Tag Archives: Rogerius

Şi votul meu merge la …

Fiindcă soarta a decis să trăiesc în cartierul Rogerius, în „mirobolantul” (da, cu ghilimele) oraş Oradea, trebuie să aleg dintre candidaţii Colegiului 9 deputaţi şi Colegiului 4 senatori la alegerile din 30 noiembrie. Sarcină grea, frate, pentru că, pe lângă faptul că, mea culpa, nu m-am prea interesat de ceea ce promit, am rămas tributar şi zicalei, de multe ori ridicată la rang de axiomă, „toţi o apă şi-un pământ”. Sub sloganul „Feriţi-vă de măgăruş”, cei de la Academia Caţavencu au dat o lisă a pătaţilor bihoreni. Decât dacă îmi alunecă ştampila din mână, fapt puţin probabil deoarece o să beau lapte în dimineaţa de 30.11, nu-i voi vota pe aceşti stimabili. Doar Octavian Bot e eligibil în colegiul din care fac parte şi oricum nu doream, nici măcar în coşmarurile mele cele mai atroce, să-i dau votul. Un om care acum este coleg cu cei pe care mai înainte îi împroşca cu noroi, mai bine s-ar împuşca, politic desigur (să nu mă acuzaţi de violenţă, daţi click pe link).

Haideţi să vedem combatanţii. În Colegiul 9, camera deputaţilor. Bot Octavian, PD-L. Nota 2. Te rugăm să părăseşti sala. Csuzi István, UDMR. Dacă intraţi pe pagina sa, vă redirectează la limba maghiară. Dumnealui candidează pentru un post în parlamentul ROMÂNIEI. Următorul. Mircea Mălan, PNL. Căsătorit cu Stela (aşa ne zice pe pagina lui, aşa o fi), domnul Mălan, de altfel un candidat cel puţin interesant, pe lângă expunerea proiectelor personale, tot la fiecare 2 cuvinte mai aruncă vreo două în direcţia lui Bot sau a lui Pop Claudiu, principalii contracandidaţi. Iar asta e o politică de piaţă de vechituri. Iar mie îmi place să-mi fac cumpărăturile din supermarket. Pare un tip deştept, dar şi un bulldog bine dresat. Pe site nu prea are prezentată platforma sa, proiectele concrete, dar la unele emisiuni electorale şi le-a făcut auzite. Intră în opţiunile mele. Păcală Dan Nicolae, PNG-CD, un candidat obscur, cu un nume celebru. Sub imperiul celui mai iubit cioban al ţării, şansele sale pentru un fotoliu cald sunt minime. Fără să cunosc prea multe despre respectivul, mă rezum doar la un pronostic sub 2%. Şi sunt optimist. Pop Claudiu Adrian, PSD+PC. Hai sa-l lăsăm deocamdată pe acest candidat şi să vă spun ceva despre relaţia PSD şi PC. E ca o căsătorie pe interes, cu soţul un mare mahăr hrebesciunian, patronul unei afaceri cu sfori, prospere, care de asemenea mai are afaceri într-o firmă de termopane, iar în timpul liber numără ouă. Soţia, curăţătoare de antene, 1, 2 sau chiar 3, a acceptat s-o ţie mahărului, doar, doar o va duce şi pe ea prin lume, pe la Casa Poporului, prin delegaţii sau evenimente de asemenea gen. În schimb, mahărul, profită de pe urma acestei uniuni PUR şi simplu idioate pentru a obţine imagine. Vrea să fie văzut, adorat, preaslăvit, iar restul să fie făcuţi cu ou, oţet şi ketchup Tomi. Asemenea alianţei Dick & Ass (DA), eu îi dau alianţei PSD+PC= LOVE, maxim 6 luni. Atunci mahărul îşi va da seama că e mai bine să o faci singur. Guvernarea, desigur.

