Căţeluş cu părul creţ
Fură raţa din coteţ
Şi se jură că nu fură
…..
Ce vreau de la voi? Vreau să compuneţi ultimul vers. Să văd care are stofă de poet. Nu e neaparat nevoie să rimeze, dar e indicat. Exemple:
1. Dar l-am prins la prefectură.
2. Mama măsii de cenzură
3. Boc şi Băsescu sux
Acum să văd variantele voastre de ultim vers 🙂
De asta:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=c_SXJ5pebcE]
Acesti oameni nu doar ca trebuie sa-i mulţumească zeiţei Fortuna, ci chiar să-i facă o statuie.
Iniţial vroiam să numesc acest post „10 motive pentru care detest Oradea”. Apoi am început să gândesc mai profund şi să nuanţez. In primul rând eu nu urăsc Oradea, însă pentru că are numeroase „defecte” am ajuns să detest să trăiesc aici. Apoi, sintagma „10 motive pentru …” e doar o strategie de atragere a cititorilor mai puţin inteligenţi, strategie folosită însă cu succes de o grămadă de tabloide. Iar eu nu sunt Libertatea. Pe lângă asta, ar fi şi greu de organizat un top 10, din moment ce cu siguranţă aş găsi mai multe motive iar cel mai corect e să le prezint pe toate câte-mi amintesc. Iar restul, restul poate o să completeze prin comentarii cititorii mei orădeni. O să expun motivele prioritizate după momentul când îmi apar în minte.
Parcurile. Nu pot să cred că un oraş care e puntea României spre Europa, nu se poate mândri cu parcuri întinse, aranjate, decente. Parcul 1 decembrie e super amenajat de parcă eşti într-o grădină de prost gust, parcul de lângă hotelul Continental e ok, însă nu e foarte mare. Alte aşa numite parcuri sunt de fapt glume. Parcul Magnolia e în principiu un conglomerat de … betoane, parcul de lângă liceul Lucian Blaga a devenit o amintire, în locul său ivindu-se un locaş al Domnului, de parcă altundeva nu se putea construi. O soartă similară au avut-o şi alte bucăţele de verdeaţă, distruse de jungla de betoane.
Lipsa investiţiilor străine de mare amploare. Parcă toţi marii investitori ne ocolesc şi autorităţile locale nu reuşesc să atragă mari investitori. Poate ar trebui mai multă transparenţă dar şi o politică bine pusă la punct la nivel local de oferire de beneficii investitorilor: de exemplu scutirea de anumite impozite pe o perioadă determinată pentru investiţii ce depăşesc un anumit cuantum sau realizarea infrastructurii. Parcul tehnologic ce sper că va deveni realitate cât de curând ar putea schimba această stare de fapt.
Oarecum legat de ce am spus mai sus, nu-mi place că Oradea a devenit doar o piaţă de desfacere. Real-urile sunt de cele mai multe ori pline ochi, orădenii cumpără foarte mult dar de proastă calitate, cele mai ieftine produse. Magazinele second hand sunt acum la tot pasul, chiar şi în centrul oraşului. Şi sunt pline de oameni, asta denotând starea financiară a orădenilor. Magazinele chinezeşti au apărut ca ciupercile după ploaie, din ce în ce mai mari şi mai aspectuoase. Mai multe aici şi aici.
Nu-mi place că nu se bagă bani deloc în infrastructură. Adică, na, să fiu total cinstit cu mine şi mai ales cu concetăţenii orădeni, s-a făcut acea centură la care acum se lucrează cu spor (da, ironie) pentru mărirea la mai multe benzi. Pentru că proiectul iniţial a fost prost gândit şi realizat, iar acum avem o şosea de centură direct prin oraş. O să mai trebuiască una, mai ocolitoare, dar mi-e greu să avansez o dată nu pentru terminarea ei ci pentru începerea lucrărilor. Tot legat de infrastructură (care este btw un fundament al dezvoltării economice, ştiu toţi asta, mai puţin cine trebuie) nu înţeleg de ce nu se modernizează aeroportul sau să se înceapă construcţia unui nou. Parteneriatul cu Debrecen ar fi o idee reuşită, mai ales că în jurul nostru Aradul,Clujul, Timişoara ne-au luat faţa de mult. Iar noi stăm ca fraierii şi privim cerul fără pic de avioane. O feerie.
