Tag Archives: televiziune

PTV

Definiţie: PTV (Prostituţia TV) este acel procedeu, indecent, neruşinat, nesimţit, idiot, prin care nişte „analişti” consacraţi, mari somităţi în domeniul audio-vizual, de dragul Peştelui cel Mare îşi încalcă orice minim principiu deontologic şi fac sex neprotejat în faţa telespectatorilor.

Înrudit cu PPS (Prostituţia Presei Scrise) şi PPR (Prostituţia Radioului).

Exemplu:

Aseară la ANTENA 3, o gloată de băieţi de ocupaţie trotuarişti, pentru a-l preamări pe comunistul, informator al securităţii tovarăş Voiculescu Dan, au oferit un spectacol de o penibilitate vecină cu schizofrenia. Sub masca de jurnalişti corecţi, imparţiali, care prezintă nedeformat realitatea, papagalii Mihai Gâdea & Co s-au compromis într-un hal încât eu mă aşteptam chiar să zică că PC a câştigat alegerile cu 89.5%, Băsescu a fost ridicat de armată şi executat, Voiculescu a fost numit Preşedintele Parlamentului European iar ANTENA 3 a făcut 83.5 % rating. Băi nesimţiţilor, când nu o să mai fiţi curva cuiva o să vă creadă lumea. Până atunci puteţi să o frecaţi cât vreţi, că PC tot un partid oportunist rămâne, care zboară unde bate vântul, pata de rahat pe politica românească. Iar Voiculescu rămâne tot acel comunist, indiferent dacă voi îi puneţi haine de Sfântul Petru. Mai bine v-aţi şterge cu deontologia voastră undeva şi ne-aţi lăsa în pace.

Cu distincţia „Sugativa Nr. 1 a României”, Mihai Gâdea („Sugar Boy”) este cel mai jenat prezentator tv pe care ochii mei au fost nevoiţi să-l suporte. Mai bine te făceai copil de mingi că aveai mai mare succes. Lăsând la o parte că rolul moderatorului TV este să fie echitabil, imparţial, un factor de echilibru în raport cu invitaţii, acest papagal cu normă întreagă se compromite prin atacurile la Băselu şi momentele de adoraţie aduse Celui mai Iubit Patron Media, aţi ghicit, Voiculescu. Cameleonul Gâdea, care acum sunt sigur că primeşte telefoane gen „Bravo Băiete, le-ai tras-o. Aşa te vrea tata”, sunt sigur că, atunci când va ajunge la o televiziune care îl va pupa în fund pe Băselu, va fi primul la coadă. Du-te băi acasă, fraiere.

Valerian Stan e scuzabil, într-un fel. Pentru că, cazul său e de domeniul patologicului deja. După emisiune a mers acasă şi şi-a bătut nevasta cu laptopul. Proaspăt evadat de la spitalul 6, Oradea (cred că altundeva e alt număr) şi-a fixat obiectiv în viaţa lui mizeră să-l înfunde pe Băselu. De cele mai multe ori preşedintele „2 ochi care îşi zâmbesc” o merită. Însă îndârjirea cu care face aceste atacuri, precum şi modul absolut jenibil în care a vorbit cu Geoană (mai avea puţin şi îngenunchea şi-i pupa Armani-ul) mi-a arătat încă odată ce târfă a devenit televiziunea. Sfat: Eu îţi zic să îţi reprimi nervozitatea prin alte metode, nu de alta dar dacă ţii încă la cei doi neuroni nervoşi rămaşi…

Victor Ciutacu, păpuşa masculină a lui Voiculescu. Dacă specimenul acesta se poate denumi jurnalist eu emigrez în Congo şi vând cârnăciori româneşti. Clov ziua, pupincurist noaptea, acest primat al presei româneşti este mai fals ca sânii Pamelei Anderson. Băi, dacă la tine este un motiv de bucurie că Elena Udrea a ieşit plângând de la sediul PD-L, ai nevoie de un control psihiatric de urgenţă, băiete. Şi acum ţi-o spun cu toată seriozitatea. Sunt sigur că un jurnalist de calitate ar fi găsit alte lucruri mai interesante de spus despre blonda tricotoare de la Cotroceni. Dar tu, Ciutacule, care faci baie în groapa de gunoi a presei româneşti nu ştii ce înseamnă jurnalism de calitate. La fel ca parveniţii de la Ziua şi de la Evenimentul Zilei, care îi fac masaj thailandez cheliosului Băse 12 cu 24. Să vă luaţi de mânuţă şi să ne lăsaţi în pace. Dacă voi credeţi că acesta e jurnalism, mai bine cumpăr CanCan şi mă uit la Simona Senzual dezbrăcată, alături de veşnic tristul manelist Guţă decât să vă cumpăr fiţuicile electorale. M-am săturat de lingăi, de jurnalişti giboni ca voi.

