Author Archives: Dan Pop

About Dan Pop

I was born naked, wet and hungry. Then things got worse.

Vânzătorul

Posted on by
Reply

Ştiu că OneStop e un magazin online, însă aş dori să exprim în rândurile de mai jos o situaţie care se întâmplă în magazinele obişnuite şi anume un proces de vânzare a unui notebook. Pentru că mi-am dorit să fac asta, cu voia voastră o să mă plasez eu în postura vânzătorului. Mi-am dorit să fiu acel vânzător extrem de bine informat, cu vaste cunoştinţe în IT, cu reale abilităţi în comunicare, gata oricând să răspundă oricărei întrebări. Nu mi-aş dori să fiu acel tip de vânzător agasant, care te pândeşte de la intrare, te preia imediat cu acel „Vă putem ajuta cu ceva?”, iar apoi nu mai scapi de el, tu dorind doar să vezi ce oferă magazinul. Mai presus de toate însă aş dori să fiu acel vânzător corect, care nu înfloreşte calităţile produselor vândute, care este obiectiv în prezentarea calităţilor dar şi neajunsurilor produselor. Care oferă sfaturi nu doar de dragul de a vinde ce are mai scump, care vorbeşte cu posibilul client în speranţa găsirii celei mai bune soluţii pentru el. În plus, trebuie să aibă acea calitate de a se mula pe caracterul şi cunoştinţele fiecărui client. Dacă clientul e un bun cunoscător în domeniu să prezinte produsele mai tehnic, dacă nu, să încerce să prezinte pe limbajul acestuia, fără însă să profite de naivitatea sau lacuna de cunoştinţe IT a acestuia.

Era in jur de 16:30, deci încă o jumătate de oră din program, apoi plec acasă. Să nu uit să trec pe la piaţă, să iau nişte fructe. Tocmai am vândut un 5005 unei domnişoare. Toată explicaţia mea cu banda de frecvenţă, cu RMS-ul, cu acustica incintelor de lemn sau cu distorsiunile au fost în zadar. Dar apoi am legat sistemul la calculator, iar vânzarea practic a decurs de la sine. Hitul lui Dj David, „Sexy Thing” i-a explicat mult mai bine teoria înaltelor, mediilor şi joaselor decât aş fi putut să o fac eu vreodată. Sunetul impecabil generat de aceste boxe au făcut-o chiar să şi danseze, ce să mai zic de achiziţionare. Aştept încheierea programului de azi. Uşa magazinului se deschide însă încetişor şi intră un bărbat, cam pe la vreo 40-45 de ani, îmbrăcat decent, însă deloc în ton cum moda şi părând extrem de grăbit. Ştiu că nu e bine să faci portrete şi să emiţi judecăţi bazate pe aspect, însă natura omului e să ne lăsăm „păcăliţi” de prima impresie. Am folosit ghilimelele deoarece cred, doar ca o opinie personală, că această primă impresie e şi cea mai aproape de adevăr. Poate suntem dotaţi cu simţul acesta, nu ştiu, însă cred că ne dăm seama de multe după doar câteva priviri.

– Bună ziua, zise imediat ce a intrat în magazin. Am ieşit mai repede de la serviciu doar să vă pot prinde deschişi. Programul dumneavoastră se suprapune exact cu cel al meu, de aceea nu am reuşit până acum să trec pe aici.

– Bună ziua, bucuros să vă pot ajuta.

– Ceea ce m-ar interesa ar fi un laptop. Sa nu fie ceva exagerat de scump, iar din câte văd dumneavoastră aveţi şi o soluţie de creditare extrem de avantajoasă.

– Da, sigur, o să vă explic şi detaliile legate de creditare. Dar înainte de toate, aş dori să ştiu la ce veţi folosi laptop-ul ca să vă pot face o recomandare.

– În special pentru lucru. Va fi o informatizare totală a domeniului unde lucrez, vom fi nevoiţi să ne pregătim şi acasă pe programele folosite. Avem acasă un calculator, dar deja are 5 ani, iar eu mi-aş dori ceva mobil ca să-l pot utiliza şi la serviciu şi acasă.

– Şi programele folosite sunt ceva profesioniste, ştiinţifice?

– Da, ştiu că la lucru au fost nevoiţi să ne schimbe calculatoarele fiindcă nu mai făceau faţă. Tot felul de programe de proiectare, de calcule ştiinţifice, de simulări. Doar recent introduse, a început să ni se facă pregătire la locul de muncă, însă trebuie să exersez şi acasă dacă vreau să prind ceva. În plus, aş mai vrea să dau laptopul din când în când şi băiatului meu de 14 ani. E pasionat de jocuri, deşi eu nu aş vrea să devină o obsesie pentru el.

– Iar la un preţ maxim v-aţi gândit?

– Să nu depăşească 4000 Lei, că şi aşa aş dori să-l iau pe credit. Îl vreau cât mai urgent şi nu am acum banii necesari.

– Am înţeles. Recomandarea mea este acest laptop, care e la preţul 3.749,78 Lei. Este marca Asus, una dintre cele mai profesioniste companii existente pe piaţa IT: Am să explic detaliat de ce vi-l recomand. Să vă dau şi acest pliant cu specificaţiile tehnice.

– Ştiţi, eu sincer nu mă prea pricep, dacă aţi putea să-mi explicaţi mai pe înţelesul meu de ce mi-l recomandaţi.

– Desigur. În primul rând, recomandarea mea a pornit de la procesorul cu care este dotat acest laptop. Este un produs Intel, care în materie de procesoare mobile a luat faţa de câţiva ani buni concurenţilor de la AMD. Chiar dacă nu este cea mai nouă generaţie de procesoare mobile de la Intel, totuşi este un produs de top. Are o frecvenţă de lucru mare pentru laptop-uri, însă nu de mult nu doar asta mai contează pentru un procesor. Şunt multe altele care adunate laolaltă fac din acest procesor unul foarte performant. Iar în domeniul dumneavoastră trebuie o putere de calcul semnificativă. De asemenea, programele ştiinţifice cer resurse imense de memorie. Acest laptop are 2 giga de memorie, detaliu care îmbunătăţeşte semnificativ performanţele.

– Asta se vede doar când pornesc programele nu? Adică pornesc mai repede. Că nu mă supăr să aştept.

– Nu doar în acel moment. Windows-ul, mai ales Vista cu care vine echipat acest laptop consumă multă memorie, nu doar programele pornite de dumneavoastră se vor afla în memorie. Apoi când memoria se termină, Windows-ul mai ia din spaţiul de pe hard-disk pentru a o completa, însă hard-disk-ul e mult mai lent, deci sistemul în general se va mişca mai încet. După părerea mea 2 giga e o valoare rezonabilă pentru orice sistem modern al zilelor noastre. Fiindcă vi-am amintit de hard-disk trebuie să vă spun că acesta este de 250 GB, deci foarte încăpător, iar în plus există şi o unitate pentru citirea şi scrierea DVD-urilor. Acest laptop este dotat şi cu un cititor de carduri.

– Asta înseamnă că pot să pun direct pozele de pe aparat pe calculator nu?

– Exact. Citeşte 8 tipuri de carduri, deci este puţin probabil ca să aveţi la aparatul foto un card incompatibil. Ce fel de aparat aveţi?

– Un Sony, de vreo 2 ani.

– Da, tipul de carduri folosite de aceste aparate este suportat, eventual necesitând un adaptor. Dar acesta nu este scump deloc.

– Înţeleg. Văd aici pe specificaţii Cache şi FSB. La ce se referă astea? Cu cât sunt mai mari cu atât mai bine?