Cred că ăsta e un aspect naţional, nu doar orădean, dar … cum se poate să fie atâtea bănci şi farmacii? Una lângă alta, sufocând orice spaţiu unde ar putea fi alte magazine, mai folositoare în opinia mea: un magazin cu electrice, o librărie, o cafenea sau o sală de bowling, ca să numesc doar câteva. Pe Decebal jumătate din stradă sunt bănci. Cred că am numărat vreo 6-7 consecutive. Centrul oraşului, pietonala care ar trebui să fie un loc dichisit cu cafenele şi magazine stilate începe să fie strada băncilor. M-am săturat. Dacă mă cobor din bloc dau peste 6 farmacii la 5 minute de mers pe jos. Chiar aşa bolnavi am ajuns? Iar săli de sport, cluburi sau distracţie foarte puţine, disipate în imensitatea de bănci şi farmacii. Trist.
Legat de ce am spus mai sus, municipalitatea e de vină pentru preţul chiriilor practicate şi pentru că permite orice. Aici nu mă refer la spaţiile particulare, acolo fiecare face ce vrea, dar până şi mall-urile îşi selectează magazinele, pentru că vor trafic. E o strategie din care Bolojan ar trebui să înveţe. Că am ajuns la „mult competentul” primar: să aud? Cine îl regretă? Toţi îl susţineau că ce va face, că va curăţa tot, că va face Oradea un pol de dezvoltare … da, s-a dovedit a fi un ecler stricat.
Legat de mall-uri … cum se poate ca un proiect început în 2007, destinat spre deschidere în noiembrie 2008, să fie amânat aproape un an până în septembrie 2009 doar pentru că se va mai face un patinoar? Este vorba desigur de Tiago Mall, care cică nu va fi terminat până la toamnă. Da, e o dovadă de maximă neseriozitate.
Parcările. Sau mai ales lipsa lor. Da, lipsa lor nu e doar frustrantă e de-a dreptul tragică. Pur şi simplu mă simt sufocat în orăşelul acesta cât o palmă de mulţimea de maşini încălecate fiecare peste tot. Spaţiul verde e o amintire verde, certurile pe locurile de parcare fac parte din piesa de teatru ce se joacă zilnic, iar căutarea unui loc de parcare e ca o ruletă rusească. Alo!!! Bolo!!! Aşteptăm proiectele de parcări.
Universitatea din Oradea. O fata morgana a oraşului, s-a vrut să fie un pol al dezvoltării bazate pe tineret, aşa cum a făcut cu succes Clujul sau Timişoara. Însă nivelul acestei universităţi (al cărei student „mă mândresc” a fi) e deplorabil. Cu toate investiţiile recente, cazarma, biblioteca, etc. dacă nu se va face ceva la nivel uman, mă refer la cadrele didactice, această universitate nu va reuşi decât să scoată pe bandă mediocrităţi. Sunt desigur mulţi studenţi şi profesori valoroşi, dar numărul lor raportat la total e infim.
Nu sunt un pesimist. Sunt sigur că dacă vom dori, dacă vom alege persoane care chiar merită să ne conducă, Oradea va putea deveni ceea ce merită. Nu doar o poartă spre civilizaţie ci chiar un locaş cu adevărat european.
P.S. Apel către orădeni! Aş vrea să comentaţi aici ce nu vă place la oraşul vostru şi ce vreţi să se schimbe.
Muzica a fost de mult percepută ca poezie care îţi încântă auzul. O alăturare mlădioasă şi plină de înţelesuri de rime care fac să vibreze nu doar senzorii sistemului auditiv, ci fac să vibreze toată fiinţa noastră. Cu timpul însă, muzica şi-a pierdut din aura magică pe care o avea înainte şi a devenit din ce în ce mai mult doar nişte cuvinte aruncate pe o linie melodică, mai mult sau mai puţin atractivă. Nu mai se poate vibra la auzul unor versuri, sau analiza ironiile fine din textele muzicale. Metaforele din versuri au devenit o raritate, totul este aşa cum este, fără acel iz poetic prezent odinioară.
În această stepă muzicală, a răsărit de curând un copac. Un copac atât de verde, atât de falnic încât face să pălească orice în jurul său. Industria muzicală va trebui să fie împărţită în perioada de dinainte de acest geniu artistic si perioada următoare. Pentru că, cu siguranţă va influenţa teribil tot ce ţine de muzică de acum încolo. Acest ilustru exponent al poeziei muzicale poartă numele de Fernando de la Caransebeş. E un român de-al nostru, un adevărat bărbat, prin forţă şi simţire. O fire de fier, cu o minte de trandafir. Cineva care pe măsura talentului său poate fi urcat pe un piedestal alături de alţi giganţi ai culturii autohtone, cum ar fi Blaga sau Titulescu, ca să-i numesc doar pe doi.