Altă dovadă de nesimţire crasă, Mugur Ciuvică. Actor principal în blockbusterele Armagedon şi Armagedon 2, după ce i-a ţinut trena lui Constantinescu, acum a devenit cavaler în cruciada Anti-Băse. Doar pentru o firimitură de imagine, acest lup cu blană sezonieră, atacă pe oricine îi permite preamăritul Voiculescu. Mugur, du-te, uită-te în oglindă, aranjează-ţi freza şi du-te la culcare.

Bogdan Teodorescu, analist pupincurist. După ce a fost directorul unui institut de sondare care a măsluit flagrant, penal aş putea spune, sondajele electorale în favoarea „Prostănacului”, vine acum şi se dă mare analist al situaţiei politice actuale. Nu te mai crede nici dracu’, degeaba te schimonoseşti pe sticlă în 99 de feluri condamnând o ipotetică reuniune D.A. Sincer şi eu sunt total împotrivă, dar tu, tu nu mai ai dreptul să prosteşti oamenii. Nu cu teoreme de politică frumos aranjate astfel încât PSD cruce PC să iasă calul alb al politicii româneşti, iar PDL şi PNL boii scenei politice. Predă doctrina ta deficitară de stânga bieţilor studenţi care din pricina creditelor sunt obligaţi să te asculte. Iar pe noi să ne laşi. Ne-am săturat de impostori de speţa ta.

Radu Tudor sau exemplul cel mai elocvent că banii put. Şi put urât. Raportat la ceilalţi domni mai sus menţionaţi, acest analist chiar are ceva materie cenuşie. Dar orice e de vânzare, Radu mamii, Radule! Citez din prea-cuviinciosul: „Ruperea PUR de PSD şi păcălirea lui Dan Voiculescu a fost succesul de moment al lui Traian Băsescu.”. Cât a costat fraza asta? Cât te costă să minţi cu neruşinare cu pixul? Că Dan Voiculescu e un traseist de speţa cea mai joasă, că o să părăsească barca PSD când o să simtă că e în derivă iar apoi o să întoarcă antenele spre ei, asta ştii şi tu bine. Şi de ce nu o zici? Ti-e frică că nu o să mai ai ce pune pe masă? Aş vrea şi eu să ştiu cât faci.

Mircea Badea, gardă de corp din specia voiculesciană. Taur în emisiunile sale, împunge pe toţi. Pe bună dreptate şi cu un stil care îmi place. Pisicuţă în emisiunile în care e invitat, nu cumva să zică ceva ce nu i-ar conveni şefului. Că apoi cu ce mai îşi plăteşte întreţinerea? E singurul care s-ar prostitua şi pe bonuri de masă şi singurul pe care îl înţeleg. Mai ales acum, cu criza asta economică. Pentru că deh, deontologie ca deontologie, dar parizerul e pe bani. Dar să ştii ceva Mirciulică: tăcerea e o virtute.

Ion Cristoiu, singurul jurnalist cu capul pe umăr. Eu nu înţeleg ce caută împreună cu tonomatele astea, pornite pe o altă cale a evoluţiei darwiene. Mi-e milă de Ion Cristoiu. Merită altceva. Sau nu. Dacă nu are curajul să spună ce gândeşte, atunci nu merită. Atunci îşi merită soarta de trompetă, post pe care este înscăunat acum. Să fie oare atât de călduţ locul?

Să vă zic ceva, „jurnaliştilor”. NOI, poporul o să-l dăm jos pe Băselu. Pe acest circar ordinar, avid de putere, obsedat, blestemul României de 4 ani. Noi, nu voi, papagalilor. Iar când o să aveţi o minimă coloană vertebrală, atunci să veniţi la noi cu analize. Până atunci, o să fiţi doar păpuşi conduse de oricine o să vă fie şef. Iar lumea nu o să vă creadă nici când o să aveţi dreptate. Pentru că marionetele nu vorbesc.

Trădaţi din dragoste

Sau cum să-ţi speli rufele în public şi să foloseşti prea mult detergent.

Sub sloganul „WE LOVE (Somebody else)” pe Prima TV, emisiunea „Trădaţi din dragoste” aduce în faţa televizoarelor pe toţi aceea care, îngrădiţi de o viată monotonă, centrată pe muncă urmată de mica cutiuţă cu entertaiment,.simt acea plăcere descătuşătoare : Băi, ce i-a zis-o, mama ei de zdreanţă. E o formă de patetism, de distracţie ieftină, dar şi cu o calitate pe măsură. Lăsând la o parte latura morală, pe care o voi detalia mai jos, după părerea mea e chiar jenant să cauţi şi mai ales să obţii plăcere vizionând astfel de emisiuni.

