Category Archives: Tech

Orice are legatura cu tehnologia

Vă Mulţumim!

Posted on by
Reply

Iată-mă ajuns la etapa a 6-a SuperBlog2008. Mă tot gândeam şi speculam … oare ce o să-mi dea de făcut etapa asta? Oare un review la ceva procesor cool? Sau poate să scriu despre „Din Dragoste”, bre. Din fericire, nu. Şi nu că nu aş avea ce scrie despre Mircea Radu şi caravana lui Cupidon, dar parcă vreau altceva. Oricum, dragoste găsim la tot pasul. Şi, revenind la mioriţele noastre, văd că trebuie să-mi expun o părere despre un site, despre care nu am auzit, sincer, până acum.

Încep: Ctrl+T (adică nou tab în firefox, pentru cei ce nu ştiu), w, w,w, arigo, .ro. Adică http://www.arigo.ro. Enter. Primul lucru care mi se întipăreşte pe retină: Va multumim!. Prima pagină de internet care îmi mulţumeşte pentru că îi ofer onoarea unei vizite. Mă simt flatat, din partea mea primeşte o bulină mare, mare şi roşie, roşie. Apoi observ logo-ul, şi nişte chineze stuff :-S. În fine, mă gândesc, sper totuşi să nu aibă chinezării pe site, pentru că ştim deja ce recunoscuţi sunt pentru fiabilitate. Apoi observ meniul de sus, biluţă neagră. Pare prea asemănător cu sute de template-uri pe care le luam eu de pe net în vremurile de instruire în ale web-design-ului. Dar nu arată rău. Inevitabil intru în meniul „Despre noi”. Acolo văd că m-am înşelat în privinţa ţării, site-ul fiind inspirat din cultura altor asiatici, şi anume samuraii japonezi. Mă scuz: niciodată nu am făcut diferenţa între ei deşi dacă aş fi în locul lor nici pe mine nu m-ar încânta această confuzie. Deci mea culpa. Nu citesc întreaga filozofie de viaţă înşiruită acolo. Am alte lucruri de analizat.

Meniul stânga. Oh, nu !!! Iar un magazin online de calculatoare. Al câtelea? Oare conceptul de afacere de nişă e SF în Romania? Totuşi hai să vedem ce aduce diferit arigo.ro. Mă uit din nou pe pcnews.ro la etapa a 6-a. Trebuie să fac o analiză relativ la produsele comercializate pe site. Şi ca să fac totul mai interesant m-am gândit să fac o comparaţie cu etalonul în domeniu, emag.ro: Ctrl + T, w,w,w emag, . , ro, Enter. Da, nici site-ul ăstora nu e chiar Frumoasa din pădurea adormită. Dar ei fac bani la tonă, în acest caz o comparaţie fiind interesanta, chiar dacă nu foarte relevantă, recunosc.

Încep cu Notebook-urile, că oricum doresc să-mi procur unul în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. Arigo.ro are 164, emag.ro 452 deci de 2,75 ori mai multe posibilităţi de alegere. Dar cantitatea nu e tot. Mă gândesc să fac o comparaţie de preţ. Văd la arigo primul notebook, Asus Eee PC la 900 Mhz, fiind la reducere: 874,21 RON. Merg să-l caut şi la emag şi pauză. Îl găsesc într-un târziu la categoria Mini Laptop (să zicem). Preţul e mai mic decât la arigo: 828, 86 RON. În plus un dezavantaj la arigo e că nu e specificat modelul de Eee PC, chestiune importantă pentru cineva care se va pune pe net să caute la review-uri până va adormi pe tastatură. Însă dacă intru pe detalii apare şi codul produsului, eu observând că diferă totuşi de cel de la emag. Eu aş fi ales soluţia să prezint mai multe caracteristici în listă, aşa cum fac cei de la emag, deoarece nu doresc ca de fiecare dată să întru pe pagina produselor pentru a compara două produse cu preţuri asemănătoare. Butonul de căutare a produselor ar trebui să fie aşezat mai jos, undeva lângă lista de produse, mie luându-mi o bună bucată de timp să îl găsesc, mai ales că am un monitor jalnic de 17 inch.

