Category Archives: Opinii

Cat va rezista guvernul Boc?

Posted on by
Reply

[polldaddy poll=”1226192″]

Fără să vă influenţez votul să vă zic şi ce cred eu. Acest guvern nu are cum să reziste mai mult de începerea campaniei pentru prezidenţiale. Motivele sunt simplu de ghicit. Fiecare partid va dori candidatul său, iar tensiunile care vor apărea vor fi pur şi simplu prea mari pentru a nu rupe această struţo-cămilo-alianţă făcută evident, doar pentru ciolan. Băse va găsi el un motiv să ceara PD-L să se retragă de la guvernare, sau poate prin portavocea Boc îi va determina pe PSD-işti să părăsească ei corabia. Oricum, e clar că alianţa aceasta îl avantajează, deoarece PSD-ul s-a compromis într-atât încât le va fi greu să scoată un candidat pe măsura lui Băsescu. Singura speranţă că va apărea cineva capabil să înfrunte pervesiunile politice ale Băselului este doar un candidat din PNL, candidat care momentan nu există. Poate Crin Antonescu, dar în acest moment mă îndoiesc. Vom vedea. Din partea PSD ar fi Oprescu, dar nici măcar el nu va face faţă lui Băsescu. Exclus Geoană sau Năstase, care vor fi tocaţi mărunt în caz că vor îndrăzni să candideze.

Acest guvern are şansa să nu apuce nici vacanţa de vară. Criza economică va lovi România crunt în 2009. Iar despre majorări de salarii pentru profesori sau de pensii nici nu poate fi vorba. S-ar putea să apară tensiuni sociale, deşi eu sincer nu cred. Cert e însă că vom fi afectaţi puternic. Numărul şomerilor va fi de ordinul zecilor de mii, doar în prima perioadă din 2009. Cheltuielile vor trebui să fie restrânse, şi încă cu mult. Taxa auto nu se va micşora ci poate dimpotrivă. Sau poate se va micşora, aşa un pic înainte de alegeri, pentru momirea poporului. Şi credeţi-mă, vor fi unii, chiar mulţi, care se vor lăsa fraieriţi de pomenile electorale. Asta e deja o certitudine.

Până atunci, să vedem dacă nimeriţi cu votul.

P.S. Post programat

Lumea copiilor

Posted on by
3

Nu aţi observat că în ultimul timp, mă refer aici la ultimii ani, din ce în ce mai mult din ofertele magazinelor de pe la noi devin centrate pe copii? Că a devenit o strategie de marketing ca să se ofere din ce în ce mai multe produse pentru copii?

Am fost in PIC ieri. Pe lângă faptul că e plin de jucării (deşi mai puţine ca în alte locuri, totuşi), un raft întreg de cărţi care erau în trecut beletristică a devenit un raft plin de cărţi de copii. Am fost în zilele trecute la Technomarket. Acolo nu aveau jucării, în schimb un raft imens era doar cu dvd-uri cu Albă ca Zăpada, Aladin, Degeţica şi alte desene animate numai bune pentru distrarea copilului. Ce să zic de Real şi mai ales Carrefour. Acolo jucăriile sunt peste tot unde vezi cu ochii. De la toată colecţia de la Disney, până la celebrele personaje ale binecunoscutei animaţii Madagascar: Alex, Marty, Melman, Gloria şi preferaţii mei, pinguinii. Ce să mai zic de dvd-urile cu Scooby, Barbie, Winnie the Pooh şi alţii (nu mai zic mulţi că o să mă suspectaţi :P). Apoi, în Media galaxy, dar şi în Technomarket, sunt locuri speciale de încercat console, PS III, Wii, etc. Cu zeci de jocuri pentru fiecare tip de consolă. Şi în Carrefour Express, aproape de mine a apărut de câteva zile un stand cu animaţii Disney, pentru cei mici.

Am fost la Târgul Lifestyle desfăşurat în week-end la Oradea. Erau standuri întregi cu cărticele de copii, cd-uri cu muzică pentru copii, dulciuri, ce mai, o adevărată delectare pentru orice prichindel. Apoi am observat că au apărut magazine, din ce în ce mai numeroase care oferă doar produse pentru copii: de la haine, la jucării, la tot felul de chestii utile pentru un copil, cum ar fi de exemplu scaune speciale pentru ei sau alimente destinate lor. Iar numărul acestor magazine este într-o continuă expansiune. Trendul a început din online, unde numărul magazinelor focusate pe puşti e foarte mare. Deja nu mai este o nişă. Aş menţiona aici ca exemple: babyonline.ro, treiursuleti.ro, magazinul-copiilor.ro sau kiddy.ro.

