 28.000 euro” , „vând apartament 2 camere, 25.200 E, parter, ocupabil, Rogerius”, „vând apartament 2 camere, cart. Nufarul, str. Ctin Noica, 35.000” sau „Vand Apartament, 2 camere, Q, Ioşia, et I, 29500 E”. Am făcut prin sondaj o medie între preţurile apartamentelor de 2 camere, în iulie 2005: cam în jur de 30.000 Euro.

Am tot în mână, un „Jurnalul Bihorean” din 17 octombrie 2008, deci cu aproximativ 3 ani si 3 luni mai în vârstă decât precedentul. Să vedem: „Apartament 2 camere, Dacia, preţ 50.000 Euro”, „Apartament 2 camere, Rogerius, imb. 34900 Euro”, „Apartament 2 camere, Magheru, 76000 E” sau „ Apartament tip D, strada Nufarului, pret 65.000”. Din nou am făcut o medie aritmetica de gimnaziu şi am obţinut cifra de 51.000 Euro.

Să punem şi inflaţia: în 2005, 8,6%, 4,87% în 2006 şi 6,57 % în 2007. Deci preţurile s-au majorat în 3 ani cu 20,04 %. Dacă am pune doar acest factor la socoteală ar rezulta că în 2008 un apartament de 2 camere ar trebui să fie în medie 36000 Euro. Şi să ţinem seama că e vorba de apartamente ceauşiste, care în 2008 sunt mai vechi cu 3 ani decât în 2005. Cu mai multă igrasie, cu mai puţină verdeaţă în jur, cu plin de maşini parcate chiar lângă uşă, de trebuie să fii Marius Urzică ca să ajungi acasă. Iar în 2008 suntem în plin avânt imobiliar. Construcţii peste construcţii, chiar şi în Oradea cea defavorizată. De la cartierul Soarelui, cartierul Europa, Prima, Primăverii, etc. E plin de ele. Opţiuni numeroase şi în împrejurimi, Paleu, Sânmartin, Episcopia Bihor sau alte localităţi învecinate. Apoi, din câte ştiu eu în România sporul demografic e negativ. Deci cererea nu ar trebui să sporească, cel puţin nu la un ritm alert. Ok, a crescut puterea de cumpărare, dar chiar atât cât să ne permitem şi 76.000 de Euro pe un apartament de 2 camere pe Magheru? În zgomotul acela şi aglomeraţia stresantă. Eu ştiu că piaţa poate fi redusă simplist la o ecuaţie cerere-ofertă. Cine oferă totuşi aşa mult? Iar Oradea ca Oradea, preţurile din Bucureşti nici nu merită o analiză pentru că nu urmează nici o logică.

Deci cum s-a ajuns la aceste cifre? Cine îmi explică şi mie? Pentru că, e chiar un mister demn de Sherlock Holmes.

Magazin virtual?

Sa ne imaginam urmatoarea situatie. Se deschide un magazin,mare, foarte mare, non stop, cu tot ceea ce ne dorim, insa acest magazin e diferit de restul.

In ce sens diferit? In acest magazin, nu exista case de marcat, nu exista vanzatori, nu exista paznici. Fiecare persoana care ii trece pragul alege produsele pe care si le doreste, le pune in cos, isi calculeaza singura costul total, pune banii intr-o cutie speciala si pleaca. Ar putea foarte bine sa nu plateasca nimic, deoarece nimeni nu intreaba pe nimeni, nimeni nu verifica, nu exista politie, paza, camere de supraveghere sau senzori. E foarte simplu, iei ce vrei, platesti daca vrei si pleci.

OK, sa vedem ce s-ar intampla in aceasta situatie fictiva. Oare cati dintre multii cumparatori, la un moment dat s-ar gandi: dar oare ce s-ar intampla daca nu platesc? Iau marfa si plec. Initial la aceasta posibilitate se vor gandi cei fara prea multi bani, dar care vor si cele mai scumpe produse. La inceput vor fi putini, si vor fi priviti cu dispret de majoritatea, cei care platesc. Iar ei la randul lor se vor simti jenati sa nu plateasca si vor lasa totusi catva, de ochii lumii.

Apoi cei ceva mai bogati se vor gandi: Dar oare eu de ce sunt fraier si platesc? Daca Ion aici are jumatate salariul cat mine, dar nu plateste deloc, eu de ce sa platesc integral? Mai bine platesc jumate, oricum nimeni nu observa, iar mai mult, nimeni nu imi va cere socoteala. Apoi se gandeste: si jumatate e mult, mai bine 25%, ziua urmatoare 15%, apoi nimic. Si in acest timp cantitatea cumparata creste.

In timp, si cei mai bogati or sa ajunga sa gandeasca la fel, iar banii adunati in cutie vor fi din ce in ce mai putini.

Vor mai fi persoane care vor plati pentru produsele luate din diferite motive: unii se vor gandi ca daca nu mai platesc, marfa luata de la distribuitori nu va mai putea fi achitata, deci se va procura marfa de o mai slaba calitate pentru a reduce costurile. In plus angajatii cu distribuirea, cu transportul si in final cu productia trebuie sa fie platiti, altfel isi vor cauta o alta slujba. Alte persoane vor continua sa plateasca tocmai cu gandul la aceste persoane: poate unchiul, matusa, fiul lucreaza pentru magazinul respectiv. Ce se va intampla daca va ajunge somer? Bunastarea intregii familii va fi afectata.

Dar numarul celor care platesc e din ce in ce mai mic. Zilnic, rafturile sunt din ce in ce mai goale, producatorii renunta treptat in a mai aproviziona magazinul, restul persoanelor din lantul de vanzare se reorienteaza treptat catre alte activitati. Oamenii pleaca din ce in ce mai nemultumiti de la magazin, cu o marfa de o calitate proasta si putina. Dar nu platesc pentru ea. In curand magazinul isi va inchide portile din lipsa de produse. Iar efectele nu se opresc aici. Angajatii de pe intreaga linie de productie-vanzare vor fi viitori someri, care isi vor cauta frenetic un job. Somer se traduce prin lipsa de bani, iar lipsa de bani duce inevitabil la conflicte, dupa cum istoria ne-a demonstrat de multe ori. Conflictele inseamna instabilitate, teama si in final o scadere a bunastarii pentru toti locutorii, nu doar cei implicati direct.

Ce s-ar fi intamplat daca la iesire erau pusi paznici? Sigur ca unii “cumparatori”, cei mai saraci isi ascundeau produsele prin pantaloni sau mai stiu eu pe unde. Unii ar fi prinsi, iar restul care mai inceaca se vor gandi cu siguranta de doua ori inainte. Unii vor scapa, dar procentul va fi nesimnificativ.  Ce se va intampla mai departe? Poate magazinul va mari nejustificat pretul la produse, poate va pune si alte taxe, cine stie…

Magazinul virtual e Internetul. Restul e piraterie.