– Da, aşa e. Cache-ul se referă tot la o memorie, dar de data aceasta mult mai mică însă mult, mult mai rapidă ca memoria RAM. Acest cache este situat pe procesor sau uneori pe placa de bază, fiind conectat prin legături extrem de rapide, la procesor. Rolul ei este de a păstra cele mai accesate date, deci procesorul caută prima şi prima dată după date, acolo. E evident că o valoare mai mare duce la performanţe mai mari. FSB se referă la legătura dintre procesor şi placa de bază, deci în final legătura cu celelalte componente. Performanţa procesorului este direct proporţională cu lăţimea de bandă a acestei legături.

– Vă mulţumesc. Ce îmi puteţi spune despre placa video? Cred că este de asemenea o componentă importantă.

– Este esenţială, mai ales că mi-aţi spus că lucraţi cu tot felul de simulări şi reprezentări. Placa video este încă un motiv pentru care vi-am recomandat acest laptop şi nu unul mai ieftin, dar cu o placă video mai slabă. Placa video este una într-adevăr de calitate, adecvată domeniului dumneavoastră, iar băieţelul dumneavoastră va putea juca orice joc existent la ora actuală, chiar dacă nu la setările maxime. La laptopuri este greu să se monteze plăci video extrem de performante, deoarece pe lângă faptul că consumă extrem de mult, se mai şi încălzesc repede. Există desigur unele laptop-uri construite special pentru pasionaţii de jocuri, însă acelea sunt foarte scumpe. Ecranul acestui laptop este din nou unul de calitate, Asus fiind recunoscuţi pentru calitatea monitoarelor de laptop-uri. Calitatea sunetului va fi din nou una foarte bună, însă doar dacă veţi monta alte boxe. Este recunoscut că boxele de laptop nu au o calitate foarte bună a sunetului produs, însă în acest caz placa de sunet este foarte performantă, iar cu alte boxe se va vedea acest lucru. Tot legat de asta, laptopul mai are şi un webcam, care este de o calitate bunicică.

– Am şi eu unul acasă, îl folosesc ca să văd pe fratele meu care e plecat de câteva luni în Portugalia.

– Acum veţi putea vorbi cu el şi de la lucru.

– Are wireless, nu? Că am înţeles că la firmă se va trece pe utilizarea acestuia.

– Desigur, acest laptop beneficiază de conectivitate wireless, însă pe lângă aceasta mai are şi bluetooth, deci puteţi descărca de pe un telefon cu bluetooth poze, melodii sau orice altceva, fără să mai fie nevoie de cabluri. În plus laptopul are şi un modem, în caz că veţi dori să vă conectaţi la internet în acest mod.

– Windows e versiunea cea mai nouă?

– Da, Windows Vista, însă nu e varianta cea mai de top. Cu toate acestea, această variantă este suficientă pentru un utilizator obişnuit. Ar mai fi de menţionat bateria cu 6 celule, ce îi conferă o autonomie de aproximativ 2 ore. Se poate achiziţiona ulterior şi baterie cu 9 celule ce duce la creşterea acestei autonomii. Oricum, în timp veţi fi nevoit să vă cumpăraţi o baterie nouă, această componentă având cea mai pronunţată uzură.

– Da, din ce mi-aţi prezentat dumneavoastră aici, pare într-adevăr cea mai bună alegere.

– Ah, era să uit încă o caracteristică deosebit de utilă. Laptopul este prevăzut cu un cititor de amprentă, de aceea datele dumneavoastră vor putea fi păstrate în siguranţă fără teama că ar putea fi sustrase.

– Excelent, chiar îmi era teamă să îmi duc din muncă acasă tocmai din cauza unui posibil furt al datelor de la firmă. M-aţi convins, îl cumpăr. Acum v-aş ruga să-mi prezentaţi oferta de creditare…

Am stat până pe la vreo ora 5 jumătate, până am terminat toate formalităţile. Însă am fost mulţumit, asta deoarece am văzut încă un client mulţumit după o achiziţie. Mai poftiţi pe la noi.

Articol scris pentru SuperBlog 2008.

Mi-e dor

Posted on by
2

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mNG5KGEVMjU]

Mie dor de vacantele la bunici cand stateam adunati toti pana la vreo 2-3 noaptea si ne vorbeam de toate fara sa ne plictisim, cand plecam noaptea prin cimitir doar sa ne demonstram cine e mai tare, cand aduceam un casetofon rablagit si ascultam genius in caminul cultural din sat. Cand mai aveam curajul si invitam pe cate o fata, dansam 2 minute, iar apoi rusinat plecam de acolo, dandu-mi seama ce prost dansez. Mi-e dor de vremurile cand mergeam la Barcau toata satra, si ne balaceam acolo de dimineata de cand inghetam tot in apa, pana seara cand se mai incalzea, dar ne mancau tot tantarii. In sat au fost primele batai, cand fugeam speriat de aia mai mari, cand ma inchideam in casa cu inima cat un purice si ieseam doar dupa cateva ore tot tremurand. Erau aceeasi baieti mai mari care cand ma prindeau prin apa ma puneau sa inghit vreo juma de rau. Au fost primele dansuri, mai precis niste miscari aiurea, fara nici o logica si ritm. A fost prima iubire, prima fata pentru care eram gata sa fac totul. Mi-e dor de caini, pisici, vaci, rate, de puii de gaina aia micuti si asa de pufosi ca stateam in fata cosului si din cand in cand scoteam cate unul doar ca sa il mangai, de momentele cand trebuia sa avem grija de gaste si noi ne imbatam cu vin. Remember? Mi-e dor de atunci cand am incercat primele tigari si mancam prune doar sa nu se simta mirosul. Acum totul e … e nimic. Cei care mai vin pe acolo vin doar sa-si arate ultimul telefon sau ultima masina. Sa bage manele si sa fie “cool”. Acum e trist.

Mi-e dor de momentele care le petreceam prin oras, de bicicleta luata de mami cu 13.000 de lei, pt ca mai scumpa nu si-a permis. Cat am uzat de bicicleta aia, eram toata ziua pe ea, atat de fericit eram. Mergeam prin fata blocului, apoi strategic ma invarteam de 2 ori, si apoi plecam cu ea in departari, adica in alte cartiere si veneam tot ud acasa. Mi-e dor de atunci cand ma dadeam pe hinta sau pe topogan, de cand mergeam la terenul de dupa calea ferata sa jucam fotbal si ne alungau aia de la scoala de fotbal. Dar a doua zi eram din nou acolo. Mi-e dor de cele cateva luni de cercetas cand mergeam noi inarmati doar cu un sandwitch si o apa sa vedem tot orasul. Si ajungeam la gara si unul dintre noi a injurat la microfon “Suge-ti … pe peronul 2”, si a iesit ala nervos de acolo, ca nu mai stiam pe unde sa o mai luam la fuga. Mi-e dor de colegii din generala, cu care ma mai si bateam si cel mai des luam bataie. Acum nu mai sunt prieteniile de atunci. Acum e doar Messenger, mp3, filme care de care mai tampite. Acum e trist.

Mi-e dor de guma turbo, de sucul de la tec, de lanterna pe care am obtinut-o in schimbul intregii mele colectii de abtibilde. Mie dor de matchboxurile, mai ales alea pe care le trageai un pic in spate si mergeau in fata, mi-e dor de genius, andre, gaz pe foc, fun factory, de casetele pentru care ceream bani la parinti, de walkman-ul meu albastru si al sorei rosu pe care l-am luat cand al meu s-a stricat. Mi-e dor de lapte gros, chair daca ieseam de acolo cu coastele aproape facturate, si cu o durere de spate de stateam la 70 grade la ora. Mi-e dor de tupu’, de matza, de “din oceanul pacific, a iesit un peste mic …”. Mi-e dor de ciocolata Jose pe care mi-o aducea mami de fiecare data cand venea de la lucru si o asteptam ca ceva ce mi se cuvine. Acum nu mai primesc. Acum e doar pizza, castane, catering. Acum e trist.