Deci care ar fi explicaţiile? Una din ele ar fi că am ajuns şi noi cât de cât în rând cu statele europene în materie de oferte adresate copiilor. Şi nu doar pe partea privată ci în ceea ce priveşte administraţia locală. Au apărut orăşele ale copiilor, parcuri modernizate, spaţii de joacă destinate celor mici, patinoare, etc. Grija faţă de viitor este o preocupare din ce în ce mai prezentă.

Motivul principal însă este chiar firea copiilor. De fapt ei ne conduc. Dacă vor ceva, cu greu le mai scoţi asta din cap şi nu te vor lăsa până nu vor obţine. Iar marketerii ştiu asta. De exemplu, am văzut în Carrefour un băieţel care aşa se ţinea de mama sa să îi cumpere o carte de colorat şi un dvd cu scooby, încât era foarte greu să-l refuze şi să mai scape demnă de acolo. Aşa că i-a satisfăcut poftele. Eu mă tem ca în viitor aceşti copii să nu devină prade ale acestui sistem de consumerism. O societate bazată pe consum, pe satisfacţii materiale şi mai puţin pe afectivitate. Mi-e frică să nu devină marionete în mâinile celor care vor o îmbogăţire rapidă şi explozivă.

Voi ce ziceţi?

Technomarket în Real 2 Oradea

Posted on by
5

Ieri, în timp ce doream să vizitez magazinul Takko din incinta Real 2 (situat pe şoseaua înspre Satu Mare), am dat peste magazinul Technomarket, care e cu adevărat gigant. Ca o paranteză, magazinul Takko din Real 2 incă nu şi-a deschis porţile, fiind doar un afiş cu „Deschidem în curând”.

Revenind la Technomarket, am rămas surprins că o asemenea deschidere a rămas fără ecou în presa locală, eu sincer nu am ştiut nimic, deşi magazinul s-a deschis în 4 decembrie, odată cu Real. Campania publicitară a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârşire. Nici un afiş, nici un spot în paginile ziarelor sau pe net, în ediţiile online. Cei de pe partea de marketing şi-au luat salariul degeaba, iar efectul l-am observat chiar după 9 zile de la deschidere. Când am ajuns acolo, era aşa de puţină lume, încât eu am crezut că e închis. Doar nişte angajaţi plictisiţi aranjau nişte dvd-uri. Am zis să compar cu campania de promovare a magazinului Media Galaxy din Lotus Market, dar nu are rost. Afişele şi bannerele cu Media Galaxy au fost peste tot, iar deschiderea a fost cu promoţii ( vezi celebrul notebook Asus ), cu înghesuiala specifică, cu tot tacâmul. La Technomarket linişte. S-a mai dovedit încă odată ce putere are reclama.

Impresii despre magazin. E mare. Foarte mare, cam cât Media Galaxy. Produse multe, dar nu atât de bine aranjat ca magazinul concurent. Angajaţii. Mai bine un exemplu. Mă uitam la notebook-uri, vine un angajat şi mă întreabă cu ce mă poate ajuta. Îi explic cam ce m-ar interesa, notebook-uri cu Core 2 DUO, iar el mă întreabă: „Dar ce diferenţă este între dual core şi core 2?”. No comment. Lăsând la o parte neajunsurile, calităţile sunt evidente, preţul fiind cel mai important. Preţurile sunt foarte bune, merită să mergeţi acolo să vedeţi. Oarecum e explicabil, deoarece Technomarket e o marcă Domo, la fel cum Media galaxy e o marcă Altex. Iar Domo are în general preţuri mai mici ca Altex. Varietatea de produse e încă un punct în plus. Găseşti orice, de la laptop-uri, plasme, filme, jocuri, muzică, monitoare, boxe, etc. orice legat de IT.