Revenind la Pop Claudiu. Pare, sincer, un tip de treabă. Însă cam … jucabil pe degete. Nu emană forţă, personalitate, un păpuşar bun l-ar putea folosi după bunul plac. Iar sloganul său demn de divizia A, Burger („fără blat, m-am săturat” sau versiunea 2.0, „fără blat, pentru tine mă bat”) denotă şi un staff de campanie cam neinspirat. Deşi cu iz de mentă, această candidatură este una de luat în seamă. E pe lista mea. Vac Mircea-Teofil, PRM. Din nou, o prezenţă discretă, la fel cu numărul voturilor pe care le va aduna. Un Pre-PS: Ce optimist e băiatul …

La Senat, bătălia e mai serioasă, părerea mea. Deşi, paradoxal, banii se învârt de obicei în cealaltă cameră de odihnă a hotelului de 5 stele, uneori denumit şi Parlamentul României. Carp Gheorghe, PNL, actualmente viceprimar. O platformă interesantă, un site bine pus la punct, iar la blog o singură postare, cea de prezentare. Iar acolo, surpriză, doar comentarii pozitive. Ce frumos. Bleah. Cenzura salvează România, nu?. E adevărat că a făcut lucruri de lăudat la spitalul de copii, care începe să arate ca unul decent şi nu ca acum vreo 10 ani când copii dormeau cu becurile aprinse de teama şobolanilor care îşi făceau siesta prin saloane. E o realizare şi merită menţionată. Cu câteva idei demne de scenarii de succes (vezi ideea de a muta orele elevilor de la Eminescu cu o jumătate de oră mai devreme), totuşi Carp e un candidat cu şanse mari. Cutuş Lazăr, PNG-CD. Traseist de meserie, avocatul Cutuş Lazăr va face doar act de prezenţă la aceste alegeri. Am dubii serioase că va fi votat de rude. Pentru că gargara electorală nu e un sport, iar românii încă apreciază caracterul. Sau cel puţin sper.

Delorean Gyula, UDMR. Sau Ion-Iulius Delorean, în funcţie de etnia cu care stă de vorbă. Pentru o porţie de râs pe seama afişelor acestui candidat vizitaţi post-ul acesta. Eu am râs la greu. Va primi votul majorităţii maghiarilor, deci are şanse serioase. Groza Mihai-Dan, PD-L. După ce a fost bolojenit la alegerile pentru primărie, acest Neo al politicii locale se întoarce cu forţe proaspete. Cu un CV interesant, dar fără o campanie susţinută, Mihai Groza se bazează, cred eu, pe voturile anti-Bolojan. Adică aceia care l-au votat pe actualul primar, iar acum le pare rău. Poate o să aibă succes, însă, o lecţie importantă pe care nu a învăţat-o e că politica se ţine pentru oameni, alături de oameni şi prin oameni. Are şanse, puţine, dar are. Mang Ioan, PSD-PC. De departe cel mai activ candidat, cu numeroase întâlniri cu posibilii alegători, cu o campanie zic eu destul de reuşită. Păcătuieşte însă prin prisma trecutului său universitar. Cine nu mai ţine minte calculatoarele Keysys aflate în toate sălile? Nişte afaceri profitabile. Nu pentru Universitate. Se spune să nu întrebi niciodată pe cineva cum a făcut primul milion de dolari. Dar eu vreau să întreb. Oare cum a făcut domnul Mang primul milion de dolari?. Ca şi puncte pozitive, Mang Ioan e cel mai aproape de orădeni, a dus o campanie bine gândită, multe participări la TV, şi-a spus răspicat programul şi acum aşteaptă recompensa alegătorilor. Are în vocea sa convingerea că ceea ce spune chiar crede, nu ca şi alţi colegi de partid, de exemplu Lia Pop. Dar ea nu e în raza ştampilei mele. Dacă nu ar fi de la PSD, cred că ar avea mai multe de câştigat. Dar şi aşa, are foarte mari şanse.