Mi-e dor de copilarie, ce naiba!

Love Story

Posted on by
7

Eram fericiţi împreună. Extrem de fericiţi. De fapt aş fi vrut să folosesc alt termen, însă încă nu am găsit în dicţionar unul care să fie pe măsura a ceea ce simţeam. Zâmbete în fiecare dimineaţă la plecarea la serviciu. Zâmbete şi pupici. Odată ajunşi acolo ne sunam atât de des încât aveam senzaţia că e lângă mine, vorbea atât de duios încât fiecare cuvânt părea o îmbrăţişare caldă. Când ieşeam de la job eram atât de dornic să o revăd încât aş fi plătit toţi şoferii de pe traseu doar să se dea la o parte şi să-mi lase liberă calea către puiul meu. Seara era ca o clipă ruptă din rai. Trecea atât de repede, dar era divină. Ce frumos era!

Dar …

O zi de toamnă târzie, o vreme sumbră, bacoviană. Aveam nevoie de glasul ei mlădios, o sun. –Pusiii Ela!. – Bună, Dan. Am rămas blocat. Glasul ei era schimbat. Se auzea atât de clar încât m-am întors crezând că-mi şopteşte la ureche. Dar nu era doar asta. Ea niciodată nu îmi zicea Dan, niciodată. Şi atât de mult îmi plăcea că nu folosea numele acesta, mi se pare prea impersonal, prea rece, prea insensibil. Am trecut însă repede peste şocul iniţial. –Ce mai faci, iubi? O întrebai sperând că totul va reveni la normal. – Bine … Dan, mă scuzi te rog, am de lucru, vorbim noi mai încolo. Pa. Mi-a închis telefonul. Ea niciodată nu era prea ocupată pentru mine. Încă ea era cea care suna cel mai des. În ziua aceea nu m-a mai sunat. Într-un final, nu mai rezist. O sun, disperat. – Bună Ela, ce faci? –Mai am de lucru, vin mai târziu acasă, nu te superi nu? –Nu, draga mea, i-am dat replica eu, dar doar cu o pătrime din vocea mea masculină. –Dar Ela, tu în job-ul tău ai nevoie de internet, iar din câte ştiu eu firma se închide la 5, ce o să faci? –Lasă dragule, că mă descurc eu, doar ştii bine că sunt descurcăreaţă. –Dar poţi să vii şi acasă, avem internet. –Nu-ţi fă griji Dani, totul e ok. Pa!. A închis!. Simţeam că explodez. Calmează-te Dan! Pe unde umblă??? Totuşi, de ce se aude aşa de clar?

Am mâncat cartofi cu pâine. Altceva nu era, iar în casă doar ea găteşte, eu habar n-am să-mi fac nici ouă. Am mai fost nevoit o dată să-mi fac singur de mâncare. După aia a trebuit să stau două zile acasă. Indigestie. De aceea am mâncat doar puţin. Cu stomacul gol, dar plin de nervozitate, m-am decis să o aştept pe canapea. Când va veni o să-i zic eu câteva. Sunt sigur că a fost pe la cineva. Ora 23. Se aude uşa, sar de pe canapea ca ars. –Ela, bună. Bine ai venit acasă, îi zic eu pe un ton sarcastic. – Pe unde ai umblat? –Am lucrat, Dani, nu mai fi aşa de suspicios. Când s-a apropiat de mine, o „mireasmă” de tutun mi-a agresat senzorii olfactivi. –Ela, miroşi a ţigară, zi-mi acum unde ai fost. –Am lucrat, nu te mint, Dan. Acum te rog să mă scuzi, mă schimb şi merg să citesc ceva. –Bine, dar să ştii că eu o să dorm în cealaltă cameră. –Bine. Auzi la ea, merge să citească. Să citească ce? Că încă nu am mutat cărţile din biblioteca părinţilor. În fine, se pare că-i face plăcere să mă mintă. Să citească, auzi la ea! Nici nu mai intru în camera ei. Sunt sigur că e ceva putred în Danemarca!

Dimineaţă. Plouă mărunt, agasant. Se pare că Ela nu e deranjată. Iese din cameră vioaie, fredonând „Beautiful life” a celor de la Ace Of Base. –Aşa îmi place melodia asta, îmi zise ea. Am ascultat-o toată dimineaţa asta, de vreo 10 ori. -Poftim? zic eu stupefiat. –Da, Dani, îmi răspunde scurt. Crap de nervi. Se joacă cu mintea mea. Cum se poate ca să difuzeze MTV-ul melodia asta antică de atâtea ori într-o dimineaţă? De ce mă minte aşa? Ce i-am făcut oare? –Dani, să vezi ce fimuleţ funny am văzut pe youtube acum dimineaţa. Lasă că o să-ţi dau linkul de la serviciu, era să cad din pat de râs. Acum chiar că explodez. Visează filmuleţe pe youtube, când calculatorul e în cealaltă cameră. Iar eu sunt sigur că nu am auzit-o intrând. Sau poate mă înşel? În fine, sigur e ceva la mijloc.

Nu mai rezist, fug spre lucru, fără mic dejun, fără nici măcar un pupic. Mi-am luat pe drum un hamburger. Acum am aflat de ce i se zice fast food. E viteza cu care vreau să îl arunc, atât de dezgustător e. Beau un pahar cu apă şi iau un Orbit să se estompeze gustul. Ajung la lucru şi urmez ritualul consacrat. Adică pornesc Messengerul. Ela e deja online!. Cum se poate? Nu a plecat încă la lucru? –Bună Ela. –Bună scumpi. –Aşa de repede la lucru? –Acum ajung, îmi răspunde ea. Cât de nonşalant poate minţi. Deja bănuiam ce e mai rău. O fi la vreun vecin. Dar atunci de ce a intrat online? Doar nu e tâmpită. Dar ştiu că e la un vecin, însă putea găsi o minciună mai credibilă. Ştiu, e vecinul de la 4, Costel Am văzut cum se uita la el de fiecare dată când se nimerea în lift. Cum el, galant îi deschidea uşa, cum ea râdea la fiecare banc al lui, iar eu tot îl uzez pe săracul Bulă fără succes. Eram gata să merg la Ernest. Am ajuns mai roşu la faţă decât semaforul. Ceva trebuie făcut. –Ok, scumpo, zisei eu abia nimerind tastele. Am ieşit de pe Messenger. Bineînţeles însă, gelos din fire, nu am putut să nu ştiu ce e cu ea şi am intrat din nou peste vreo oră. Ea era tot online, cu statusul „Micul meu tovarăş”. Ce naiba vrea să însemne asta? Şi vecinul de la 4 e scund, adică mai scund ca mine. Dar Ela nu e aşa naivă să pună un status dedicat lui. Nu mi-ar face ea una ca asta, nu. Revino-ţi Dane. Dar dacă totuşi?. În timp ce îmi frecam eu mâinile, picioarele, tastatura, orice găseam acolo, de nervi, intră ea. –Iubi, vrei să vezi nişte poze? –Da, sigur Ela, gândindu-mă oare ce poze, Doamne!. Îmi trimite nişte poze cu ea şi colegii ei de lucru, poze recente. Atât de clare, culori vii, contrast perfect, ce mai, o delectare. M-au mai liniştit puţin. Dar doar puţin. –Ela, pozele astea sunt superbe. Felicitări colegului care le-a făcut, dar mai ales aparatului foto. – Ha ha ha … îmi scrise ea. Oare de ce râde?