Pentru comentariul literar pe care, eu, umilul blogger voi încerca să-l fac, am ales o capodoperă, o melodie absolut desăvârşită în genialitatea ei: Piesa se numeşte „M-am căsătorit”, fiind o primă încercare, excepţională de altfel, de analiză a relaţiei bărbat femeie, în toată plenitudinea sa. Analiza porneşte de la momentul în care cei doi îşi unesc destinele, când aleg să facă pasul suprem al desăvârşirii amorului lor. Un amor sincer, pueril aş putea afirma, dar mai presus de toate un amor autentic românesc, aşa cum va rezulta şi din analiza pe text, ulterioară. Poetul (prin ceea ce a realizat merită să fie numit poet) Fernando (nume cu rezonantă sud americană, pentru a emfaza caracterul lipsit de inhibiţii al acestui genial artist) realizează prin această alegorie o analiză extrem de pertinentă dar în acelaşi timp plină de înţelesuri asupra divergenţelor dintr-un cuplu modern. Substituindu-se, fără a se citi printre rânduri, soţiei, Fernando face apologia superiorităţii feminine în relaţie cu partenerul său, în care aceasta vede numeroase metehne.
Prima strofă:
M-am casatorit -un barbat tampit
Eu ii spun sa-nchida usa
El se joaca cu papusa
Eu ii spun sa-nchida geamul
El se joaca cu ligheanul
Eu l-am trimis la piata
El imi matu’ in brata
M-am casatorit c-un barbat tampit
Aici tâmpit nu este folosit în sens peiorativ, ci mai degrabă duios, mustind de dragostea femeii pentru bărbatul său. Deşi îi spune să închidă uşa, metaforă genială pentru relaţie, acesta se joacă cu păpuşa, iar o alăturare de mare efect, deoarece păpuşa simbolizează dragostea primordială, înainte de căsătorie, pentru femeia pentru care a pătimit atât. Geamul simbolizează trecerea, trecerea într-o altă lume, care deşi arată mai bine de dinăuntru, este mai rece. În contrapunere, el se joacă cu ligheanul, simbol al autenticităţii româneşti. Piaţa e întruchiparea lumii acesteia, plină de oameni răi, de primejdii, de nelinişti, de pericole la tot pasul. Soţul se disociază de ele printr-o juxtapunere armonioasă: bărbatul şi mătura. Deci, bărbatul şi femeia, simbol al hărniciei, al muncii, dar şi al amorului. Strofa se încheie armonios cu repetarea primului vers, pentru a închide ciclic această alegorie sfâşietoare.
A doua strofă:
M-am casatorit c-un barbat tampit
Eu ii spun sa spele vana
El se joaca cu banana
Eu-i-spun sa spele masina
El o arde pa’ vecina
Eu l-am trimis dupa paine
El se joaca cu un caine
M-am casatorit c-un barbat tampit
Poetul reia tema primei stofe, ca o continuare în neantul acesta diabolic, dar totuşi plin de atractivitate. „Eu îi spun să spele vana”, arată dorinţa femeii pentru implicarea în rezolvarea vicisitudinilor vieţii, însă el, se disociază aducând un argument sexual, pe alocuri de libidinos, argumentul „banana”. Un argument valoros de altfel, un argument viabil şi inevitabil acceptat de parteneră. Maşina simbolizează abundenţă, bogăţie, care însă trebuie întreţinută. Bărbatul fuge iar de această responsabilitate, alegând opţiunea vecinei. Aici vecina reprezintă alegerea celeilalte opţiuni, o delimitare riguroasă între ceea ce trebuie şi ceea ce se petrece. Câinele, prietenul cel mai bun al omului e aici simbolul ispitei, pe care o întâlnim la tot pasul. E femeia mai drăguţă, maşina mai performantă, banii mai verzi. E tot ce atrage şi distruge, e mirajul unei vieţi mai bune, care apare când nu ştim să apreciem ce avem. Finalul readuce din nou acel „tâmpit”, de data asta parcă mai accentuat şi spus cu mai multă patimă.
