Tag Archives: oradeni

Eu vreau să fiu actor!

Ziua de 4 ianuarie 2012 a fost una plină de emoţii pentru orădenii ce au profitat de şansa de a deveni actori de figuraţie în următorul film a lui Marian Crişan.

În data de  4 ianuarie 2012, orădeni de toate vârstele s-au adunat la Teatrul Regina Maria pentru a-şi încerca şansa la castingul pentru figuraţie organizat pentru următoarea producţie cinematografică a regizorului salontan Marian Crişan intitulată “Iguanele”.

Chiar înainte de orele 15:00, holul teatrului forfotea de persoane dornice să-şi împlinească visul de a deveni actori într-o producţie care se anunţă a fi un nou succes a cunoscutului regizor. Cea mai plăcută surpriză a fost prezenţa în număr mare a persoanelor de vârsta a treia, care au dat dovadă de un entuziasm debordant, demonstrând că talentul şi pofta de viaţă nu au limită de vârstă.

Arta nu cunoaşte vârstă

Emoţiile şi energia pozitivă degajate de cei prezenţi au făcut ca evenimentul să ia o conotaţie deosebită pentru organizatori, aceştia având o dovadă clară că încă mai exista persoane care sunt dispuse să se implice în arta cinematografică românească, fără a ţine cont de aspectul material. „Am vrut să mă lămuresc despre ce e vorba aici”, declară Crişan Vasile în vârstă de 80 de ani. “Eu mereu am participat la activităţi artistice şi mi-a plăcut să mă integrez intr-un astfel de mediu. În pofida vârstei eu nu mă las, aşa că am decis să-mi încerc norocul la această preselecţie”, a adăugat octogenarul.

Dat fiind faptul că subiectul principal al filmului nu a fost încă divulgat, semnele de întrebare ridicate asupra acestui aspect au dus la rumori şi speculaţii printre “actorii amatori” prezenţi. “Am auzit că va apărea şi o trupă rock în film…”, declară Crina Şipoş. “Oricum casting-ul acesta m-a tentat pentru că îmi doresc neapărat un rol în filmul lui Marian Crişan. Mi se pare antrenant să joci într-un film, fie ca şi figurant. În adolescenţă am fost tentată să dau la IATC, aşa că mereu am rămas în suflet cu visul de a realiza ceva pe plan artistic”, a continuat aceasta.

Emoţie şi dorinţă de afirmare

Printre zeci de poze şi seturile de întrebări adresate fiecărui aspirant la rolul de figuraţie, s-au remarcat şi câteva doamne de vârsta a treia care s-au dovedit a fi pline de energie şi dorinţă de a se integra în viaţa artistică. “Am o fire artistică si spontană -dintotdeauna mi-am dorit să fac Şcoala de Arte, fiind atrasă de aceasta latură. Consider că la orice varsta ne putem realiza visul. Când am auzit de la copiii mei de casting, nu am mai stat pe gânduri şi am venit aici.”, a declarat Doina Vâlciu, în vârsta de 62 de ani.

P.C Viorica, în vârstă de 70 de ani nu a fost interesată deloc de aspectul pecuniar, prezentându-se la casting doar din dragoste pentru film: “Toată viaţa mi-a plăcut să fiu în mişcare şi să mă implic în activităţi artistice. Partea financiară nu m-a tentat deloc…am venit pentru a încerca să-mi împlinesc dorinţa, pentru că iubesc arta cinematografică.”

Nu puţini au fost adolescenţii care au dorit să se iniţieze în arta şi să vadă ce implică un rol într-un film: “Am venit la casting din plăcere…pentru a încerca o experienţă nouă. Nu am mai avut de-a face până acum cu lumea artistică, însă consider că există un început pentru orice.”