Ajuns acasă am găsit pe net doar două însemnări despre deschidere, iar alea în presa centrală de specialitate: Wall-Street şi Financiarul. Astfel am aflat că magazinul are o suprafaţă de 3000 metrii pătraţi şi cam atât. Foarte slăbuţă promovare şi e păcat. Eu personal recomand magazinul, e variat, preţurile sunt bune, iar poziţionarea de asemenea. E interesant de urmărit duelul cu Media Galaxy, care are avantajul marketingului, a brandului mai bine promovat dar şi a vizibilităţii, fiind într-un mall. Technomarket are de partea sa avantajul preţurilor, în general mai mici şi lipsa concurenţei, în această locaţie, fiind singurul magazin IT. Să vedem ce va fi.

Între staţii

Posted on by
1

În Oradea, circulă tramvaie pe 5 linii: 1 roşu, 1 negru, 3 roşu, 3 negru şi 2. Există un loc, unde se intersectează liniile 3 şi cele două linii 1, lângă cimitirul Olosig. Însă staţiile nu-s comune pentru liniile 3 şi 1. Sunt depărtate puţin, suficient însă ca, de multe ori, cineva care se dă jos din tramvaiul 3 să rateze tramvaiul 1. Iar, din proprie experienţă, cei mai mulţi călători care circulă cu 3 merg doar până la cimitir, unde se dau jos pentru a lua 1-le. Însă, mai există o şansă pentru unii. Pentru ca tramvaiul 3 negru să poată coti la dreapta, pe linia asignată, vatmanul trebuie să coboare cu o bucată de fier şi să facă oarecum o schimbare de macaz. Atunci, el deschide prima uşă din primul vagon, iese din cabină, face modificarea necesară şi se urcă înapoi în tramvai. În tot acest timp, unii călători au posibilitatea să coboare şi să se îndrepte spre staţia tramvaiului 1. De multe ori, această mişcare înseamnă prinderea tramvaiului 1, care e în staţie sau aşteptarea unui alt tramvai, pentru cei care nu se coboară. Asta deoarece, intervalul de timp necesar tramvaiului 3 negru pentru a ajunge în staţie împreună cu timpul necesar străbaterii distanţei până la staţia tramvaiului 1 este de multe ori insuficient pentru ca tramvaiul 1 sa mai fie ajuns.

Aşa e şi în viaţă. Suntem călători în tramvaiul vieţii, în rutina presată cu staţii, cu oameni care coboară şi oameni care urcă. Însă în tot acest drum parcă predestinat, în care parcă nu avem dreptul de a alege, apar uneori oportunităţi. Oportunităţi să prindem un alt tramvai, poate mai bun. Atunci când vatmanul deschide uşa pentru a schimba macazul, atunci este şansa noastră. Putem alege să ne coborâm atunci, să riscăm, sau putem aştepta staţia, dar poate e prea târziu să mai prindem celălalt tramvai. Oportunităţi de acest fel nu apar pentru toţi. Cei din al doilea vagon nu vor avea o uşă deschisă între staţii, ei nu se vor putea coborî mai repede în speranţa că vor prinde celălalt tramvai. Poate situaţia economică, socială, poate norocul sau mai bine zis lipsa lui, poate alegerile greşite din trecut (de ce au ales vagonul 2 şi nu primul ?), fac ca unii să nu aibă şansa să schimbe ceva, lor să nu le surâdă soarele oportunităţilor.

Însă nici cei din primul vagon nu sunt egali în faţa şansei. Pentru că vatmanul nu stă foarte mult în afara tramvaiului, iar uşa nu rămâne mult timp deschisă, trebuie să te grăbeşti dacă vrei să cobori. Cei din capăt trebuie să pornească cel mai devreme, să nu aştepte nici un moment în plus, să fructifice imediat şansa dăruită. Cei din faţă, au mai mult timp de gândire, ei pot analiza mai îndelung dacă merită riscul sau nu, ei pot lua o decizie fiind mai informaţi. Uşa nu e mare, iar de multe ori mulţi se înghesuie să iasă, iar unii nu reuşesc, pentru că trebuie să facă loc vatmanului să urce. E cazul oportunităţilor râvnite de mulţi, în care doar cei mai rapizi câştigă, cei care ştiu ce vor şi sunt decişi să-şi ducă la îndeplinire dorinţa. Aceia sunt oamenii puternici, cei pentru care fiecare uşă deschisă înseamnă o nouă încăpere de vizitat, iar o uşă închisă nu înseamnă neapărat că nu vor face rost de cheie în viitor. Poate că cei care se dau jos între staţii nu vor avea norocul să prindă tramvaiul celălalt, sau poate nu e nici unul în staţie, dar ce au pierdut? Doar câteva secunde în plus de stat pe un scaun? Dacă crezi cu adevărat în ceva, dacă îţi doreşti mult ceva, chiar simplul fapt că ai încercat să-l obţii te face un învingător. Pentru că, se spune pe bună dreptate că mai bine să-ţi pară rău pentru ce ai făcut decât pentru ce nu ai făcut.