A treia stofă:
M-am casatorit c-un barbat tampit
Eu vreau sa-l trimit la lucru
El se joaca cu papucu’
Eu il sarut pa’ vecinu’
El se uita ca cretinu’
Eu il intreb daca-s frumoasa
El face striptis pe masa
M-am casatorit c-un barbat tampït
Cifra 3 simbolizează perfecţiunea, întregul, simbolizează desăvârşirea. Cu adevărat avem de-a face cu un artist desăvârşit. În această strofă, se introduce motivul lucrului, ca singura îndeletnicire care înnobilează pe om. Pus în antiteză, papucul e simbolul obedienţei sau mai degrabă al lipsei acesteia, în această situaţie. Din nou observăm tema vecinului, adică a celeilalte opţiuni, accentuată mai pregnant în această strofă. Vecinul este sărutat, însă e vorba de un sărut plin de interese, în această lume de asemenea inundată de interese. Acum apare şi termenul pe care parcă îl aşteptam de la început, frumuseţea, acesteia opunându-se un neologism inteligent strecurat de autor, „striptis”. E contrastul frumos – sexy, blamat de toţi dar acceptat de toţi. Poezia se încheie magistral, ca o sferă, cu primul vers, probabil cel mai reuşit vers din muzica românească din ultimele 2 secole.
Pentru a savura şi feeria de imagini a videoclipului, click aici.
P.S. Pamflet.
Un nou hit marca Madonna, de pe ultimul album ai ei, Hard Candy. Aici, o prestatie live pe masura talentului si faimei sale. Si evident, a incasarilor, deoarece recent Madonna a devenit artistul solo cu cel mai profitabil turneu, “Sticky & Sweet”. A adunat din 58 de concerte de pe toate meleagurile lumii nu mai putin de 280 milioane de dolari din peste 2.350.000 de bilete. Turneul Madonnei a adunat mai multi bani ca multe blockbustere hollywoodiene. La cei 50 de ani ai sai, artista nu da dovada ca ar dori sa se retraga. Oricum, la ce incasari are, va avea cu siguranta o pensie relaxanta :).
O piesa cu multe rezonante si insemnatate …. Miles Away …
Din ciclul “Fiecare e o mama omida in felul sau”, va invit la un nou sondaj. Cat credeti ca va fi leul in ultima sedinta de tranzactionare din 2009? Ca un punct de plecare, azi, 12 ianuarie 2009, euro e la 4.2684 Lei, un nou maxim istoric. Ce credeti ca se va intampla cu moneda noastra mioritica in contextul crizei mondiale?
Hai sa analizam pe scurt situatia. In 2007, prin primavara, vedeam euro la vreo 3.11 lei, parca. De atunci, avem cresteri, insa moderate, anevoioase, mult mai putin dureroase pentru populatie. Cum productia industriala in Romania nu e nici pe departe grandioasa, de unde veneau banii? Cea mai mare parte din “vina” unui curs stabil au avut-o muncitorii romani din strainatate, care aduceau in tara miliarde de euro, oferta fiind imensa ducea la scaderea euro comparativ cu leul tot mai cautat. Investitiile straine, chiar daca multe speculative, au crescut si ele vertiginos in 2007 si chiar si in 2008. Importurile au explodat, exporturile au crescut si ele, dar nu atat de mult. De ce au crescut vertiginos importurile? Pentru ca romanii se imprumutau in nestire. Si cumparau tot ce era mai scump din import, de la masini, la plasme, la bijuterii.