Am trecut mai departe, la sistemele desktop, unde am rămas dezamăgit de faptul că cei de la arigo.ro nu au sisteme ne-brand, cu două excepţii, pe când emag are mai multe opţiuni. Ar fi de dorit să existe sisteme desktop ieftine, pentru că nu toţi îşi permit un laptop scump, iar ceva între 6-8 milioane ar fi suportabil. Ştiu chiar un caz, un unchi, aproape pensionar, îşi caută un PC care să nu fie scump dar să-şi facă treaba. Un sistem desktop ieftin e exact ce i s-ar potrivi, el nedorind mobilitate ci doar un sistem decent pentru acasă.

Mi-am continuat apoi periplul în păienjenişul reprezentat de meniuri, submeniuri, categorii, filtre şi alte asemenea minunăţii, remarcând că arigo.ro încearcă şi de multe ori reuşeşte să copieze sistemul implementat de emag. Copierea modului de interacţiune cu utilizatorul nu e ceva greşit, imoral sau mai ştiu eu cum. E în avantajul utilizatorului, care fiind deja familiarizat cu un mod de navigare pe site se va descurca mult mai uşor şi pe altul cu acelaşi schelet. Ceea ce neapărat trebuie să facă cei de la arigo.ro e să micşoreze preţurile, fiind multe produse unde emag.ro are preţuri mult mai competitive. De exemplu: acesta vs acesta, acesta vs acesta sau acesta vs acesta. Numărul de produse ar trebui mărit considerabil, de exemplu la camere video existând doar 3 modele de la Sony. Iar dacă vreau să văd produsele de la Apple, mi se înfăţişează o minunăţie de #FFFFFF (alb). Producătorii, deşi mulţi, nu sunt ceva diferit, ceva nou. Aş vrea să văd de exemplu notebook-uri Alienware sau boxe JBL sau bijuteriile de scule Bang & Olufen.

Am intrat să văd modalitatea de cumpărare de pe site. E facilă, firească, cum mă aşteptam. Când dau să văd modalităţile de plată, rămân neplăcut surprins de faptul că nu se poate cumpăra cu cardul. Eu am cumpărat aşa de pe emag şi mi se pare de departe ce-a mai convenabilă modalitate de plată. Când mi-am cumpărat multifuncţionalul, nu eram acasă, totul era plătit de dinainte, cu transport cu tot, curierul doar lăsând coletul la mama mea, care nu a mai trebuit să facă nimic. Floare la ureche. Chiar dacă ştiu că procesarea plăţii cu cardul costă, această metodă după părerea mea ar trebui să fie o opţiune de plată în orice magazin online şi nu numai. Am constatat însă că costul livrării este mai mic, de doar 15 RON comparativ cu cei 17,5 percepuţi de emag pentru livrări în afara Bucureştiului, cu precizarea că nu se face nici o diferenţiere în ceea ce priveşte valoarea comenzii.

Ca o concluzie, mi se pare că cei de la arigo.ro au riscat mult cu acest business, însă dacă dau dovadă de seriozitate, fără numeroase plângeri din partea clienţilor nemulţumiţi, clienţi care pot împrăştia o imagine negativă în toate părţile, au şanse să reuşească. Eu însă aş recomanda să devină un pic altfel decât ceilalţi, poate prin aducerea de branduri mai puţin prezente în România, poate prin promoţii atractive şi pline de inedit. Un mod sigur de a câştiga clienţii e prin practicarea de preţuri mici, mai mici decât ai concurenţei. Profitul ar trebui să vină din volume şi nu din marjă. Eu tot am rămas cu mesajul de întâmpinare: „Vă mulţumim!”. Eu sper să fie mesajul clienţilor, a multor clienţi, către ei.

Regele a murit, trăiască regele!

Posted on by
Reply

Decedatul e clasicul DVD. Dacă e să fiu corect până la capăt, Măria Sa încă nu a trecut la cele veşnice, însă dă semne de oboseală. DVD-ul (Digital Video Disk sau Digital Versatile Disk sau niciuna din variante) a preluat tronul cam pe la mijlocul anilor ’90 de la deja matusalemicul VHS. Deşi versatil, DVD-ul nu a reuşit să se impună în lumea muzicii, acolo unde CD-ul a rămas suveran până în prezent (iTunes, magazinul online al celor de la Apple a reuşit performanţa ca să devină primul retailer american de muzică , stabilind un punct de cotitură care va marca ireversibil această industrie).

