Niciodată nu m-am plâns de prietenii mei. Buni, răi, cu plusuri, cu minusuri, cu alte minusuri, sunt ai mei şi îi apreciez, îi suport, îi plac. Totuşi parcă doream mai mult, parcă doream altceva. Se spune că dacă cineva are 2-3 prieteni adevăraţi se poate considera un om fericit. Nu prea sunt de acord cu sintagma „prieteni adevăraţi”, după părerea mea prietenii falşi nu sunt prieteni. Sunt cel mult demni de mila. Insă …

Unul din amicii mei, Nod32 pe numele său, a început să mă dezamăgească din ce în ce mai mult. Profitând de bunăvoinţa şi răbdarea mea, îşi permitea să stea „agăţat” la pornirea Windows-ului, fără să fiu capabil să pornesc orice alt program. Dar, era prietenul meu, fiecare are calităţi şi defecte, iar puterea de a face compromisuri e o calitate, nu?. Apoi a început să îmi blocheze pur şi simplu CPU-ul, ţinându-l la 100% aparent fără motiv. E destul de bătrân, din 2006, mi-am zis. Se mai poate întâmpla să dea şi rateuri din când în când. Însă trebuie să recunosc şi meritul său esenţial. A reuşit să mă apere de toţi răuvoitorii, de toţi răufăcătorii pentru care avea competenţa să mă apere. Din păcate competenţele sale erau limitate. Mi-am zis că mai am nevoie de un amic care să mă apere şi de alte ameninţări (da, sunt pe interes), şi am ales unul pentru care să nu am alte obligaţii. Îl cheamă Comodo Firewall. Îmi plăcea mult pentru că nu mă deranja pentru orice mărunţiş. Însă, parcă era prea tăcut. Dacă oare, profitând de faptul că nu a beneficiat deloc de pe urma acestei prietenii, nu-şi face treaba cu profesionalism? Dacă unii răufăcători, mai abili, au reuşit să-i înşele vigilenţa, iar eu să nu ştiu nimic?

Trăim într-o lume din ce în ce mai nesigură. Ameninţările sunt din ce în ce mai multe şi din ce în ce mai severe. Pericolul poate să apară de oriunde, de aceea şi protecţia trebuie să fie multiplă şi, cel mai important, de netrecut. Nod32 şi Comodo făceau o echipă bună, însă una cu multe lacune. Astfel, de exemplu, există anumiţi răufăcători numiţi spyware sau malware, ca să numim doar doi, pentru care acest tandem nu avea nici o soluţie. Era o prietenie inutilă, din acest punct de vedere. Eu sunt de principiul „give & get” (sunt balanţă, e de înţeles), iar acum simţeam că dau prea mult şi primesc prea puţin. Nu mai doream să îmi încarc timpul, memoria, procesorul, cu alţi prieteni, fiecare cu un anumit scop. Doream pe cineva multi-capabil, multi-prietenos, multi-util, însă single-cost. Apoi m-am întâlnit cu BitDefender Total Security 2009.

El mi-a spus că doreşte să fie prietenul meu, timp de o lună fără nici o obligaţie din partea mea, iar apoi dacă mă decid, el doreşte foarte mult să continuăm această relaţie. L-am întrebat ce oferă, iar el m-a invitat să încerc. Dacă voi fi mulţumit, va fi şi el, dacă nu, e bine şi aşa. Oricum eu nu am nimic de pierdut. Am acceptat. Puţin trist de despărţire, am dat disable la vechii mei amici, însă am refuzat să îi îndepărtez definitiv din viaţa mea şi de pe hdd meu. Asta chiar dacă BitDefender m-a avertizat încă de la început că s-ar putea să apară anumite conflicte generate de invidie şi m-a sfătuit să renunţ la vechile prietenii. Nu l-am ascultat pentru că sunt un nostalgic şi renunţ greu la ce o dată a fost al meu, chiar dacă înlocuitorul e de o calitate evident superioară. Urăsc să arunc lucruri, să mă despart de trecut, să nu mă uit în spate. Iar asta e un defect.

Şi a început să se instaleze, pas cu pas, etapă cu etapă. În spiritul meu de leneş cu diplomă, am dat „Înainte”, „Înainte” fără să citesc prea mult detaliile. Însă am fost atent să aleg modul avansat, că doar sunt IT-st de meserie. Unul care mai şi debitează câteodată inepţii pe wordpress. Eram nerăbdător să aflu ce poate şi ce ştie prietenul meu bun la toate. Mai puţin să facă de mâncare, dar pentru asta am nevoie de altcineva nu? Cred. De îndată ce am revenit în Windows, noul meu prieten, săritor în a mă ajuta, mi-a spus pe larg tot ce are pe suflet. Înainte de putea să vegheze la securitatea mea trebuia să iau unele măsuri urgente. De exemplu, să aduc la zi definiţiile cu toţi „infractorii” şi să fac o scanare completă a sistemului pentru a mă asigura că nici unul nu şi-a instalat deja catrafusele sau mai rău s-a şi reprodus cu neruşinare. M-a certat un pic pentru indolenţa mea. Cu un ton aspru şi un font roşu m-a avertizat că nu am făcut nici o operaţiune de curăţare a regiştrilor, că nu am curăţat sistemul de fişierele temporare, sau cele inutile, că nu am folosit programul de defragmentare şi apoi mă mai mir de ce se mişcă totul ca o ţestoasă somnambulă. Uite, mi-am zis, cineva căruia îi place să zică lucrurilor pe nume. Fără menajamente, cu autoritate, însă totuşi cu amabilitate. Asta doream: o mână forte care să-mi spună ce e bine, ce nu e bine şi ce e catastrofal.