În loc de concluzie, să vă zic sloganul meu electoral: „Toţi avem nevoie de odihnă. Unii au nevoie de 4 ani. Ajutaţi-i. Votaţi-i”.

Orice asemănare cu personaje şi întâmplări reale este absolut intenţionată.

Apartamentele vin

Este vorba despre substantivul „vin”. Ştiţi, băutura aia cu proprietatea miraculoasă că, odată cu trecerea anilor devina mai bună. Şi evident mai scumpă. Şi, paradoxal, mai căutată. Şi, iar paradoxal, mai bine vândută.

Am în mână un „Jurnalul Bihorean”, din 29 iulie 2005: „vând apartament, 2 cam. Rogerius, cu îmbunătăţiri – 28.000 euro” , „vând apartament 2 camere, 25.200 E, parter, ocupabil, Rogerius”, „vând apartament 2 camere, cart. Nufarul, str. Ctin Noica, 35.000” sau „Vand Apartament, 2 camere, Q, Ioşia, et I, 29500 E”. Am făcut prin sondaj o medie între preţurile apartamentelor de 2 camere, în iulie 2005: cam în jur de 30.000 Euro.

Am tot în mână, un „Jurnalul Bihorean” din 17 octombrie 2008, deci cu aproximativ 3 ani si 3 luni mai în vârstă decât precedentul. Să vedem: „Apartament 2 camere, Dacia, preţ 50.000 Euro”, „Apartament 2 camere, Rogerius, imb. 34900 Euro”, „Apartament 2 camere, Magheru, 76000 E” sau „ Apartament tip D, strada Nufarului, pret 65.000”. Din nou am făcut o medie aritmetica de gimnaziu şi am obţinut cifra de 51.000 Euro.

Să punem şi inflaţia: în 2005, 8,6%, 4,87% în 2006 şi 6,57 % în 2007. Deci preţurile s-au majorat în 3 ani cu 20,04 %. Dacă am pune doar acest factor la socoteală ar rezulta că în 2008 un apartament de 2 camere ar trebui să fie în medie 36000 Euro. Şi să ţinem seama că e vorba de apartamente ceauşiste, care în 2008 sunt mai vechi cu 3 ani decât în 2005. Cu mai multă igrasie, cu mai puţină verdeaţă în jur, cu plin de maşini parcate chiar lângă uşă, de trebuie să fii Marius Urzică ca să ajungi acasă. Iar în 2008 suntem în plin avânt imobiliar. Construcţii peste construcţii, chiar şi în Oradea cea defavorizată. De la cartierul Soarelui, cartierul Europa, Prima, Primăverii, etc. E plin de ele. Opţiuni numeroase şi în împrejurimi, Paleu, Sânmartin, Episcopia Bihor sau alte localităţi învecinate. Apoi, din câte ştiu eu în România sporul demografic e negativ. Deci cererea nu ar trebui să sporească, cel puţin nu la un ritm alert. Ok, a crescut puterea de cumpărare, dar chiar atât cât să ne permitem şi 76.000 de Euro pe un apartament de 2 camere pe Magheru? În zgomotul acela şi aglomeraţia stresantă. Eu ştiu că piaţa poate fi redusă simplist la o ecuaţie cerere-ofertă. Cine oferă totuşi aşa mult? Iar Oradea ca Oradea, preţurile din Bucureşti nici nu merită o analiză pentru că nu urmează nici o logică.

Deci cum s-a ajuns la aceste cifre? Cine îmi explică şi mie? Pentru că, e chiar un mister demn de Sherlock Holmes.

Oradea Shopping Center

As dori sa scriu in acest post despre posibilitatile pe care oradenii le au acum pentru a face un shopping civilizat, dar mai ales despre viitoarele centre care vor aparea si care vor creste semnificativ metrii patrati de spatii comerciale din orasul de pe Crisul Repede.

Inainte de 2002, comertul din Oradea era departe de a fi unul civilizat. Poate doar exceptand magaziulul Crisul, restul erau doar celebrele ABC-uri de la parterul blocurilor sau alte mici supermarketuri, Artima, Profi sau Trei G.