Ziua a mers ca naiba, scenariile se creau, se destrămau, se suprapuneau în mintea mea. Mă consumam ca un idiot. I-am zis şi la şefu’ să mă pupe undeva unde nu mă vede soarele. Cum îmi zice el mie să respect deadline-ul? Bine că şeful a fost rezonabil şi m-a trimis acasă doar pentru o zi. –Du-te şi te odihneşte puţin Dane, cred că eşti prea stresat. Am ajuns acasă şi mai furios. Toate au mers anapoda. Mi-e foame, deschid frigiderul. Ura, este lapte. Of, dar e expirat de 2 zile şi eu nu risc nimic. Asta nu e ziua mea cu siguranţă. Sună telefonul. Ela. –Scumpiii, ceau. –Bună Ela. –Te-am sunat să-ţi zic că azi o să întârzii un pic. Merg cu o prietenă să o ghidez până undeva. Şi de ce nu mai eşti online? –Să o ghidezi?!? De ce mă minţi Ela, spune-mi ce se petrece!. Nu mai suport. Cine e? –Dani, suferi de paranoia. Nu mai fi gelos degeaba. Ne vedem acasă. Pa.

Nu mai rezist. Toată lumea se prăbuşeşte parcă peste mine. Mă înşeală. Şi ştiu că e Costel de la 4. Cobor repede până la el. Sun la uşă. Răspunde soţia sa. –Bună Ioana! Costel e acasă? Vreau să vorbesc ceva cu el. –Nu, nu e, nu ştiu unde a plecat. Bine că ai venit. Ela şi-a uitat la noi o chitanţă. Era să cad pe jos. Nici nu am luat bucata de hârtie, am urcat repede până în apartament şi am stat acolo gândindu-mă la ce o să urmeze. E clar, îmi ziceam eu. O să încheiem totul între noi. Cum mi-a făcut una ca asta? Sunt chair cârpa ei? O să-i cer explicaţii după care o să mă despart de ea. Mă pun să o aştept.

Ora 23. Se aude uşa, sar de pe canapea ca ars. –Unde ai fost Ela? Vreau explicaţii şi nu minciuni ca până acum! –Nu te-am minţit nici o clipă Dani, te rog să mă scuzi un minut, fug până la baie. Intră grăbită la baie aruncându-şi poşeta pe canapea. Dane, asta e şansa ta să afli amănunte. Şi fac un gest care nu mă caracterizează deloc. Îi iau poşeta şi caut în ea. Atunci îl văd. Totul devine brusc atât de clar! Sunt un DOBITOC.

Ela îşi luase un HTC Touch Pro. Când reveni de la baie mă văzu stând cu el în mână, cu ochii ca cepele şi cu o faţă de idiot. –Văd că l-ai găsit. Atât de mult îmi place micul meu tovarăş. Ştii cât de mult îmi doream aşa ceva. Am fost la Costel, că ştii că el lucrează la Onsite.ro. M-a ajutat cu formalităţile într-o clipă. Însă cred că am pierdut chitanţa la el. Nu-i nimic, mi-o înapoiază. Să ştii că viaţa mea a devenit o plăcere datorită noului meu HTC. Este un PDA atât de performant. Pot să citesc sau să scriu documente office sau pdf, ceea ce mă ajută enorm în munca mea. Are Wi-Fi, am fost într-o cafenea să mai lucrez peste program. Singurul lucru care nu mi-a plăcut acolo a fost fumul. Are 3G prin HSPDA şi WCDMA, mă pot conecta online din maşină. Chiar şi pe Messenger. Are aplicaţie de youtube integrată, deci pot să mă uit la filme fără să fiu nevoită să intru în browser. Cred că ai auzit calitatea ireproşabilă a sunetului. Îl ador. Are şi un mp3 player de o calitate ireproşabilă, la fel cum e şi redarea video mulţumită procesorului de 528Mhz şi a memoriei RAM de 288MB, cea ROM fiind de 512MB. Însă momentan am doar o piesă pe el, „Beautiful life”, ştii tu, preferata mea. Asta deşi suportă card microSD până la vreo 16GB, poate şi mai mult. Are GPS, cu A-GPS. Să vezi ce mult m-a ajutat azi când am ghidat-o pe colega mea Claudia pe nişte străzi atât de lăturalnice încât nici nu ştiam că există. Iubesc pozele făcute cu camera de 3,15 MP, cu autofocus, parcă sunt poze făcute de o cameră foto scumpă. Şi e atât de uşor, doar 165 de grame. Mai puţin ca un hamburger. Vrei să luăm cina în oraş?

Articol scris pentru etapa 11, superblog 2008.

iPhone 3G – Nu doar un telefon!…

Posted on by
Reply

[articol publicat în Student Fun, octombrie 2008]

(Vă recomand această revistă, pe care o gasiţi în toate locaţiile unde se distribuie 24-FUN. Pe langă acest articol veţi găsi alte articole şi relatări foarte interesante scrise de Florin Marincaş (excepţională relatare), Laura Gavriluţ, Laura Ciobanu, Alina Gâdoiu, Oana Pop şi alţii. Chiar merită!!!)

Doar cine a trăit într-o peşteră în ultimii ani nu a auzit de iPhone, telefonul minune al celor de la Apple. Aşteptat de fanii din întreaga lume (poate mai puţin din Polonia, unde operatorul de telefonie mobilă Orange a recunoscut că a plătit oameni care să formeze cozi false în faţa magazinelor sale – mă întreb cum au stat lucrurile pe plaiurile mioritice?), mult mediatizatul telefon a ajuns anul acesta, mai precis pe 9 iunie (prima zi de distribuţie a fost 11 iulie), la cea de-a doua versiune, cea 3G.

Trecerea era necesară deoarece cererea pentru viteze mai mari de transfer a devenit din ce în ce mai acută şi nu doar de la europenii şi asiaticii deja familiarizaţi cu noua tehnologie ci chiar şi americanii îşi doreau acest upgrade. Trebuie menţionat că primele telefoane 3G şi-au făcut apariţia pe piaţă încă de la începutul secolului, iar Apple nu mai putea să rămână codaş. Modelul precedent beneficia de conectivitate Wi-Fi, preferată iniţial în detrimentul 3G datorită popularităţii sale printre americani. Totuşi, acoperirea wireless e încă destul de scăzută mai ales pe bătrânul continent, o piaţă pe care gigantul american dorea să o cucerească de asemenea.

De la vechiul la noul iPhone

Să vedem diferenţele. Prima şi cea mai importantă e desigur viteza 3G, o îmbunătăţire semnificativă faţă de tehnologia EDGE (Enhanced Data Rates for Global Evolution) prezentă la primul model. La un test practic, noul iPhone a reuşit o viteză medie de transfer de 215 Kbps faţă de doar 104 Kbps obţinuţi de vechiul model. O altă îmbunătăţire majoră se referă la integrarea receptorului GPS, nemaifiind nevoie de achiziţionarea unui dispozitiv separat. În plus, iPhone ridică miza prin utilizarea A-GPS-ului (Assisted GPS). Această tehnologie, utilizată iniţial doar de către sistemul american de urgenţe 911, reprezintă o îmbunătăţire semnificativă faţă de GPS-ul tradiţional datorită folosirii unor servere dedicate pentru procesarea semnalelor de la telefon, ceea ce se traduce prin acurateţe sporită chiar şi atunci când puterea semnalului este scăzută. O noutate interesantă o reprezintă suportul pentru geotagging. Această funcţie salvează împreună cu fiecare fotografie făcută şi coordonatele geografice preluate de la GPS, alături de alte date cum ar fi oraşul sau altitudinea. Pe lângă numeroasele avantaje aduse de această nouă funcţie sunt sigur că, dacă vă gândiţi mai profund, veţi găsi şi dezavantaje.