Ţin minte cât de impresionat am fost când am văzut primele filme pe DVD, comparativ cu calitatea casetelor video. Era ca de la cer la pământ. Imaginea, sunetul, subtitrările, faptul că era ceva compact şi nu ceva greoi ca o casetă, durabilitatea, faptul că nu necesita derulare („be kind, rewind” : ) ), plus multe alte calităţi au impus rapid DVD-ul, formatul fiind privit mai mult ca o revoluţie decât ca o evoluţie. Însă se pare că vorba „las-o că merge şi aşa” a funcţionat foarte bine printre consumatorii de entertaiment, deoarece DVD-ul a reuşit să preia tronul complet abia în 2001. Atunci pentru prima dată, vânzările de DVD-uri le-au depăşit pe cele de casete video.

Discul Roşu ( lungimea de undă a razei care este utilizată pentru citirea DVD-ului variază între 635 şi 650 nm, de unde şi culoarea roşie; la CD-uri, aceasta este între 770 şi 830 nm, deci spectrul infraroşu), a început să prindă putere în anul 1997, Titanic fiind printre primele blockbustere ce au beneficiat de pe urma noii tehnologii. De atunci încolo a fost doar o singură direcţie pentru noul format: în sus. Dar trecerea timpului a fost proporţionala cu creşterea exigenţei consumatorilor. După mijlocul anilor 2000, era clar că trebuia să se mai producă o revoluţie. Capacitatea DVD-urilor de a stoca 4.7 GB single-layer sau 8.4 dual-layer (eu mă gândeam pe atunci ca in veci nu o să am nevoie de mai mult) a început să-şi arate limitele. Rezoluţia de 720×480 era perfectă pentru televizoarele standard (ca ex Samsung-ul meu de 54 cm), dar odată cu apariţia LCD-urilor şi plasmelor de dimensiuni considerabil mai mari, imperfecţiunile deveneau din ce în mai evidente. Alte deficienţe ale DVD-ului apăreau pe zi ce trece: de la protecţia împotriva piratării (vezi DeCSS) până la alternativele care au început să taie din profitul adus de vânzările şi închirierile de DVD-uri (de ex TiVo).

Un japonez, pe numele său Shunji Nakamura a fost primul care a pus în practică diodele cu lumină albastră, cu o lungime de undă semnificativ mai mică decât cea folosită la DVD-uri. De aici încolo drumul către HD (High Definition) era deja asfaltat. Însă, interesele, banii mai precis şi faima au făcut ca acest drum să se bifurce. Şi aşa s-a născut un război între formate, război care nu a ajutat pe nimeni, iar pe termen lung consecinţele pot fi catastrofale. Este desigur vorba despre celebra înfruntare Blu-Ray – HD-DVD încheiată târziu, sper că nu prea târziu. Mutarea Sony de a introduce un player Blu-Ray în consola sa de succes PlayStation 3 a decis practic învingătorul. De ce am spus că poate fi prea târziu? Deoarece în timp ce unii îşi disputau supremaţia HD pe suport magnetic, alţii s-au gândit cum să facă totul mult mai comod pentru consumatori prin download HD. Broadband-ul a intrat puternic în toate locuinţele facilitând acest lucru. Deşi nu toţi văd o luptă HD Fizic – HD Downloads.

Bun, ce aduce Blu-Ray-ul în plus. Doar un singur lucru în avantajul său. Capacitatea. De aici derivă toate celelalte avantaje. Un blu-ray are în standard 25 GB single layer şi 50 pe dual-layer. Dar se poate şi mai mult, mult mai mult. Ne demonstrează asta şi cei de la TDK care au ajuns până la 200 GB. Rezoluţia de până la 1920×1080 întreţesut sau progresiv e clar superioară celei DVD. Sunetul poate fi redat fără codare, ceea ce înseamnă un spor calitativ imens. Extrasele pot fi mai multe, mai mari, mai de calitate. Dezavantajul Blu-Ray e dezavantajul oricărei tehnologii noi. Preţul e prea mare, iar până nu se va ajunge la un preţ rezonabil, vor rămâne în urma dvd-ului standard. Recent a fost atins un record. Iron Man a vândut 20% de discuri blu-ray din totalul vânzărilor. Recordul precedent a fost dărâmat în doar două zile. Ceea ce înseamnă că blu-ray-ul începe să devină din ce în ce mai căutat.