În final, vreau doar să dau mai departe un sfat primit de la o persoană foarte dragă mie: Dani, nu trebuie să rişti, doar să fructifici oportunităţile.

PTV

Posted on by
4

Definiţie: PTV (Prostituţia TV) este acel procedeu, indecent, neruşinat, nesimţit, idiot, prin care nişte „analişti” consacraţi, mari somităţi în domeniul audio-vizual, de dragul Peştelui cel Mare îşi încalcă orice minim principiu deontologic şi fac sex neprotejat în faţa telespectatorilor.

Înrudit cu PPS (Prostituţia Presei Scrise) şi PPR (Prostituţia Radioului).

Exemplu:

Aseară la ANTENA 3, o gloată de băieţi de ocupaţie trotuarişti, pentru a-l preamări pe comunistul, informator al securităţii tovarăş Voiculescu Dan, au oferit un spectacol de o penibilitate vecină cu schizofrenia. Sub masca de jurnalişti corecţi, imparţiali, care prezintă nedeformat realitatea, papagalii Mihai Gâdea & Co s-au compromis într-un hal încât eu mă aşteptam chiar să zică că PC a câştigat alegerile cu 89.5%, Băsescu a fost ridicat de armată şi executat, Voiculescu a fost numit Preşedintele Parlamentului European iar ANTENA 3 a făcut 83.5 % rating. Băi nesimţiţilor, când nu o să mai fiţi curva cuiva o să vă creadă lumea. Până atunci puteţi să o frecaţi cât vreţi, că PC tot un partid oportunist rămâne, care zboară unde bate vântul, pata de rahat pe politica românească. Iar Voiculescu rămâne tot acel comunist, indiferent dacă voi îi puneţi haine de Sfântul Petru. Mai bine v-aţi şterge cu deontologia voastră undeva şi ne-aţi lăsa în pace.

Cu distincţia „Sugativa Nr. 1 a României”, Mihai Gâdea („Sugar Boy”) este cel mai jenat prezentator tv pe care ochii mei au fost nevoiţi să-l suporte. Mai bine te făceai copil de mingi că aveai mai mare succes. Lăsând la o parte că rolul moderatorului TV este să fie echitabil, imparţial, un factor de echilibru în raport cu invitaţii, acest papagal cu normă întreagă se compromite prin atacurile la Băselu şi momentele de adoraţie aduse Celui mai Iubit Patron Media, aţi ghicit, Voiculescu. Cameleonul Gâdea, care acum sunt sigur că primeşte telefoane gen „Bravo Băiete, le-ai tras-o. Aşa te vrea tata”, sunt sigur că, atunci când va ajunge la o televiziune care îl va pupa în fund pe Băselu, va fi primul la coadă. Du-te băi acasă, fraiere.

Valerian Stan e scuzabil, într-un fel. Pentru că, cazul său e de domeniul patologicului deja. După emisiune a mers acasă şi şi-a bătut nevasta cu laptopul. Proaspăt evadat de la spitalul 6, Oradea (cred că altundeva e alt număr) şi-a fixat obiectiv în viaţa lui mizeră să-l înfunde pe Băselu. De cele mai multe ori preşedintele „2 ochi care îşi zâmbesc” o merită. Însă îndârjirea cu care face aceste atacuri, precum şi modul absolut jenibil în care a vorbit cu Geoană (mai avea puţin şi îngenunchea şi-i pupa Armani-ul) mi-a arătat încă odată ce târfă a devenit televiziunea. Sfat: Eu îţi zic să îţi reprimi nervozitatea prin alte metode, nu de alta dar dacă ţii încă la cei doi neuroni nervoşi rămaşi…