Utilizarea GPS-ului a dus din păcate şi la unele modificări de ordin estetic ale telefonului care, spun unii, l-au făcut mai urât ca primul. Este vorba de utilizarea plasticului în detrimentul aluminiului, opţiune argumentată prin necesitatea îmbunătăţirii semnalului. Doar că acest plastic este extrem de greu de curăţat şi în plus urmele degetelor sunt mult mai vizibile ca în cazul generaţiei precedente. O problemă des discutată a vechiului iPhone a fost că nu permitea instalarea de aplicaţii third-party (adică făcute de alţii). Acum nu doar că acest lucru este posibil, ba chiar încă Apple a creat un loc denumit AppStore unde dezvoltatorii de software îşi pot pune aplicaţiile gratuite sau contra-cost, utilizatorul iPhone având acces facil la ele. Autonomia bateriei a fost şi ea îmbunătăţită, cei de la Apple promiţând 5 ore de convorbiri utilizând reţeaua 3G. Testele practice au măsurat însă durata bateriei în cazul acestor convorbiri la doar 3 ore, cu precizarea că în teste nu a fost vorba de o utilizare normală ci una la limită. La o comparaţie cu parametri identici, noul iPhone a demonstrat o autonomie cu o jumătate de oră mai mare ca cea a dispozitivului de primă generaţie. Toate noile îmbunătăţiri au avut o repercusiune, minoră totuşi, asupra dimensiunilor noului dispozitiv, care este un pic mai mare ca cel precedent.

E justificată iPhone-mania?

În primele 3 zile de la lansare Apple a reuşit să vândă peste 1 milion de iPhone 3G. Vechea generaţie a fost şi ea una de succes, bucurându-se de 8 milioane de unităţi vândute doar în anul 2007 (primul iPhone s-a lansat în 29 iunie 2007). E logic să ne întrebăm de unde vine acest succes? Răspunsul stă în imaginea Apple în ochii cumpărătorilor. Produsele Apple, de la iPod, la MacBook sau sistemul de operare Mac OX au fost considerate ca fiind ceva special, cu multe inovaţii şi mai mult ceva diferit faţă de ce exista în acel moment pe piaţă. Apple (la fel ca Google) au reuşit să-şi creeze o imagine de „băieţi buni” ai IT-ului, singurii care pot să combată hegemonia Microsoft. De aceea produsele Apple au avut parte de recenzii eminamente pozitive, imperfecţiunile şi neajunsurile fiind tratate cu blândeţe. Tocmai de aceea publicul consumator a fost involuntar manipulat să creadă că noul telefon de la Apple va fi ceva cu totul special. Ei bine, specificaţiile tehnice infirmă cu vârf şi îndesat toate aceste supoziţii. iPhone 3G nu are implementat standardul MMS, standard prezent la o mulţime de telefoane încă din anul 2002. Nu există posibilitatea de extindere a memoriei prin card-uri, facilitate ce s-ar fi dovedit utilă mai ales la modelul de 8GB. Camera foto de 2MP este de mult depăşită, iar înregistrarea video nu este posibilă decât după instalarea unor programe adiţionale. Lipsa camerei secundare face aproape imposibile conferinţele 3G. Funcţionalitatea Bluetooth este limitată doar la căştile wireless, nefiind posibil transferul de fişiere. Legat de fişiere un alt mare inconvenient este lipsa funcţiei de copy/paste, însă se pare că acest neajuns va fi remediat în următoarele update-uri de software.

Nu este corect însă să enumerăm doar dezavantajele acestui telefon. Dincolo de frenezia media, iPhone are totuşi multe puncte forte care îl diferenţiază de concurenţă. Prima şi prima dată frapează aspectul. iPhone e foarte reuşit din punct de vedere al design-ului, lucru care nu mai miră când este vorba de Apple. Ecranul touch-screen (cu multi-touch) îl face nu doar uşor de folosit ci oferă o plăcere în utilizare rar întâlnită la alte telefoane. Acesta are înglobaţi senzori de lumină şi de proximitate ceea ce nu doar îmbunătăţeşte calitatea imaginilor afişate ci şi ajută la economisirea bateriei (când telefonul e la ureche senzorul de proximitate stinge ecranul). Efectele grafice precum şi beneficiile date de prezenţa accelerometrului (de exemplu rotirea pozelor la rotirea telefonului) atrag priviri şi stârnesc invidii. Modul de interacţionare cu telefonul e complet diferit faţă de ce eram obişnuiţi. La capitolul calitatea sunetului, experienţa iPod este evidentă, din acest punct de vedere avem de a face cu un etalon. Nici redarea video nu este mai prejos, iPhone fiind „propulsat” de un procesor la 620Mhz care îşi face cu prisosinţă treaba. Aplicaţiile cu care este dotat din fabrică ca de exemplu Bursa, Meteo, Calendar sau Calculator sunt foarte utile oricărui utilizator. La aceste avantaje se pot adăuga şi cele enumerate mai sus: GPS, Wi-Fi, App Store sau 3G.

Concurenţa nu a stat cu mâinile în sân

Competitorul cel mai de seamă al telefonului de la Apple este HTC Touch Diamond, telefon disponibil din mai 2008 în Hong Kong, iar din iunie în restul lumii. Competiţia este chiar mai acerbă pe piaţa românească, Vodafone oferind acest telefon la preţuri cu adevărat competitive (există chiar şi posibilitatea achiziţionării gratuite a telefonului, la anumite planuri tarifare). În lupta cu iPhone 3G, HTC Touch Diamond punctează la capitolul dimensiuni, fiind mai subţire şi mai uşor, la calitatea ecranului care beneficiază de o rezoluţie 640×480 în opoziţie cu cei 480×320 ai iPhone-ului sau la performanţele camerei foto de 3,2 MP cu autofocus şi posibilitatea de înregistrare video. Totodată, telefonul celor de la HTC beneficiază de o cameră frontală utilă pentru conferinţe video. Sistemul de operare Windows Mobile 6.1 Professional este considerat de unii superior celui de pe iPhone, MAC OS X. Viteza de download prin 3G a telefonului de la HTC este de 7,2 Mbps, dublu faţă de cei 3,6 Mbps ai iPhone-ului. Punctele forte ale telefonului Apple în lupta cu Touch Diamond sunt: designul mai reuşit (însă aici e o chestie de gusturi), durata bateriei superioară, capacitatea memoriei (8 sau 16 GB la iPhone comparativ cu cei doar 4GB cu care este dotat Touch Diamond, ambele telefoane neavând slot pentru carduri de memorie), calitatea ireproşabilă a sunetului, puterea superioară a procesorului ceea ce duce la o performanţă multimedia şi a GPS-ului peste cea a telefonului celor de la HTC.

În categoria telefoanelor cu touchscreen care încearcă sa-i dea replica vestitului iPhone, se numără şi Samsung i900, cunoscut sub numele de Omnia. Lansat în iunie 2008 în Singapore şi în august în Europa, răspunsul Samsung la mania iPhone se poate impune prin calităţile superioare în ceea ce priveşte camera foto de 5 MP cu autofocus şi înregistrare video sau dotarea cu un slot pentru carduri microSD de până la 8 GB. LG s-au aruncat şi ei în această bătălie a titanilor cu modelul KC910 Renoir care ridică ştacheta în ceea ce priveşte camera foto la nu mai puţin de 8MP (care face sa pară camera iPhone-ului de doar 2MP o jucărie).