La review-ul pentru film am rămas în ceaţă. Singurele filme la care am experimentat superioritatea blu-ray au fost X-men The Last Stand (X-men Ultima Infruntare) şi 300. Şi doar parţial. Am văzut că X-men 3 este distribuit de Prooptiki şi de aceea am decis să mă opresc la el. Am rămas frapat de frumuseţea unei imaginii HD pe o plasmă sau LCD (nu mai ţin exact minte), filmul rulând de pe un Playstation 3. Totul se petrecea primăvara 2007, în Franţa, când am rămas gură cască la efectele speciale însoţite de un sunet demenţial. Acest film l-aş recomanda tuturor care au acasă un player blu-ray şi nişte boxe pe măsură. Pentru că, credeţi-mă merită experienţa. Şi deşi după nume aţi crede că e ultimul în serie, nu e. Mai urmează, iar poate pe atunci când o să apară pe blu-ray o să am bani suficienţi pentru un sistem blu-ray de calitate. Până atunci vă recomand X-men 3, şi dacă doar pentru Halle Berry. Şi ce e mai frumos decât Halle Berry în HD.

Articol scris pentru Etapa a 5-a SuperBlog2008.

E mai bine în trei?

Posted on by
2

Se pare că da. Cel puţin aşa au spus cei de la AMD când au lansat procesorul cu 3 nuclee Phenom X3. Vârful de gamă în cadrul acestor modele de procesoare Triple-Core este modelul 8750, care are preţul la emag.ro de 442,18 RON. Acesta are o viteză de lucru de 2400 Mhz, care coroborat cu inovaţiile fratelui mai mare (Phenom X4, cu 4 nuclee), fac din acest procesor o alternativă viabilă pentru toţi cei care doresc cel mai bun raport performanţă / preţ.

Care erau circumstanţele de dinaintea lansării acestui procesor? AMD lua bătaie la aproape toate capitolele. ]n lupta cu Intel. Datorită deficienţelor tehnologice, noile procesoare Phenom X4 nu puteau atinge viteze mai mari de 2,5 Ghz un deficit greu compensabil. Intel şi-a lansat în acest timp procesoarele fabricate în tehnologia 45nm, nume de cod Penryn. Procesoarele din familia T9xxx au adus un plus de performanţă nemaiîntâlnit. Anunţata lansare a procesoarelor Nehalem, considerate ca având cea mai radicală schimbare de arhitectură de la Pentium Pro încoace, nu putea decât să stârnească panică printre oficialii AMD. În situaţia în care benchmark-urile arătau clar superioritatea Intel la toate capitolele, AMD trebuia să mute repede. Şi eficient. Soluţia stă tot în trecutul lor. Demult, procesoarele AMD erau asociate cu cea mai bună performanţă pe preţ, fără să exceleze la caracteristici tehnice. Îţi luai unul ieftin şi-şi făcea treaba. Pentru că trecerea la procesoarele pe 45 de nm, nume de cod Deneb este programată doar la sfârşitul anului, AMD trebuia să găsească o soluţie rapidă de ieşire din criză. Prima măsură a fost scăderea preţurilor la procesoarele actuale, Phenom X4 şi Athlon 64 X2, care au devenit astfel soluţii pentru cei cu buget redus. Doar că nu era îndeajuns. Trebuia ceva nou, ceva care să atragă consumatorii. Iar mai mult implementarea noii soluţii nu trebuia să coste prea mult compania din Sunnyvale.