Victor Ciutacu, păpuşa masculină a lui Voiculescu. Dacă specimenul acesta se poate denumi jurnalist eu emigrez în Congo şi vând cârnăciori româneşti. Clov ziua, pupincurist noaptea, acest primat al presei româneşti este mai fals ca sânii Pamelei Anderson. Băi, dacă la tine este un motiv de bucurie că Elena Udrea a ieşit plângând de la sediul PD-L, ai nevoie de un control psihiatric de urgenţă, băiete. Şi acum ţi-o spun cu toată seriozitatea. Sunt sigur că un jurnalist de calitate ar fi găsit alte lucruri mai interesante de spus despre blonda tricotoare de la Cotroceni. Dar tu, Ciutacule, care faci baie în groapa de gunoi a presei româneşti nu ştii ce înseamnă jurnalism de calitate. La fel ca parveniţii de la Ziua şi de la Evenimentul Zilei, care îi fac masaj thailandez cheliosului Băse 12 cu 24. Să vă luaţi de mânuţă şi să ne lăsaţi în pace. Dacă voi credeţi că acesta e jurnalism, mai bine cumpăr CanCan şi mă uit la Simona Senzual dezbrăcată, alături de veşnic tristul manelist Guţă decât să vă cumpăr fiţuicile electorale. M-am săturat de lingăi, de jurnalişti giboni ca voi.

Altă dovadă de nesimţire crasă, Mugur Ciuvică. Actor principal în blockbusterele Armagedon şi Armagedon 2, după ce i-a ţinut trena lui Constantinescu, acum a devenit cavaler în cruciada Anti-Băse. Doar pentru o firimitură de imagine, acest lup cu blană sezonieră, atacă pe oricine îi permite preamăritul Voiculescu. Mugur, du-te, uită-te în oglindă, aranjează-ţi freza şi du-te la culcare.

Bogdan Teodorescu, analist pupincurist. După ce a fost directorul unui institut de sondare care a măsluit flagrant, penal aş putea spune, sondajele electorale în favoarea „Prostănacului”, vine acum şi se dă mare analist al situaţiei politice actuale. Nu te mai crede nici dracu’, degeaba te schimonoseşti pe sticlă în 99 de feluri condamnând o ipotetică reuniune D.A. Sincer şi eu sunt total împotrivă, dar tu, tu nu mai ai dreptul să prosteşti oamenii. Nu cu teoreme de politică frumos aranjate astfel încât PSD cruce PC să iasă calul alb al politicii româneşti, iar PDL şi PNL boii scenei politice. Predă doctrina ta deficitară de stânga bieţilor studenţi care din pricina creditelor sunt obligaţi să te asculte. Iar pe noi să ne laşi. Ne-am săturat de impostori de speţa ta.

Radu Tudor sau exemplul cel mai elocvent că banii put. Şi put urât. Raportat la ceilalţi domni mai sus menţionaţi, acest analist chiar are ceva materie cenuşie. Dar orice e de vânzare, Radu mamii, Radule! Citez din prea-cuviinciosul: „Ruperea PUR de PSD şi păcălirea lui Dan Voiculescu a fost succesul de moment al lui Traian Băsescu.”. Cât a costat fraza asta? Cât te costă să minţi cu neruşinare cu pixul? Că Dan Voiculescu e un traseist de speţa cea mai joasă, că o să părăsească barca PSD când o să simtă că e în derivă iar apoi o să întoarcă antenele spre ei, asta ştii şi tu bine. Şi de ce nu o zici? Ti-e frică că nu o să mai ai ce pune pe masă? Aş vrea şi eu să ştiu cât faci.

Mircea Badea, gardă de corp din specia voiculesciană. Taur în emisiunile sale, împunge pe toţi. Pe bună dreptate şi cu un stil care îmi place. Pisicuţă în emisiunile în care e invitat, nu cumva să zică ceva ce nu i-ar conveni şefului. Că apoi cu ce mai îşi plăteşte întreţinerea? E singurul care s-ar prostitua şi pe bonuri de masă şi singurul pe care îl înţeleg. Mai ales acum, cu criza asta economică. Pentru că deh, deontologie ca deontologie, dar parizerul e pe bani. Dar să ştii ceva Mirciulică: tăcerea e o virtute.

Ion Cristoiu, singurul jurnalist cu capul pe umăr. Eu nu înţeleg ce caută împreună cu tonomatele astea, pornite pe o altă cale a evoluţiei darwiene. Mi-e milă de Ion Cristoiu. Merită altceva. Sau nu. Dacă nu are curajul să spună ce gândeşte, atunci nu merită. Atunci îşi merită soarta de trompetă, post pe care este înscăunat acum. Să fie oare atât de călduţ locul?