Cel mai mare producător mondial de telefoane, Nokia s-a decis în sfârşit să scoată pe piaţă primul lor telefon touchscreen bazat pe platforma S60, Nokia 5800 XpressMusic, dorinţa finlandezilor fiind să facă din acest telefon un adevărat iPhone Killer. Şi au motive să-şi dorească asta. Specificaţiile acestui telefon lansat în 2 octombrie 2008 ne dau măsura războiului care va veni. 5800-le dispune de un ecran tactil cu o rezoluţie de 360×640 pixeli, deşi cu dimensiuni mai mici decât cele ale iPhone-ului. Însă dimensiunile telefonului de la Nokia sunt în general mai mici (exceptând grosimea) decât cele ale telefonului Apple. 5800 XpressMusic dispune de o camera foto de 3.15 MP cu lentile Carl Zeiss, un etalon în domeniu. Din punct de vedere al memoriei, Nokia a optat pentru utilizarea cardurilor micro SD (8 GB standard) în defavoarea memoriei interne preferate de Apple. În ceea ce priveşte durata bateriei, experienţa Nokia şi-a spus cuvântul, oficialii finlandezi susţinând că telefonul lor poate reda muzică 35 de ore fără reîncărcare, cifră evident superioară celor 24 de ore atinse de iPhone. Nokia inovează experienţa de navigare prin meniul Media Bar şi modulul Contacts Bar, optimizate pentru interacţiunea tactilă. iPhone a impresionat prin interfaţa grafică, însă se pare că acum a apărut un concurent redutabil din acest punct de vedere. Nokia doreşte să promoveze prin acest telefon noul lor magazin online de muzică, oferind un abonament gratuit de un an odată cu cumpărarea telefonului. Este o mişcare inteligentă prin care îşi va populariza acest serviciu şi va duce în final chiar la atragerea unor clienţi iTunes. Nokia 5800 XpressMusic va ajunge în magazine la sfârşitul anului 2008, la un preţ fără taxe de doar 279 de euro, fără abonament.

Dintre toţi concurenţii iPhone, Nokia a reuşit să producă cel mai bun rezultat. Impactul iPhone poate fi judecat şi prin prisma înverşunării cu care competitorii s-au grăbit să scoată modele concurente. Însă noi trebuie să ne bucurăm deoarece această competiţie e doar în avantajul nostru.

iPhone în Romania

Dacă în State iPhone costă de la 199$ (varianta de 8GB, contract pe minim doi ani), la noi preţul e cam piperat. Astfel Orange, distribuitorul iPhone în Romania, a stabilit preţul acestui telefon între 179 şi 489 de euro. Însă trebuie să vă aşteptaţi la plata lunară a unui abonament consistent, de 59 respectiv 39 de euro. Cu toate acestea, noua minunăţie a prins la români, înregistrându-se 1250 de precomenzi în primele şase ore de la activarea opţiunii, deci peste 200 pe oră sau mai mult de 3 pe minut. Poate că românii au fost captivaţi de calităţile iPhone, sau poate suntem un popor cărora ne place „să ne dăm mare”. Să mergem pe o terasă şi să punem iPhone-ul pe masă rugându-ne ca cineva să ne sune pentru ca toate privirile să se îndrepte către noi. Nu contează dacă stăm cu părinţii şi nu avem bani decât pentru o apă plată, importantă e moda. Unii îl consideră un telefon de fiţe, alţii în schimb apreciază calitatea şi inovaţiile aduse. Un lucru e sigur: iPhone a produs un impact major pe piaţă, iar orice nou venit va suferi inevitabil o comparaţie cu deja consacratul telefon.

Ia mai slăbeşte-mă

Posted on by
Reply

Fiindcă etapa a 9-a e puţin mai specială, am să trec direct la etapa a 10 superblog 2008. Subiectul acestei etape se refera la soluţiile de slăbit oferite de bestsellertv.ro, iar treaba asta e cam delicată pentru mine. De ce? Păi să zicem doar că dacă te uiţi la mine, nu de departe, ai senzaţia că priveşti un şnur cu gură. Sunt atât de slab că dacă mănânc o alună, oamenii cred că-s gravid. Atât de slab încât firma unde lucrez trebuie să-şi schimbe sediul după cum bate vântul, că altfel nu mai ajung pe acolo. OK, ajunge cu glumele . Pe seama mea. 🙂

Deci articolul meu despre produsele de slăbit o să fie cel mai jalnic. Şi nu doar din motivul mai sus menţionat. Eu sunt de părerea că dacă vrei să slăbeşti …. NU MAI MÂNCA ATÂT. Când aud pe unii (a se citi unele) că se îngraşă de la o ciocolată, de la o prăjitură, de la o îngheţată îmi vine să mă bat cu adidas-ul. Felul I, 3 supe, una cu carne şi 2 ciorbe, ambele cu pâine, desigur. Felul II, cartofi cu şnitel, iar ca şi garnitură încă 3 bucăţi de şniţel. Felul II încă o dată, de data asta cu …. şniţel. Felul III, NU! Nu mulţumesc, că mă îngraş şi trebuie să am grijă de silueta mea. Ascultă! Dacă crezi că de la 100 de grame de Poiana o să te îngraşi, atunci sigur problema ta cea mai mare nu sunt kilogramele, ci absenţa unor grame dintr-un anumit loc. Sunt rău. Ştiu.

Dar mai sunt alte aspecte, metabolism, asimilare, etc. Atunci, sunt de părere că o vizită pe www.bestsellertv.ro chiar merită. Site-ul e pe 3 limbi, dar mie nu-mi merge decât româna. Scuzabil, poate e la început. Şi oricum, conţinutul e important. Însă nu am putut să nu remarc peisajul exotic de pe prima pagină. Aloha. Dacă tot am zis de înfăţişare, hai să deviez puţin şi să-mi exprim părerea despre site din acest punct de vedere. Îmi place, în general. Culori plăcute, calde, relaxante. E făcut cu gust. Alte aspecte pozitive: plata cu cardul, rate, suport online (deşi dacă nu e chiar fata din imagine, mă supăr), produse la promoţie, iar la contact chiar e o adresă şi un număr de telefon, nu doar un email cum văd la multe magazine online. Punct în minus: doar 8+13+4+24+21+14+10 = 94 de produse. Cam puţine, adică foarte puţine. Dar poate vor mai apărea pe parcurs. Overall, nota 9.

Acum să revenim la caşcavalul nostru. De fapt nu, că îngraşă 🙂 În lipsa unei soluţii pentru masaj, tinere, blonde, cu mâini catifelate, senzuale, voluptoase (şi alte adjective cu iz mai puţin pudic), m-aş opri la un aparat de masaj cu vibraţii. Chiar dacă nu sunt deloc rotofei, cred că dacă tot încerci să slăbeşti, măcar să fie fun. Aşa măcar ai o scuză dacă acul cântarului nu se îndreaptă în direcţia dorită. O chestie din asta sau asta arată ca ceva ce mi-ar plăcea şi mie. Să asculţi MTV-ul în timp ce tremuri tot. Să fiu complet cinstit: dacă ajută la modelarea unui posterior de vis, atunci îl recomand cu căldură tuturor fetelor. O să-mi aducă şi mie un beneficiu, credeţi-mă :). Şi din câte bănuiesc eu văzând filmuleţele de pe site, chiar ajută. Legat de aceasta: de ce oare în filmuleţele de prezentare pentru produsele de slăbit apar doar fotomodele, sau în orice caz fete care cu siguranţă nu au nevoie să slăbească? Nu ar fi de preferat să apară persoane care au nevoie să mai dea jos din kilograme? Nu e aşa estetic pentru privitorul consumator de bere şi Steaua, însă eu zic că e măcar mai etic, dacă nu şi mai cu succes. Gândiţi-vă dacă o vedeţi pe vecina de la 2, cea cu *** mare, iar peste 2 luni o revedeţi cu o siluetă demnă de bancheta din dreapta a BMW-ului vecinului de la 2. Nu fugiţi instant să vă luaţi aparatul? Părerea mea.