Soluţia e una foarte ingenioasă. Inginerii AMD s-au gândit să exploateze procesoarele X4 cu un core defect (situaţie des întâlnită) prin scoaterea din funcţiune a respectivului core şi comercializarea procesorului ca Phenom X3. O mutare bine venită în situaţia actuală. Cu nişte costuri reduse AMD au scos pe piaţă ceva nou. Bravo lor, chiar inovator. Plaja de preţuri pentru aceste procesoare urma să fie între Phenom X4 şi Athlon 64 X2. AMD a lansat trei tipuri de procesoare cu 3 nuclee: Phenom 8750 cu o frecvenţă de 2,4 Ghz, Phenom 8650 cu tactul la 2,3 Ghz şi fratele mai mic Phenom X3 8450 cu viteza de 2,1 Ghz. Deoarece aceste procesoare au un TDP de 95 W, ele pot fi montate pe numeroase socket-uri AM2 sau AM2+ existente deja în comerţ. Costurile s-au redus la minimum. Procesoarele beneficiază de cache level 2 pentru fiecare core separat (512 KB), precum şi un cache de nivel 3 comun (2 MB). Procesoarele sunt compatibile DDR2, un neajuns fată de concurenţa Intel.

Problemele cu afişarea corectă a numărului de nuclee în Windows Vista au fost complet eliminate printr-un patch de la Microsoft. Probleme mai sunt doar cu suportul anumitor jocuri sau aplicaţii multimedia pentru 3 core-uri. Datorită lipsei acestui suport, numeroase jocuri se comporta pe un X3 mai slab chiar decât procesoalele Athlon 64 X2. Ce să mai zicem de războiul cu puternice Core 2 DUO de la Intel unde AMD nu are nici o şansă. Cu rare excepţii, rezultatele confirmă dacă mai era nevoie, superioritatea Intel.

Un test concludent l-au realizat cei de la X-bit Labs aici. Tot ei au reuşit să overclock-eze un Phenom X3 8750 de la 2.4 Ghz la 3.1 Ghz fără a afecta stabilitatea sistemului. Acesta este încă un punct în plus pentru tânărul procesor. La testul puterii consumate acest X3 s-a comportat în linia gamei AMD. Adică dezastruos comparativ cu procesoarele Intel concurente.

Ca o concluzie aş vrea să subliniez aprecierea mea pentru inovaţia AMD, în acelaşi timp fiind destul de rezervat în ceea ce priveşte viitorul companiei. De dragul concurenţei eu sper să scoată pe piaţă un produs care să ridice mult ştacheta în lupta sa cu gigantul Intel.

Articol scris pentru SuperBlog 2008.

Notebook Asus Lamborghini – la gradul superlativ relativ

Posted on by
6

Pentru etapa a 3-a a concursului SuperBlog 2008 organizat de PCNews am decis să aleg pentru review minunăţia asta de laptop, pe numele lui complet: Asus Lamborghini VX2S-AK058G Core 2 Duo T7500, 2.2GHz, 2GB, 200GB, Vista Ultimate. Şi cum în numele său se află numele unei super-maşini, m-am gândit că poate, cine ştie, toate componentele sale sunt super. Haideţi să le luăm pe rând şi să vedem cu ce le putem asemui:

Procesor: Intel Core 2 Duo T7500, 2200Mhz, un Front Side Bus de 800 Mhz şi un cache de 4 MB. Chiar dacă nu e chiar ultima generaţie de la Intel, acest dual-core e rapid, frate. Dacă ar fi să-i găsesc un corespondent nici nu ar trebui să caut prea mult. Cred că acest procesor e într-adevăr un Lamborghini Gallardo (Viteza maximă : 309 Km/h, acceleraţie 0-100Km-h în 4.1 secunde). Nu e cel mai rapid model, aici sunt de acord, însă comparându-l cu concurenţa sa, AMD Turion 64 X2 TL-60 sau TL-62 e ca şi cum ai compara acest Gallardo cu un Mustang. Binenteles şi Mustang-ul e o maşină performantă, puternică, rapidă, însă la un head-to-head ar rămâne mult în urma Lamborghini-ului. În plus, un Mustang consumă mai mult.