La ora actuala, Lotus Market este singurul mall din Oradea. Inaugurat la 6 decembrie 2002, Lotus a fost primul mall din Transilvania, fiind la acea data ceva nemaivazut de multi oradeni. De aici si succesul avut. In 2006 s-a extins, iar acum are peste 130 de magazine, de la imbracaminte, electronice si electrocasnice, bijuterii, carte, cafenele, restaurante, un cinema Multiplex, biliard si multe altele. Insa popularitatea sa a inceput sa scada, mai ales datorita brand-urilor foarte scumpe cu produse greu accesibile oradeanului de rand. In ceea ce ma priveste, motivele care ma determina sa vin aici sunt foarte putine. Cinematograful Hollywood Multiplex este unul dintre ele. Aici ruleaza cele mai noi filme, iar calitatea vizionarii lor este in general una foarte buna. Fiind si singurul cinema de calitate ramas in oras este evident de ce atrage cei mai multi vizitatori in mall. Alte magazine cat de cat accesibile sunt cele de decoratiuni, cafenelele si magazinele de carte (diverta si teora). In rest, daca treci prin mall vezi o pustietate dezolanta. Este pacat, deoarece venitul aici ar trebui sa fie o combinatie perfecta de cumparaturi si petrecere a timpului liber. Cred ca preluarea Artima de catre Carrefour si marirea suprafetei prin construire Carrefoue Express va da un mare plus de popularitate mall-ului.

Tin minte ce valva s-a facut la inaugurarea Metro Oradea in 2002. Toti oradenii mergeau la cumparaturi acolo, a fost primul hypermarket ( de fapt e cash&carry ) din Oradea si a impresionat pe multi. Apoi a urmat Praktiker, specializat pe produse de casa si gradina. Oradea incepea sa fie tinta investitiilor de acest fel. Aparitia Selgros pe piata oradeana nu a mai mirat pe nimeni.

Acum toate acestea sufera de pe urma pierderii clientilor. In afara de cumparaturile en-gros, oradenii nu se mai inghesuie sa le treaca pragul. Asta pentru ca in 2006 a aparut cel mai important jucator de pe piata, Real. Acesta a spulberat pur si simplu concurenta prin preturile practicate, prin faptul ca asigura transport gratuit, prin faptul ca gaseai tot ce iti doreai. In prezent in Real este tot timpul o imbulzeala de nedescris, ceea ce ironic transforma comertul civilizat intr-unul de piata de vechituri. Certuri, inghesuiala in masinile puse la dispozitie, carucioare langa carucioare printre rafturile stramte ca sa intre cat mai multe produse. De mult mi s-a acrit de Real, iar faptul ca mai merg acolo din cand in cand se datoreaza doar lipsei alternativelor. In schimb pentru companie afacerea merge ca unsa, hypermarketul din Oradea fiind unul dintre cele mai profitabile din tara.

In 2007 a mai aparut un brand, de data aceasta unul romanesc. Este vorba de PIC. Este un hypermarket mare (10000 m2), aranjat, cu spatii mari intre rafturi, cu transport gratuit … insa aproape gol. Motivul e pretul produselor, semnificativ mai mare decat al concurentei. Ca un experiment mai demult am comparat 3 produse de la NovaEuro cu produsele din PIC. Cele din PIC erau toate mai scumpe. Desi eu ma asteptam ca macar clientii din Rogerius sa fie atrasi de PIC, tot masinile de Real sunt arhipline, oamenii chiar actionand intr-un mod neanderthal-listic pentru a prinde un loc.

Cam acesta este peisajul actual. Deci ce ne rezerva viitorul?