Ce off-topic am fost. Celelalte metode nu mi se par, sincer, atât de cool. Cureaua pentru slăbit cu efect de saună nu cred că e prea confortabilă. Ca şi cum ai sta la saună 2 ore. Ieşi de acolo sleit de orice vlagă. Apoi ceaiurile şi plasturii nu au nici un farmec. Nu am încercat, dar nu cred că acele ceaiuri nu au un gust prea plăcut. Sau se pot combina cu ciocolată? 🙂

În loc de concluzie, închei cu o urare: doamnelor, domnişoarelor, domnilor, mai durdulii sau mai uscăţivi (ca şi subsemnatul), eu zic să aruncaţi o privire şi la http://www.bestsellertv.ro/. Merită.

For He Is A Jolly Good Fellow

Posted on by
3

Ce faci? Cauti? Ai vrea sa te-nzecesti? Sa te-nsutesti? Cauti aderenti? Cauta zerouri!
Nietzsche

Primul a fost pentru Alina. Merci mult.

AL 10-lea a fost o critica la adresa serviciului execrabil marca home.ro

Al 20-lea a fost scris pe intai aprilie, evident in spiritul acelei zile.

Cel de-al 30-lea a fost un manifest impotriva candidatilor la Primaria Oradea, Consiliul Local Oradea si Consiliul Judetean Bihor. O scurta pledoarie pentru neparticiparea la vot.

Al 40-lea a scos in evidenta latura mai sentimenala a mea. Da, am asa ceva.

In cel de-al 50-lea am facut o trecere in blog (nu, nu in revista) a celor mai interesante post-uri citite la acel moment, in rubrica mea periodica “De prin lume adunate”.

In cel de-al 60-lea semnalam o problema frustranta nu doar pentru mine, si anume consumul de memorie al browser-ului Firefox, pe atunci la versiunea a 2-a.

Al 70-lea a fost un post aniversar. Bloguletz a adunat 5000 de vizite. Scumpu’ tatii.

Al 80-lea a fost o melodie care mie imi place foarte mult si care evident era in ton cu ce simteam atunci.

Cel de-al 90-lea a prilejuit iar o sarbatoare. Taticul lui Bloguletz a ajuns la (((28+7-15)*2)/4 + 3*5) ani. Da, e batran saracul. Acum e la geam, asteapta postasul. 🙂

Al 100-lea e pentru VOI. Pentru toti cei care ma lauda, cei care ma critica, sau doar care ma citesc. Pentru cei care se uita doar la poza zilei, schiteaza un zambet la coltul gurii, iar apoi inchid tab-ul. Pentru cei care voteaza pe poll-urile pe care le pun pe site, pentru cei care voteaza de mai multe ori, pentru cei care scriu “ce prostii scrii aici Dani”, pentru cei care ma apreciaza, pentru cei care ma au in blogroll, pentru cei care din cand in cand mai dau click pe http://danpop.wordpress.com, pentru cei care pun comentariu dar si pentru cei care se abtin sa comenteze.

Pentru toti, va multumesc. Bloguletz va pupa dulce :P.

Si-alta data, si-alta data ….

Natural Born Winner

Posted on by
6

Ştiu, nu e cel mai potrivit titlu. Ştiu, nu sunt cele mai bune plăci video de pe piaţă la ora actuală. Dar, cu toate acestea, plăcile ATI din familia Radeon HD 4800 au cu adevărat stofă de învingător. Am să explic mai jos de ce afirm asta. De fapt, puteţi nici să nu mai citiţi ce am scris mai jos. „Profesorul” Google (nu e termenul meu 🙂 ) vă poate lămuri mult mai la obiect decât voi încerca eu în cele câteva paragrafe.

Complet unrelated cu tema acestui post, trebuie să vă spun că am acasă un ATI. Un vechi 9600XT, care însă îşi face treaba de minune. Fără ajutor de la leneşul Athlon XP 2200+ (pe care şi cooler-ul s-a supărat, altfel nu-mi explic de ce de fiecare dată când pornesc PC-ul face un scandal că se aude până la vecini). Îmi place să fiu bătut măr la FIFA 2007, fără să sacadeze, iar mulţumită ATI pot să privesc în linişte, pe 800×600 sau chiar 1024×768 bijuteriile de goluri pe care le primesc constant. Înainte să săriţi toţi: Băh, da’ schimbă-ţi troaca, că e bună doar de REMAT, trebuie să vă spun că, PC-ul meu e acum exact ca o femeie de 30 de ani. Aţi zice că-i în vârstă, însă e frumoasă, cochetă, harnică, are succes, face o supă de nota 10, şi ce e mai important nu te lasă la greu.

Hai că deviez. De la subiect. Vorbeam despre plăcile din seria HD 4800, cu un GPU denumit RV770. Acestea oferă după părerea mea definiţia expresiei „great value for money”. Nu mă refer aici la acest monstru, cu un preţ aproape egal cu salariul mediu brut prognosticat pentru 2009. Chiar dacă la performanţe brute e sub GTX-ul 280 al celor de la nVidia, totuşi la capitolul performanţă/dolar avem în faţă un câştigător. Dovada: 4870 vs gtx 280 la emag.ro. Preţ dublu, performanţe nu chiar duble. nVidia a început să-şi de-a seama că nu toţi suntem Paris Hilton (ca avere, nu ca materie cenuşie) şi a început să micşoreze un pic din preţuri. Însă se pare această reducere încă nu a înotat peste Atlantic, până pe plaiurile dacice. Însă ştiu că gamerii aşteaptă asta cu sufletul la mouse.

După seria 9800 (vezi mai sus), ATI a reînceput numărătoarea, cu 1800, 2800, iar apoi seria 3800. De fiecare dată când credea că a devenit lider incontestabil, nVidia îşi lua avânt şi scotea ceva şi mai bun. Cei de la ATI (apoi AMD) şi-au dat seama că ceva e putred prin Danemarca. Şi stând ei aşa la o cafea (aka bere), şi-au zis: De ce să ne chinuim noi să facem plăci video scumpe, pe care le pot folosi doar cei cu mulţi Benjamini. Şi oricum o să stăm în frunte doar până trece efectul şampaniei. Nu mai bine facem plăci video bune, chiar foarte bune, însă nu cele mai bune, însă cele mai atractive ca raport preţ / performanţă? Iar cei cu adevărat nebuni (a se citi entuziaşti) pot plăti preţul pentru o soluţie multi chip, X2. Sau pot întinde coarda şi mai mult prin folosirea CrossFire, pentru legarea împreună a plăcilor video.

Din această gândire practică s-au născut plăcile HD 4800, iniţial HD 4870 şi HD 4850, cu preţuri care cu adevărat te lasă tablou (mă refer la americani doar): $199 pentru HD 4850 şi $299 pentru HD 4870. Pentru 4870 obţinerea unui preţ aşa scăzut e chiar o realizare ce merită menţionată deoarece această placă foloseşte memorie GDDR5, cea mai rapidă existentă actual, oferind o lăţime de bandă de …. de …. 3,6 GB/s. Acum 2 ani nici nu visam la aşa ceva. Sau poate visam, dar îmi dădeam repede o palmă să mă trezesc la realitate.