Însă „ideea” nu e de la noi. Emisiunea este copiată (da, acesta este termenul) după Cheaters . Exact ca şi fratele de peste ocean, emisiunea urmează aceeaşi paşi:

1. El si ea erau doi porumbei. S-au plăcut din Prima, a urmat apoi o idilă frumoasă, plină de clipe de neuitat.

2. De la o vreme, parcă ea se comportă ciudat. Nu mai răspunde întotdeauna la telefoane, e evazivă în relaţia lor, pleacă de multe ori de acasă fără să spună unde, iar dacă e sunată găseşte repede scuza că e la o prietenă, care săraca, deprimată fiind, are nevoie de un umăr pe care să plângă. Asta în timp ce el, masculul, face bani fiind mai mereu plecat. Parcă nici sexul nu mai era ce a fost. Adică nu mai e.

3. Îngrijorat din cale afară de comportamentul iubitei, dar si un pic suspicios, el se hotărăşte să apeleze la Ernest & Co.

4. Prima zi de filare. Nici un rezultat.

5. A doua zi. Nimic.

10. Suspecta ( J ) este văzută în compania unui alt bărbat – îi voim zice Antonio – ( mai bine făcut, dar fără maşina ). Cei doi se întâlnesc, ea îi cumpără o îngheţată, termină îngheţata şi apoi se sărută pasional.

11. Suspectul intră în blocul unde locuieşte ea. Trece o jumătate de oră. Trece o oră. Antonio şi ea ies fumând. Ea nu e fumătoare.

12. E evident ce se întâmplă. El vede caseta: – Curva naibii, după câte am făcut pentru ea!!!! Şi ce o iubeam, ce o iubeam Doamne şi ea ticăloasa. Nenorocita. Mizerabila. Nemerica. Bip. Bip. Bip măsii. Ernest: – Acum ea este cu el. Vrei să mergem pentru o confruntare? (Întrebare retorică). El: Of course.

13. Detectivii, 20 de gărzi de corp, Ernest (the One) şi el. În parc, ea, Antonio şi o bancă formau un întreg. El fuge spre Antonio: Băh Bip Bip Bip. Te omor măh. Jbang, apucă să-i aplice un metatarsian. Intervin bodyguardzii.

14. Fuge spre ea: Ce faci fă aici cu ăsta? Cine e playboy-ul ăsta fă ? (Urmează o serie de bip-uri, în care el îşi exprimă anumite gânduri despre jumătate din arborele genealogic al ei, urmat de păreri pertinente despre anumite părţi ale corpului lui şi al ei). Cu el mă înşeli? De ce? De ce? Pentru ce?

15. Ea: Pentru că el mă face fericită, doar Antonito meu. În acest timp, Antonito a fugit la mămica. Ea: Tu eşti tot timpul plecat, nu eşti lângă mine, mă ignori, iar eu ca femeie am nevoi, nevoi pe care Antonito mi le-a satisfăcut. Ernest, calm as usual: Explică-mi te rog motivele pentru care l-ai înşelat pe el? Ea: De aia!

16. Toţi pleacă. Ernest către el: O vei mai ierta vreodată? El : Nu, în veci. Greşit, o va ierta. Bărbaţii-s fraieri. Tare fraieri.

17. Ernest: În emisiunea viitoare, încă un cuplu pe cale să se destrame. Până atunci, fiţi fideli.

Aspectul moral. Moralitatea e în mintea fiecăruia un concept diferit. Ce pentru unii li se pare în regulă, pe alţii îi dezgustă profund. La fel e şi cu această emisiune. Pot exista păreri pro dar şi contra. În opinia mea a-ţi înşela partenerul e dovada cea mai puternică a laşităţii, fuga de adevăr, asumarea propriilor sentimente şi comunicarea deschisă a acestora. Cel ce înşeală e un om slab, care nu mai merită aprecierea celui înşelat. Cu toate acestea, a dezvălui viaţa privată a celor implicaţi pe un post de televiziune, în faţa altor mii de oameni e o încălcare gravă a dreptului la intimitate. Şi chiar şi fraierii care înşeală au acest drept.

Până la urmă telespectatorii decid. Dacă emisiunea are rating, va continua, dacă nu, se va opri. Iar Ernest va merge în „Casă”.

Articol participant la SuperBlog 2008.