Peste 150 de potenţiali actori

Pe parcursul celor trei ore de selecţie, responsabilul casting-ului de figuraţie, actorul orădean Ciprian Ciuciu a întâlnit oameni receptivi şi plini de entuziasm: “La preselecţie s-au prezentat peste 150 de persoane cu vârste între 4 şi 82 de ani”, a declarat actorul. “Pot spune astfel că am găsit aproape toate tipurile de persoane de care avem nevoie. Participanţii s-au dovedit a fi deosebit de receptivi, deschişi pentru experienţe noi şi plini de viaţă. Persoanele în vârstă s-au dovedit a fi extrem de entuziasmate la ideea că ar putea obţine un rol în film. Aşteptăm acum decizia lui Marian Crişan”, a adăugat Ciuciu.

“Iguanele” – o peliculă promiţătoare pentru 2012

Regizorul Marian Crişan este deosebit de încrezător în noul proiect cinematografic “Iguanele” ce urmează să fie lansat pe parcursul acestui an: “ Prefer să nu divulg subiectul filmului, însă garantez o producţie profesionistă şi o idee sinceră,  aşa cum am obişnuit până acum cinefilii din România”, a declarat acesta.

Filmarile vor începe la sfârşitul lunii ianuarie şi vor fi realizate în Oradea, Salonta şi Arieşeni. “La fel ca şi pentru “Morgen”, vom filma în zona Bihorului”, explică Marian Crişan. “ Cu toate că distribuţia nu este încă în formatul final, pot spune că am ales până acum actori de la teatrele din Oradea şi Cluj Napoca. Vom începe filmările la sfârşitul lunii ianuarie şi am speranţa ca în toamna acestui an să avem premiera filmului.”, a adăugat regizorul.

Marian Crişan – un regizor de talie internaţională

Marian Crişan se numără printre regizorii români ce a reuşit să reprezinte România cu succes în cadrul celor mai cunoscute     festivaluri de film internaţionale. Premiul Palme d’Or de la Cannes pentru scurtmetrajul “Megatron” sau nominalizarea la Oscar pentru “cel mai bun film străin” cu pelicula “Morgen” sunt doar câteva dovezi ale deosebitului palmares al tânărului regizor. Acesta din urmă a mai obţinut premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul Internaţional de Film de la Salonic în 2010. “Morgen” a fost filmat tot în Bihor şi a avut în distribuţie actori orădeni, bucurându-se de un amplu succes printre iubitorii de film, prin ideea originală şi modalitatea sinceră de abordare.

Mădălina Mihăescu

De ce nu-mi place Oradea

Iniţial vroiam să numesc acest post „10 motive pentru care detest Oradea”. Apoi am început să gândesc mai profund şi să nuanţez. In primul rând eu nu urăsc Oradea, însă pentru că are numeroase „defecte” am ajuns să detest să trăiesc aici. Apoi, sintagma „10 motive pentru …” e doar o strategie de atragere a cititorilor mai puţin inteligenţi, strategie folosită însă cu succes de o grămadă de tabloide. Iar eu nu sunt Libertatea. Pe lângă asta, ar fi şi greu de organizat un top 10, din moment ce cu siguranţă aş găsi mai multe motive iar cel mai corect e să le prezint pe toate câte-mi amintesc. Iar restul, restul poate o să completeze prin comentarii cititorii mei orădeni. O să expun motivele prioritizate după momentul când îmi apar în minte.

Parcurile. Nu pot să cred că un oraş care e puntea României spre Europa, nu se poate mândri cu parcuri întinse, aranjate, decente. Parcul 1 decembrie e super amenajat de parcă eşti într-o grădină de prost gust, parcul de lângă hotelul Continental e ok, însă nu e foarte mare. Alte aşa numite parcuri sunt de fapt glume. Parcul Magnolia e în principiu un conglomerat de … betoane, parcul de lângă liceul Lucian Blaga a devenit o amintire, în locul său ivindu-se un locaş al Domnului, de parcă altundeva nu se putea construi. O soartă similară au avut-o şi alte bucăţele de verdeaţă, distruse de jungla de betoane.