O excelentă prezentare a serie HD 4800 de la ATI o fac cei de la xbitlabs aici. Lectură plăcută. Iar eu ce să mai zic? Avantajul ATI (AMD) e unul, dar mare. Oferă exact ce doreşte majoritatea. Cât mai mult pentru cât mai puţin. Un pic cinic, pot afirma că poate şi criza mondiala e în favoarea ATI. Pentru că, la urma urmei, când nu ai bani de cereale, cine se mai gândeşte la plăci video scumpe. Sau poate jocurile video sunt o sursă bună de fibre şi proteine.

Pentru SuperBlog 2008.

Apartamentele vin

Posted on by
2

Este vorba despre substantivul „vin”. Ştiţi, băutura aia cu proprietatea miraculoasă că, odată cu trecerea anilor devina mai bună. Şi evident mai scumpă. Şi, paradoxal, mai căutată. Şi, iar paradoxal, mai bine vândută.

Am în mână un „Jurnalul Bihorean”, din 29 iulie 2005: „vând apartament, 2 cam. Rogerius, cu îmbunătăţiri – 28.000 euro” , „vând apartament 2 camere, 25.200 E, parter, ocupabil, Rogerius”, „vând apartament 2 camere, cart. Nufarul, str. Ctin Noica, 35.000” sau „Vand Apartament, 2 camere, Q, Ioşia, et I, 29500 E”. Am făcut prin sondaj o medie între preţurile apartamentelor de 2 camere, în iulie 2005: cam în jur de 30.000 Euro.

Am tot în mână, un „Jurnalul Bihorean” din 17 octombrie 2008, deci cu aproximativ 3 ani si 3 luni mai în vârstă decât precedentul. Să vedem: „Apartament 2 camere, Dacia, preţ 50.000 Euro”, „Apartament 2 camere, Rogerius, imb. 34900 Euro”, „Apartament 2 camere, Magheru, 76000 E” sau „ Apartament tip D, strada Nufarului, pret 65.000”. Din nou am făcut o medie aritmetica de gimnaziu şi am obţinut cifra de 51.000 Euro.

Să punem şi inflaţia: în 2005, 8,6%, 4,87% în 2006 şi 6,57 % în 2007. Deci preţurile s-au majorat în 3 ani cu 20,04 %. Dacă am pune doar acest factor la socoteală ar rezulta că în 2008 un apartament de 2 camere ar trebui să fie în medie 36000 Euro. Şi să ţinem seama că e vorba de apartamente ceauşiste, care în 2008 sunt mai vechi cu 3 ani decât în 2005. Cu mai multă igrasie, cu mai puţină verdeaţă în jur, cu plin de maşini parcate chiar lângă uşă, de trebuie să fii Marius Urzică ca să ajungi acasă. Iar în 2008 suntem în plin avânt imobiliar. Construcţii peste construcţii, chiar şi în Oradea cea defavorizată. De la cartierul Soarelui, cartierul Europa, Prima, Primăverii, etc. E plin de ele. Opţiuni numeroase şi în împrejurimi, Paleu, Sânmartin, Episcopia Bihor sau alte localităţi învecinate. Apoi, din câte ştiu eu în România sporul demografic e negativ. Deci cererea nu ar trebui să sporească, cel puţin nu la un ritm alert. Ok, a crescut puterea de cumpărare, dar chiar atât cât să ne permitem şi 76.000 de Euro pe un apartament de 2 camere pe Magheru? În zgomotul acela şi aglomeraţia stresantă. Eu ştiu că piaţa poate fi redusă simplist la o ecuaţie cerere-ofertă. Cine oferă totuşi aşa mult? Iar Oradea ca Oradea, preţurile din Bucureşti nici nu merită o analiză pentru că nu urmează nici o logică.

Deci cum s-a ajuns la aceste cifre? Cine îmi explică şi mie? Pentru că, e chiar un mister demn de Sherlock Holmes.

AMD = Ieftin. Dar doar atât.

Posted on by
2

Iar trebuie să scriu despre AMD. Pentru etapa a 7-a SuperBlog 2008. Am mai făcut un review pentru vârful lor de gamă în materie de procesoare cu 3 core-uri, Phenom X3 8750. Atunci am ajuns la concluzia că e destul de bun relativ la cât costă, însă în termeni absoluţi ai performanţei e clar depăşit de Intel. Tot în articolul mai sus menţionat făceam referire la perioada cenuşie prin care trece AMD, perioadă caracterizată prin produse care nici cum nu reuşesc să fie cu adevărat competitive ca performanţă cu produsele Intel. De aceea trebuie să se mobilizeze în a oferi procesoare bune la preţuri excelente.

Deci, în ceea ce priveşte procesoarele AMD, mă uit iniţial la preţ, apoi să fie cât de cât ok în ceea ce priveşte caracteristicile tehnice. La plăcile video, AMD stă mai bine, achiziţia ATI în 2006, tranzacţie evaluată la 5,4 miliarde de dolari, fiind o mişcare inteligentă. Plăcile video produse de ATI sunt de top, fiind competitoare de temut pentru omoloagele de la nVidia. Dovadă stă şi acest test făcut de X-bit Labs.

Revenind la meseria principală a celor de la AMD, fabricarea de procesoare, m-am oprit la analiza Athlon-ului 64 X2 5200+. De ce acesta? Pentru că este un entry-level cel puţin în materie de preţ, fiind o alegere cel puţin interesantă pentru cei cu buget limitat. Acesta este un procesor din familia X2, deci dual-core (minimum în orice alegere, opţiunea single-core fiind deja depăşită), pe 64 de biţi (din nou, opţiunile pe 32 de biţi nu mai sunt de actualitate), fiind pretabil pentru plăcile cu socket AM2. Puterea consumată este una relativ mică pentru ce ne-a obişnuit în trecut AMD-ul, de doar 65 W. Procesorul dispune de un cache level 1 de 128 KB (64 pentru date şi 64 pentru instrucţiuni), precum şi de un cache level 2 de 1 MB. BUS-ul este unul de tip serial, HyperTransport, la 2 GHz, ceea ce se traduce printr-o lăţime de bandă totală de până la 20.8 GB/s, ceea ce în teorie sună excelent.

Caracteristica principală a acestui procesor e preţul. Deci să vedem comparativ, preţul la diferite magazine online. La emag.ro e 237,33 RON, la PCFun e 254,67 RON, iar la cel.ro e 272 RON. Cei de la marketonline.ro au acest produs la 269,43 RON, iar la intend.ro e 252.10 RON. Dintre marile magazine online de calculatoare, se pare că emag afişează cel mai bun preţ, însă înainte de a face achiziţia e bine să verificaţi condiţiile de transport, garanţie, returnare, etc. Pentru că poate coroborate toate aceste aspecte vor da ca oportunitate mai bună un alt magazin online.

Preţul e ok, să vedem performanţele. Un review interesant, scote la iveală unele lucruri interesante. Astfel, în general performanţa 5200+ este doar puţin sub cea a lui Athlon 64 FX-62, procesor cu un preţ cu mult mai mare. În schimb, procesoarele de la Intel cuprinse în benchmark, Core 2 DUO E6600 şi Core 2 DUO E6700 „îl fac” pe 5200+ cam la toate testele. E clar, lupta cu performanţele Intel e pierdută. Cel puţin acum. Sper ca inginerii AMD să vină cu ceva nou, benefic nu doar pentru ei ci pentru întreaga industrie a procesoarelor. Monopolul nu face bine inovaţiei. Un alt review scoate în evidenţă cam acelaşi lucru, adică supremaţia Intel concretizată prin excelentele procesoare Core 2 DUO.

Recomand acest procesor pentru oricine doreşte să nu investească prea mult în calculator, dar totuşi doreşte performanţe decente. Pentru ceva mai mult, din păcate pentru AMD, recomand Intel. Cu speranţa că totuşi va răsări soarele şi în Sunnyvale 🙂 .