Sa incep cu proiectul pe care il astept cel mai mult. Este vorba despre Tiago Mall. Acesta va fi situat pe Calea Aradului, langa centura, aproape de Real si de viitorul Era Shopping Park. Mall-ul va avea 25.000 mp de suprafata inchiriabila ce va adaposti aproximativ 150 de magazine. Intotdeauna voi prefera un mall in dauna unui hypermarket, chiar daca una din ancorele unui mall va fi intotdeauna un hypermarket. Dar un mall este altceva. Este si un loc de distractie, de petrecere a timpului liber, cu restaurante, cafenele si cinema. Eu cred ca Oradea poate “suporta” pana la 3 mall-uri, deci Tiago cred ca va fi un succes imens, pozitionarea sa fiind un mare atu. Principalul punct de atractie va fi cu siguranta cinematograful digital 3D din Tiago, construit de firma The LIght. Acesta va avea 8 ecrane si 1100 locuri. Sincer, abia astept sa vad filme in 3D la noul cinema, iar daca pretul nu va fi exagerat cu siguranta ca voi deveni un client fidel. Un video edificator aici. Tiago ar trebui sa-si deschida portile in octombrie 2008, dar ritmul lucrarilor ma face sa cred ca doar anul viitor ne vom putea plimba pe coridoarele sale.

Tot in 2009 se anunta deschiderea unui shopping park, pe numele sau Era Shopping Park. Acesta va fi imens, 83000 mp si va avea in componeneta nume mari, cum ar fi: Carrefour, Bricostore, MobExpert, Cinema City si Media Galaxy. Dupa parerea mea un asemenea proiect este foarte riscant. Riscul cel mai mare e dat de pozitionare. Aproape de Real si de Tiago, precum si de noul magazin de casa si gradina Obi ( ce ce construieste in parcarea Real). Carrefour va face o concurenta serioasa Real, ceea ce e foarte bine, insa intre Media Galaxy si Flanco din Real, intre Bricostore si Obi si intre Cinema City si The Light va exista o canibalizare care cred ca le va dauna tuturor. O pozitionare in zona Episcopia Bihor sau poate in zona Metro ar fi garantat practic succesul acestei afaceri. Asa, o sa vedem.

In locul fostei parcari din fata Pietei Mari se construieste Oradea Plaza. Acolo se anunta a fi o zona plina cu atractii, incepand cu aceasta constructie, cu Cetatea si cu noua biserica aflata in constructie. Va fi cu siguranta un punct de atractie al orasului. Revenind la Oradea Plaza, aceasta va avea un supermarket Spar, un magazin Domo (sincer, eu asta astept cel mai mult), un restaurant si o cafenea. In plus vor fi birouri si o parcare subterana. Designul cladirii va trebui sa fie unul de exceptie, zona in care este situat impunand acest lucru. Acest concept de plaza este des intalnit in orasele europene, deci sunt sigur ca si pe la noi va avea succes. Din pacate termenul de predare din 2008 va fi cu siguranta depasit.

La aceste “provocari” Real nu sta cu mainile in san. Germanii au in plan un nou magazin in Oradea, mai precis in Episcopia Bihor. Termenul de 2008 este unul nerealist, in opinia mea, planul fiind finalizat doar recent. Acest Real este absolut necesar nu doar pentru companie dar si pentru locuitorii din Rogerius, printre care ma numar.

Exista si numeroase zvonuri, cum ca in locul fabricii Infratirea se va face Iulius Mall, ca Kaufland vor intra si ei pe piata, sau Auchan ( firma originara din Lille ) sau Lidl. Dar inca nu se stie nimic concret. Sunt chiar curios ce se va face in Decebal pe locul Infratirea, terenul de acolo valorand enorm. Iar pozitionarea e de nota 10.

Ca o concluzie, Oradea va deveni un centru comercial al acestei parti a tarii. Doar sa existe bani ca sa fie pline toate magazinele. E cert ca unele vor avea probleme mari, poate vor fi si falimente rasunatoare, dar numarul mare al centrelor comerciale nu va face decat sa sporeasca concurenta si deci totul va fi in beneficiul cumparatorului.