Lipsa investiţiilor străine de mare amploare. Parcă toţi marii investitori ne ocolesc şi autorităţile locale nu reuşesc să atragă mari investitori. Poate ar trebui mai multă transparenţă dar şi o politică bine pusă la punct la nivel local de oferire de beneficii investitorilor: de exemplu scutirea de anumite impozite pe o perioadă determinată pentru investiţii ce depăşesc un anumit cuantum sau realizarea infrastructurii. Parcul tehnologic ce sper că va deveni realitate cât de curând ar putea schimba această stare de fapt.

Oarecum legat de ce am spus mai sus, nu-mi place că Oradea a devenit doar o piaţă de desfacere. Real-urile sunt de cele mai multe ori pline ochi, orădenii cumpără foarte mult dar de proastă calitate, cele mai ieftine produse. Magazinele second hand sunt acum la tot pasul, chiar şi în centrul oraşului. Şi sunt pline de oameni, asta denotând starea financiară a orădenilor. Magazinele chinezeşti au apărut ca ciupercile după ploaie, din ce în ce mai mari şi mai aspectuoase. Mai multe aici şi aici.

Nu-mi place că nu se bagă bani deloc în infrastructură. Adică, na, să fiu total cinstit cu mine şi mai ales cu concetăţenii orădeni, s-a făcut acea centură la care acum se lucrează cu spor (da, ironie) pentru mărirea la mai multe benzi. Pentru că proiectul iniţial a fost prost gândit şi realizat, iar acum avem o şosea de centură direct prin oraş. O să mai trebuiască una, mai ocolitoare, dar mi-e greu să avansez o dată nu pentru terminarea ei ci pentru începerea lucrărilor. Tot legat de infrastructură (care este btw un fundament al dezvoltării economice, ştiu toţi asta, mai puţin cine trebuie) nu înţeleg de ce nu se modernizează aeroportul sau să se înceapă construcţia unui nou. Parteneriatul cu Debrecen ar fi o idee reuşită, mai ales că în jurul nostru Aradul,Clujul, Timişoara ne-au luat faţa de mult. Iar noi stăm ca fraierii şi privim cerul fără pic de avioane. O feerie.

Cred că ăsta e un aspect naţional, nu doar orădean, dar … cum se poate să fie atâtea bănci şi farmacii? Una lângă alta, sufocând orice spaţiu unde ar putea fi alte magazine, mai folositoare în opinia mea: un magazin cu electrice, o librărie, o cafenea sau o sală de bowling, ca să numesc doar câteva. Pe Decebal jumătate din stradă sunt bănci. Cred că am numărat vreo 6-7 consecutive. Centrul oraşului, pietonala care ar trebui să fie un loc dichisit cu cafenele şi magazine stilate începe să fie strada băncilor. M-am săturat. Dacă mă cobor din bloc dau peste 6 farmacii la 5 minute de mers pe jos. Chiar aşa bolnavi am ajuns? Iar săli de sport, cluburi sau distracţie foarte puţine, disipate în imensitatea de bănci şi farmacii. Trist.

Legat de ce am spus mai sus, municipalitatea e de vină pentru preţul chiriilor practicate şi pentru că permite orice. Aici nu mă refer la spaţiile particulare, acolo fiecare face ce vrea, dar până şi mall-urile îşi selectează magazinele, pentru că vor trafic. E o strategie din care Bolojan ar trebui să înveţe. Că am ajuns la „mult competentul” primar: să aud? Cine îl regretă? Toţi îl susţineau că ce va face, că va curăţa tot, că va face Oradea un pol de dezvoltare … da, s-a dovedit a fi un ecler stricat.

Legat de mall-uri … cum se poate ca un proiect început în 2007, destinat spre deschidere în noiembrie 2008, să fie amânat aproape un an până în septembrie 2009 doar pentru că se va mai face un patinoar? Este vorba desigur de Tiago Mall, care cică nu va fi terminat până la toamnă. Da, e o dovadă de maximă neseriozitate.