Apartamentele se vindeau si ele pe credit intr-un ritm ametitor. Chiar daca se construia din ce in ce mai mult, preturile nu scadeau, o urmare fireasca a cresterii ofertei. Nu, preturile erau mentinute artificial ridicate. Si se tot plusa, pana s-a ajuns la cifre care frizau bunul simt. S-a ajuns ca apartamente in zone imputite ale capitalei sa coste ca apartamente in alte capitale ale lumii, cum ar fi Berlin sau Budapesta, posesoare a unui confort al vietii evident superior. Prin Oradea, la fel. Totul pe datorie. Bunastarea romanilor era conditionata de capacitatea de plata din viitor. Dar nimeni nu se gandea la asta. Toti se gandeau la prezent, iar viitorul: “Las ca ne-om descurca noi”. Insa …
Insa ce a inceput ca o criza in State si s-a extins in Europa de Vest, ne-a ajuns si pe noi. Cu toata negarea noastra initiala, auto-sugestia ca avem o economie solida si ca nu vom resimti socul dezastrului economic mondial ce se prefigura. Multi vedeau Romania ca o insula plina de verdeata in mijlocul oceanului. Un loc unde vor fi cresteri in toate sectoarele economiei, chiar daca la altii e recesiune. Intr-o perioada a globalizarii, noi gandeam ca si comunistii. Gresit. Pentru ca importurile au devenit mai scumpe, pt ca exporturile nu au mai fost cautate, pentru ca bancile simtind pericolul au inceput sa transfere pierderile pe umerile clientilor sai, prin cresteri de dobanda aberante uneori. Brusc romanii si-au dat seama ca nu mai pot plati. Brusc fabricile au inceput sa-si inchida portile una cate una. Retailul a fost si el afectat, el fiind parca ultima reduta. Piata imobiliara s-a blocat. Fiecare asteapta sa scada, dezvoltatorii nu mai vor sa lase din preturi. Piata auto e in colaps, cu scaderi masive, cu toata protectia data de taxa auto a lui Motoriceanu.
Muncitorii romani de dincolo nu mai trimit bani, pt ca au grija sa nu ramana someri. Multi se intorc, ingrosand randurile somerilor de aici. Investiile straine s-au redus spre zero, multi investitori pleaca pentru ca nu mai fac fata. Bursa traieste cele mai proaste luni ale sale. Capitalurile speculative pleaca asa cum au venit. Exporturile-s la pamant. BNR nu mai vrea sa se compromita, cu un guvern de incompetenti si amana sa intervina. Leul a luat-o la vale, era inevitabil.
Deci, ce credeti ca se va intampla la sfarsitul anului? Sondajul:
[polldaddy poll=”1269684″]
Sunt mosul SuperBlog 2008 si vreau sa te felicit pentru locul 3 obtinut la acest concurs. Stiu ca a fost a munca destul de anevoioasa, cu multe framantari pentru cautarea celui mai bun conglomerat intre creativitate si utilitate. Am apreciat povestirile tale cu Ela, campania electorala a unui laptop si multe altele exercitii de imaginatie. Mai ai mult de muncit pana sa poti afirma ca ai devenit un blogger adevarat, dar fiecare inceput merita un imbold, iar fiecare reusita merita cateva cuvinte de lauda.
Pentru tot efortul depus, cei de la PcNews, m-au trimis sa-ti daruiesc un netbook Acer Aspire One, de la unul din sponsori, oktal.ro. Sper sa fie un cadou pe masura articolelor tale. Sa stii ca marimea nu conteaza, nu in cazul acestui netbook, care isi face treaba ca un frate mai mare, fara sa-i fie rusine ca e mic. E destinat sa devina cel mai bun prieten al oricaruia va dori sa-i acorde increderea.
Cu felicitarile de rigoare, pana la Craciunul urmator, happy net-booking. Atasez o poza cu mine, si cu ala’ micu’.
Mai ales în această perioadă, a sărbătorilor, toată lumea îşi pune dorinţe, fiecare vrea ceva, fie că merită sau nu, fie că va face ceva în sensul îndeplinirii dorinţei, fie că va sta să-i cadă tot din cer. Fiecare are speranţe că noul an va fi mai bun, că toate neîmplinirile din anul precedent se vor răzbuna oarecum în noul an. Eu vreau să îmi exprim aici câteva lucruri pe care nu le doresc în anul acesta, măcar anul acesta, iar la anul cine ştie? Se spune să ai grijă ce-ţi doreşti că s-ar putea să se îndeplinească, dar dacă eu nu doresc ceva? Eu nu vreau să se împlinească. Deci, lista de lucruri pe care NU le doresc în 2009:
Şi mai sunt o grămadă, astea sunt doar ce mi-au trecut prin minte. Aştept comentariile voastre, cu ce NU VĂ DORIŢI în 2009.
LA MULTI ANI, 2009!