Trebuie sa se poata

Viata e nedereapta. Poate soarta, poate, chiar divinitatea, poate o forta misterioasa din univers o face asa. Nu stiu. Stiu doar, ca e nedrept. E nedrept ca boala sa loveasca in copii la varste fragede, sa nu ii lase sa isi joace partitura vietii, e nedrept ca azi sa zambeasca, sa glumeasca si maine sa fie sub rotile unei masini, agonizand in ultimele clipe. E nedrept ca trebuie sa stam nepunticiosi privindu-i pe cei dragi noua stingandu-se in fata noastra. E nedrept cand nu putem face nimic.

Dar cel mai nedrept e sa-i lasam sa moara cand putem face ceva. Cand se poate gasi o solutie. Omul, prin inteligenta, prin studiu, a dus la progresul tehnologic. Lucruri care acum 50-100 de ani ni se pareau de domeniul SF, acum sunt banalitati. Lumea a progresat enorm, din fericire sau nu. Progresul a adus inevitabil si noi probleme, probleme care in trecut nu existau. A adus noi boli provocate de poluare si de inconstienta si goana dupa profit a unora. Dar omul este facut sa treaca peste tot, si culmea tot prin progres.

Am inceput sa scriu acest post pornind de la cazul lui Cosmin. Cosmin are un an. Doar atat. Cosmin plange ca orice copil, tine jucaria in maini ca orice copil, lui Cosmin ii place sa se joace, sa fie alintat, sa rada. Insa Cosmin este bolnav de cancer in stare foarte grava. Stiti, uneori mai poti doar sa te uiti in sus si sa intrebi, fara parca sa astepti un raspuns: “De ce?”. Insa Cosmin vrea sa fie mare, vrea sa mearga la scoala, sa aiba o slujba, familie, copii. Vrea sa se dea cu bicicleta, vrea sa mearga la intalniri, vrea sa viziteze Paris-ul. Cosmin vrea sa traiasca. Micutzul Cosmin vrea sa devina sa fie mare.

SI ce doare, e ca are o sansa. Nu stiu daca e mult sau daca putin, dar are o sansa. Omenirea a progresat indeajuns incat sa ii ofere aceasta sansa. In Romania medievala, desigur ca nu se poate. Dar in Austria Cosmin are sansa sa-si revina. Are nevoie de 200 de mii de euro pentru tratament.

Nu inteleg CUM se poate pune problema banilor in asemenea situatii? E 200 de mii de euro. Cat naiba valoreaza viata unui om, a unui pumn de om, a unui copil, a lui Cosmin? Romania, cu toata inapoierea sa economica a avut in 2007 un PIB de 245.5 miliarde de dolari. Asta e 174 de miliarde de euro. Deci 476 de milioane de euro/zi. 19.9 milioane de euro pe ora. 330 de mii pe minut. Viata lui Cosmin ar putea fi salvata de tot ceea ce producem noi in mai putin de un minut. Lasand la o parte logica mea deficitara, concluzia e evidenta. Se poate. Trebuie sa se poata.

Si cati mai sunt in situatia lui Cosmin. Doamne, cati mai sunt! Banul nu trebuie sa tina loc de viata. Punct.

Ma gandeam la banci si la televiziuni. Bancile au bani. O gramada. Bancile insa vor sa atraga si mai multi bani. Iar factorul emotional e foarte puternic printre oameni. La fel e si cu televiziunile. Mesajul transmis prin televiziuni ajunge cel mai usor la urechile oamenilor. De ce oare bancile nu fac cumva sa ofere banii familiei, sa faca asta la televizor, cu reclama, cu zambete si cu pronuntarea numelui bancii de o suta de ori (stiu, nu e etic, nu e corect sa iti faci reclama de pe urma unei drame, dar pentru a salva vieti eu sunt gata sa inchid ochii). Cine castiga? Toti. In primul rand o viata este salvata. Dar castiga si banca, enorm prin publicitate, prin factorul emotional. Sunt multi credeti-ma care vor vedea banca ca un partener serios de acum incolo. Banii dati se vor intoarce si mai multi, cu siguranta. Castiga televiziunea prin audienta si prin creearea unei imagini de televiziune care tine la oameni. Stiu ca s-ar putea, e doar nevoie de dorinta.

Pana una alta, conturile pt donatii le gasiti aici: http://www.cosmingologan.ro/content/view/88/166/ .

P.S. Cand vad ca pentru unii viata este intradevar o suferinta, imi vine sa-mi bag piciorul (da, asta am vrut sa zic) in toate micile discordii pe care le am. Vreau doar sa ma bucur ca in 7 octombrie o sa fac un sfert de veac. Vreau doar sa-mi traiesc viata. Restul e optional si “Frankly, my dear, I don’t give a damn”.