Parcările. Sau mai ales lipsa lor. Da, lipsa lor nu e doar frustrantă e de-a dreptul tragică. Pur şi simplu mă simt sufocat în orăşelul acesta cât o palmă de mulţimea de maşini încălecate fiecare peste tot. Spaţiul verde e o amintire verde, certurile pe locurile de parcare fac parte din piesa de teatru ce se joacă zilnic, iar căutarea unui loc de parcare e ca o ruletă rusească. Alo!!! Bolo!!! Aşteptăm proiectele de parcări.

Universitatea din Oradea. O fata morgana a oraşului, s-a vrut să fie un pol al dezvoltării bazate pe tineret, aşa cum a făcut cu succes Clujul sau Timişoara. Însă nivelul acestei universităţi (al cărei student „mă mândresc” a fi) e deplorabil. Cu toate investiţiile recente, cazarma, biblioteca, etc. dacă nu se va face ceva la nivel uman, mă refer la cadrele didactice, această universitate nu va reuşi decât să scoată pe bandă mediocrităţi. Sunt desigur mulţi studenţi şi profesori valoroşi, dar numărul lor raportat la total e infim.

Nu sunt un pesimist. Sunt sigur că dacă vom dori, dacă vom alege persoane care chiar merită să ne conducă, Oradea va putea deveni ceea ce merită. Nu doar o poartă spre civilizaţie ci chiar un locaş cu adevărat european.

P.S. Apel către orădeni! Aş vrea să comentaţi aici ce nu vă place la oraşul vostru şi ce vreţi să se schimbe.

Next

LA MULTI ANI, 2009!
LA MULTI ANI, 2009!

Inainte sa va intrebati de ce 2009 va fi mai bun decat 2008 intrebati-va mai intai: de ce nu? Pai hai sa vedem cateva dintre motive:

2009 va fi anul boului. Ceea ce e corect, mai ales pentru politica romaneasca, plina de necuvantatoare. Sau preacuvantatoare, voi decideti. 2008 a fost anul sobolanului, deci progresul e evident. Un falinic bou va fi intotdeauna de preferat unui misel sobolan. Apoi, stim ca boii mananca bine, cu spor, un semn bun relativ la criza economica care bate la usa, dupa ce deja a patruns prin cateva locuinte si, ca un oaspete care se respecta nu vrea sa plece, oricat de multe apropouri inocente ii aruncam. Un alt motiv: “bou” e un apelativ mai digerabil decat “sobolan”. Daca ziceti cuiva “Bah, boule, uite unde ti-ai parcat masina!”, cel mai aspru raspuns va fi verbal: “Bou esti tu si cu mata”. In schimb, ganditi-va cum ar suna: “Bah sobolanule, aici parchezi?”. Omul ar intra pentru cateva secunde in letargia unei gandiri subconstiente : “Da de ce ma face asta sobolan? Oare stie de siretlicul pe care vreau sa-l fac matusii celei bogate din State, ca sa se duca mai repede pe lumea cealalta sa-i iau averea? Da’ de unde stie?”. Raspunsul va fi mult mai dur: “Te dau in judecata, jigodie!”. Apoi, dupa caz se aplica o corectie fizica in care poate sau nu sa fie implicate si obiecte materiale, cum ar fi piatra, coada de matura, oglinda retrovizoare, sau celebra bata de baseball”. In aceasta privinta 2009 e peste 2008, fara doar si poate.

De ce va fi mai bun 2009 pentru romani? Pentru ca toti se asteapta sa fie foarte rau, iar pentru asta vor lua masuri. Macar cei destepti. Prin masuri ma refer la economisire, cumpatare, gandire logica, analiza a clasei politice, decizii rationale. Si luand aceste masuri, anul 2009 va parea mai bun, iar la final vom zice:  “Totusi nu a fost atat de rau”.