Display şi Video: Ecranul e un TFT WSXGA+ (rezoluţie de 1680×1050 cu un aspect ratio de 16 : 10 ), Color Shine (aşa le place băieţilor de la ASUS să numească display-urile glossy). Şi cum ASUS sunt recunoscuţi pentru calitatea display-urilor, nici acesta nu face notă discordantă. Nu e pentru profesioniştii în ale graficii (pentru care display-urile mate sunt perfecte), însă pentru muritorii de rând e excelent. Placa grafică este un GeForce 8600M cu 512 MB de memorie dedicată şi încă 1 GB prin TurboCache (adică placa video poate să „împrumute” ceva memorie din RAM). Nu e chiar cea mai bună placă video de pe piată (Nvidia a scos seria 9 în februarie anul curent, urmată apoi în iunie de seria 200, unde GTX 280 e regele), dar cu siguranţă orice joc de anul acesta va rula lin cu ajutorul acestei plăci. Aş fi vrut să compar experienţa vizuală a acestui laptop cu frumuseţea Jessica-i. Însă acest notebook nu a atins perfecţiunea, de aceea cred că se potriveşte mai degrabă imaginii Evei. Dar până la urmă e o chestie de gusturi.

Hdd & RAM : Memoria RAM e de 2 GB, extensibilă la 4. E un DDR2 la 667 Mhz (oare rotunjirea e din superstiţie?). Nici aici nu a fost atinsă perfecţiunea, DDR3 fiind succesorul care se impune rapid prin viteza sa superioară (Se ajunge şi la 1800Mhz, adică de aproape 3 ori viteza memorie notebook-ului la care se face referire aici). Însă cei 4 giga de memorie la care se poate ajunge sunt arhisuficienţi pentru cerinţele de acum şi mult timp în viitor. Oricât de lacom ar fi Vista şi alte aplicaţii, cantitatea e realmente impresionantă. Hard Disk-ul e de 200GB. Nu e mult, dar nici puţin. E destul. Şi oricând se poate suplimenta prin HDD externe. Etalonul? Teo. Nu e un foarte suplă, însă nici nu e rotofeie. Mai ales după cura urmată.

Multimedia : Notebook-ul dispune de player Blu-Ray, înlocuitorul DVD-urilor clasice. Era şi timpul deoarece DVD-ul e deja un bătrânel şi trebuie să intre în pensie după ce a servit cu onoare încă din anii ’90. Pe un blu-ray putem pune 25 GB (single layer ) sau 50 GB (dual layer). Pe un dvd normal cifrele erau de 4,7 respectiv 8,5. Diferenţa se vede de la o poştă (Când am văzut anul trecut în primăvară, în Franţa, X-Men 3 rulat pe o plasmă de pe un Blu-Ray am rămas tablou. Experienţa e incomparabilă cu cea a unui DVD normal). La capitolul audio notebook-ul stă excelent, calitatea fiind High Definition Audio. Comparabilă cu vocea Aliciei Keys.

Comunicaţii: Notebook-ul dispune de o reţea 10/100/1000 la care puteţi lega ţeava de net, de wireless 802.11a/b/g/n în caz că nu aveţi ţeavă dar aveţi vecini „binevoitori”, un modem 56K dacă mergeţi la bunici sau vă place tortura dial-up precum şi de Bluetooth pentru conectare cu telefonul şi descărcare de poze pentru hi5. Deci are de toate pentru toţi. Din punctul acesta de vedere l-aş compara cu Mircea Badea la emisiunea În gura presei . Pentru că vorbeşte mult, dar cu folos.

Alimentarea se face, atunci când nu aveţi o priză la îndemână, cu ajutorul acumulatorilor Li-Ion cu 8 celule. Acele 8 celule fac diferenţa. E o greutate în plus, dar beneficiul este o autonomie sporită. Tine mult, aproape cât o călătorie cu CFR. Cu deosebirea că în cazul notebook-urilor chiar dorim să dureze cât mai mult.

Sistemul de operare: Windows Vista Ultimate. Cel mai deştept Windows creat până acum. E Einstein-ul sistemelor de operare. Acum susţinătorii Linux sau Mac o să-mi sară în cap, însă aceştia nu fac împreună decât 9% din totalul utilizatorilor de calculatoare. De acea mă pun bine cu majoritatea.

Preţul: 11.267,54 LEI la emag. Adică 4036.8 X 1 verzişor. E doar pentru cei care chiar nu au ce face cu banii, mai ales că la doar 64% din preţ luaţi acest ASUS cu specificaţii clar superioare. Dar uneori marca face toţi banii. Eu îl recomand doar pentru cei care vor să se laude cu el.