Apoi, curios din fire cum sunt, am început să analizez, într-un mod cam scrupulos cei drept, ce îmi oferă acest nou prieten. Sau erau doar vorbe goale, fără un suport consistent? Am văzut că ţine morţiş să-mi arate, chiar la început cât va mai dura prietenia noastră în aceste condiţii. E dreptul lui nu? Am rămas impresionat când am văzut tabul SysInfo: Ce naiba e „Google Update” printre procesele active? Nu ştiam că eu fac update la Google 🙂 . Am văzut că-mi arată toate procesele, cu informaţii detaliate despre fiecare. Se ştie băiatul. Când am trecut pe tabul de „Antivirus” mi s-a luminat faţa, iar un zâmbet de satisfacţie mi s-a întipărit instantaneu. Bitdefender are Antiphishing. Când plăteam cu cardul sau îmi accesam Internet Banking-ul trebuia înainte să fac rugăciuni anti-fraudă sau să intru în Vista, acolo unde datorită faptului că poposesc atât de rar, lucrurile sunt mai în siguranţă. Acum sunt seif şi în XP, iar protecţia anti-phishing nu e doar în browsere ci şi în clienţii de IM. Wonderful.

Mai jos, încă un motiv de zâmbete. Protecţia Antispam. Damn Spammers, take this!!! Se poate configura chiar o listă cu spammeri. I feel like I’m in heaven. Să vezi aici abuz de putere, mai ceva ca Băselu. Am văzut că foloseşte şi probabilitatea bayesiană precum şi filtre euristice avansate, deci chiar dacă Bitdefender nu ştie iniţial prea multe, învaţă. Controlul parental e inutil în cazul meu. Sunt propriul meu părinte şi nimeni nu îmi spune ce să fac. Na, deja m-am supărat. Controlul datelor personale, aşa cum este implementat de BitDefender e realmente ceva impresionant. Crearea de reguli în funcţie de cuvinte cheie, cum ar fi numărul cărţii de credit sau parole, precum şi accesul doar la site-uri web specificate clar pentru astfel de tranzacţii, fac din controlul identităţii ceva de domeniul WAW. Controlul regiştrilor este util în protecţia împotriva unor troieni, doar să nu devină ceva enervant să tot apeşi „Permite”, sau mai rău să devină obişnuinţă şi să permiţi ceva ce vei regreta ulterior. Controlul cookie-urilor şi al scripturilor sunt după părerea mea doar pentru cei obsedaţi de securitate. Cei care văd doar partea goală a paharului. Eu nu sunt aşa. Eu văd doar un pahar cu jumătate mai mare decât trebuie 🙂 .

Firewall-ul este sinonim în cazul meu cu „farewell Comodo”. Însă, trebuie să amintesc şi una din primele dezamăgiri pe care mi le-a provocat noul meu buddy. Am vrut să-mi bag Messenger, versiunea 9 ( aia cu :bz ), iar firewall-ul nu mi-a permis accesul. Nici măcar nu m-a întrebat. Dacă se mai întâmplă multe din astea, atunci o să mă gândesc la un „welcome back, Comodo”. Dar eu sper că nu. BitDefender mi-a enumerat şi vulnerabilităţile. Astfel, am aflat că parola pentru user-ul Pop Dan este slabă. Desigur. Nu am parolă. BitDefender se ocupă şi cu backup-ul datelor importante. Cred că, pe bună dreptate redefineşte conceptul de multi-rol. Parcă văd, prin 2020, BitDefender cu SO inclus, plus ceva FIFA sau NFS, pentru plictiseala din timpul scanărilor. Şi nu vorbesc la modul peiorativ, chiar o soluţie all-in-one propusă de BitDefender e de preferat în detrimentul unui mănunchi de progrămele şi progrămaşe care laolaltă adună mult mai mult RAM şi CPU.

Criptarea IM, eu am dezactivat-o, fiind utilă doar dacă interlocutorul are de asemenea BitDefender. Însă trebuie să recunosc, e ceva interesant, mai ales după ce auzeam de la un coleg cum „prindea” conversaţiile surorii sale de pe un calculator conectat în reţea. Iar, noi ştim că net-ul prin fibra RDS este de fapt o reţea, etc. Optimizarea PC-ului a venit ca o mană cerească pentru mine. La ce dezastru era pe acolo, mă chiar miram cum mai merge Windows-ul şi eu eram avocatul lui Bill în lupta cu fanii pinguinului. Când cineva zicea că trebuie reinstalat de câteva ori pe an, veneam eu cu contra-replica. Dude, eu îl am din 2006, deci. Deşi la câte s-a adunat pe el mergea parcă în reluare. Dar dacă ai prieteni ca BitDefender … Modul jocuri/laptop. Hmm … eu am desktop, iar de jucat, nici nu mai ţin minte cât a trecut de la ultima înfrângere severă pe FIFA. Dar e ok, când se joacă online şi trebuie specificată o nouă regulă de firewall, iar jocul este minimizat, de regulă se pierde conexiunea. Şi să vezi atunci nervi. Deci BitDefender poate acţiona şi ca un Diazepam.

Poate nu e cea mai bună soluţie, luată individual. Sunt cu siguranţă, de exemplu alte programe de optimizare PC mai performante, la fel pot spune şi despre soluţii de backup. Însă BitDefender face multe şi le face bine. Şi mai mult, le face ieftin. Oricine are nevoie de cineva care nu doar „stă de şase” ci şi acţionează cu promptitudine şi eficienţă se poate îndrepta cu încredere spre BitDefender Total Security. Mai am 13 zile de prietenie fără obligaţii. Însă ceva îmi spune că o să ne mai întâlnim. Iar intuiţia nu mă înşeală prea des.

Pentru SuperBlog 2008.