Inainte sa va intrebati de ce 2009 va fi mai bun decat 2008 intrebati-va mai intai: de ce nu? Pai hai sa vedem cateva dintre motive:
2009 va fi anul boului. Ceea ce e corect, mai ales pentru politica romaneasca, plina de necuvantatoare. Sau preacuvantatoare, voi decideti. 2008 a fost anul sobolanului, deci progresul e evident. Un falinic bou va fi intotdeauna de preferat unui misel sobolan. Apoi, stim ca boii mananca bine, cu spor, un semn bun relativ la criza economica care bate la usa, dupa ce deja a patruns prin cateva locuinte si, ca un oaspete care se respecta nu vrea sa plece, oricat de multe apropouri inocente ii aruncam. Un alt motiv: “bou” e un apelativ mai digerabil decat “sobolan”. Daca ziceti cuiva “Bah, boule, uite unde ti-ai parcat masina!”, cel mai aspru raspuns va fi verbal: “Bou esti tu si cu mata”. In schimb, ganditi-va cum ar suna: “Bah sobolanule, aici parchezi?”. Omul ar intra pentru cateva secunde in letargia unei gandiri subconstiente : “Da de ce ma face asta sobolan? Oare stie de siretlicul pe care vreau sa-l fac matusii celei bogate din State, ca sa se duca mai repede pe lumea cealalta sa-i iau averea? Da’ de unde stie?”. Raspunsul va fi mult mai dur: “Te dau in judecata, jigodie!”. Apoi, dupa caz se aplica o corectie fizica in care poate sau nu sa fie implicate si obiecte materiale, cum ar fi piatra, coada de matura, oglinda retrovizoare, sau celebra bata de baseball”. In aceasta privinta 2009 e peste 2008, fara doar si poate.
De ce va fi mai bun 2009 pentru romani? Pentru ca toti se asteapta sa fie foarte rau, iar pentru asta vor lua masuri. Macar cei destepti. Prin masuri ma refer la economisire, cumpatare, gandire logica, analiza a clasei politice, decizii rationale. Si luand aceste masuri, anul 2009 va parea mai bun, iar la final vom zice: “Totusi nu a fost atat de rau”.
De ce va fi bun 2009 pentru oradeni? Pentru ca anul viitor deja ne vom obisnui cu traficul si cu ideea ca nu vom avea in curand parcarile lu Bolo. Ne vom resemna, ceea ce e oarecum bine. Pentru ca resemnati cum suntem, vom merge in 2009 la cinema 3D in Tiago Mall, sau vom vizita imensul Era Shopping Park. “Vizita” e cuvantul de accentuat din propozitia anterioara, pentru ca si la anul, oradenii vor fi cei mai saraci locuitori din vestul tarii. Someri si saraci. Dar macar fericiti. Sper.
Anul 2009 va fi mai bun deoarece toti vom fi mai batrani cu un an, deci, mergand pe acest fir, vom fi mai intelepti. Unii vor fi mai senili, dar cred ca putem sa-i excludem pe acestia. In 2009 femeile vor trebui sa-si foloseasca si mai mult materia cenusie pentru a mintii barbatii in legatura cu varsta lor. In concluzie, IQ-ul mondial va suferi o crestere evidenta. In 2009 vor creste afacerile cu flori, toti barbatii care au uitat ziua de nastere a partenerei anul acesta, cu siguranta si-au notat pentru anul viitor, exceptie facand doar fraierii care mai doresc sa mai auda inca o data replici de genul “Da’ Dinamo stii cand are meci in fiecare saptamana, nu? Boule!” Si revenim la simbolul anului 2009.
In 2009 va porni pana la urma acceleratorul de particule din Elvetia. S-ar putea sa fie un an scurt, sa vedeti cate se vor spune in caz ca vom afla ca va trebui sa facem o calatorie in centrul Gaurii Negre (nici o aluzie). Toate frustrarile, toate secretele vor iesi la iveala : “Ela, sa stii, eu te-am iubit intotdeauna! Florile alea de saptamana trecuta, da trandafirii aia care nu ti-au placut, au fost de la mine! Nu pot trai fara tine, siropelul meu drag!” sau “Mami, stii aia 10 milioane pe care i-ai pierdut in piata? Nu i-ai pierdut!” sau “Sefule, ia mai du-te-n bip mea cu planul tau de management cu tot!”. Apoi, fereasca sfantu sa nu vina apocalipsa, ca va fi teroare. Dar macar, pentru cateva zile, vom fi cea mai cinstita populatie mondiala ever.
Dar haideti sa lasam ca 2009 sa ne ajunga din urma si sa nu mai prevestim atat ca nu suntem Nostradamus, nu? Ce va fi, va fi. Vom rade, vom plange, vom darui, vom cersi, vom iubi, vom ura, vom castiga, vom pierde … vom trai. La multi ani, 2009!