De ce va fi bun 2009 pentru oradeni? Pentru ca anul viitor deja ne vom obisnui cu traficul si cu ideea ca nu vom avea in curand parcarile lu Bolo. Ne vom resemna, ceea ce e oarecum bine. Pentru ca resemnati cum suntem, vom merge in 2009 la cinema 3D in Tiago Mall, sau vom vizita imensul Era Shopping Park. “Vizita” e cuvantul de accentuat din propozitia anterioara, pentru ca si la anul, oradenii vor fi cei mai saraci locuitori din vestul tarii. Someri si saraci. Dar macar fericiti. Sper.

Anul 2009 va fi mai bun deoarece toti vom fi mai batrani cu un an, deci, mergand pe acest fir, vom fi mai intelepti. Unii vor fi mai senili, dar cred ca putem sa-i excludem pe acestia. In 2009 femeile vor trebui sa-si foloseasca si mai mult materia cenusie pentru a mintii barbatii in legatura cu varsta lor. In concluzie, IQ-ul mondial va suferi o crestere evidenta. In 2009 vor creste afacerile cu flori, toti barbatii care au uitat ziua de nastere a partenerei anul acesta, cu siguranta si-au notat pentru anul viitor, exceptie facand doar fraierii care mai doresc sa mai auda inca o data replici de genul “Da’  Dinamo stii cand are meci in fiecare saptamana, nu? Boule!” Si revenim la simbolul anului 2009.

In 2009 va porni pana la urma acceleratorul de particule din Elvetia. S-ar putea sa fie un an scurt, sa vedeti cate se vor spune in caz ca vom afla ca va trebui sa facem o calatorie in centrul Gaurii Negre (nici o aluzie). Toate frustrarile, toate secretele vor iesi la iveala : “Ela, sa stii, eu te-am iubit intotdeauna! Florile alea de saptamana trecuta, da trandafirii aia care nu ti-au placut, au fost de la mine! Nu pot trai fara tine, siropelul meu drag!” sau “Mami, stii aia 10 milioane pe care i-ai pierdut in piata? Nu i-ai pierdut!” sau “Sefule, ia mai du-te-n bip mea cu planul tau de management cu tot!”. Apoi, fereasca sfantu sa nu vina apocalipsa, ca va fi teroare. Dar macar, pentru cateva zile, vom fi cea mai cinstita populatie mondiala ever.

Dar haideti sa lasam ca 2009 sa ne ajunga din urma si sa nu mai prevestim atat ca nu suntem Nostradamus, nu? Ce va fi, va fi. Vom rade, vom plange, vom darui, vom cersi, vom iubi, vom ura, vom castiga, vom pierde … vom trai. La multi ani, 2009!

Oscarurile lui Bihorel, 2008

Cea de-a patra ediţie a premiilor lui Bihorel şi-a respectat faima de premii „Zmeura de Aur” pentru persoanele publice din Bihor. A fost un show plin de glume şi glumiţe, ironii şi răspunsuri la ironii, mici înţepături locale, cu un prezentator Mircea Chirilă puţin emoţionat şi parcă fără experienţa în faţa camerei de luat vederi (deşi nu aşa stau lucrurile), însă cu destul fler şi umor pentru a menţine atmosfera. Din păcate, râsetele mele de acasă (şi sunt sigur că şi a multor orădeni telespectatori ai televiziunii Transilvania) nu au avut corespondent printre spectatorii prezenţi. Aceştia parcă nu au un simţ al umorului atât de antrenat, având însă scuza că e mai greu să râzi de tine decât de alţii.

„Sabia lui Damocles” pentru politicienii locali, aşa cum a fost numită de prezentator a debutat cu un scurt discurs al viceprimarului Gheorghe Carp care le-a urat celor prezenţi „să prindă un loc de la coadă” în acest top mai mult sau mai puţin infam.

Continue reading Oscarurile lui Bihorel, 2008