Să vă zic ceva, „jurnaliştilor”. NOI, poporul o să-l dăm jos pe Băselu. Pe acest circar ordinar, avid de putere, obsedat, blestemul României de 4 ani. Noi, nu voi, papagalilor. Iar când o să aveţi o minimă coloană vertebrală, atunci să veniţi la noi cu analize. Până atunci, o să fiţi doar păpuşi conduse de oricine o să vă fie şef. Iar lumea nu o să vă creadă nici când o să aveţi dreptate. Pentru că marionetele nu vorbesc.

Ma "bip" pe ea de politica

Posted on by
5

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc ce calamitate de parlament o sa avem imi vine sa ma duc la cules de coacaze in Papua Noua Guinee. Si de acolo sa privesc destins specimenele darwiene pe care le vom alege peste cateva zile. What a wonderful country. Nici nu ma mai mira ca o sa avem cea mai scumpa autostrada din Europa. Totul e justificat. Se pare ca, din 5 in 5 kilometri va fi amplasat un manelist (=creatura pseudocantareata, descendenta pe linie directa a gibonului african, cu un limbaj primitiv, din care se pot intelege doar fraze sporadice, gen “fara numar”, “la nashu”, “lovele”, “am in conturi milioane/iar dushmanii mor de foame”  etc. Specialistii, uimiti de dimensiunea nanometrica a circumvolutiunilor manelistilor, inca studiaza aceasta nou nascuta specie). Manelistul va avea darul sa opreasca masinile in trafic, iar dupa caz, citez “sa dea din buric” am incheiat citatul pe capota. Iar manelistii stim ca costa. Asa se justifica cele 57 de milioane de euro pe kilometru.

Lasand gluma la o parte (daca putem, desigur), e trist ce clasa politica avem. Iar daca nu ar fi de ras, cu siguranta ar fi de plans. Nici nu stiu daca sa va mai indemn la vot sau chiar nu are rost. Uite ce e: dati cu banul… si asa multi au dat cu banu si vor mai da inca cu banul in tara asta. Tristetea e ca e vorba de banul public. Sugestie (nu e ideea mea) : pe 30 noiembrie sa nu uitati sa duceti cu voi in cabina un pix. Faceti o casuta suplimentara, scrieti in ea “Altii” si aplicati o stampila. Sunt sigur ca exista oameni competenti in Romania, doar ca sunt altii decat cei care candideaza.

Hai ca mai vorbim noi de politica :). Pana atunci vizionati filmul “Izvorul Minunilor”, acum si cu fauna. Desi este cu animale este nerecomandat minorilor. De fapt actorii sunt nerecomandati electoratului roman. In rolurile principare: babuinul Marius Marinescu, supranumit si “bideu” si maimuta urlatoare Anca Costantinescu, zisa si “ciocu’ mic”. God Bless Romania!

Şi votul meu merge la …

Posted on by
1

Fiindcă soarta a decis să trăiesc în cartierul Rogerius, în „mirobolantul” (da, cu ghilimele) oraş Oradea, trebuie să aleg dintre candidaţii Colegiului 9 deputaţi şi Colegiului 4 senatori la alegerile din 30 noiembrie. Sarcină grea, frate, pentru că, pe lângă faptul că, mea culpa, nu m-am prea interesat de ceea ce promit, am rămas tributar şi zicalei, de multe ori ridicată la rang de axiomă, „toţi o apă şi-un pământ”. Sub sloganul „Feriţi-vă de măgăruş”, cei de la Academia Caţavencu au dat o lisă a pătaţilor bihoreni. Decât dacă îmi alunecă ştampila din mână, fapt puţin probabil deoarece o să beau lapte în dimineaţa de 30.11, nu-i voi vota pe aceşti stimabili. Doar Octavian Bot e eligibil în colegiul din care fac parte şi oricum nu doream, nici măcar în coşmarurile mele cele mai atroce, să-i dau votul. Un om care acum este coleg cu cei pe care mai înainte îi împroşca cu noroi, mai bine s-ar împuşca, politic desigur (să nu mă acuzaţi de violenţă, daţi click pe link).

Haideţi să vedem combatanţii. În Colegiul 9, camera deputaţilor. Bot Octavian, PD-L. Nota 2. Te rugăm să părăseşti sala. Csuzi István, UDMR. Dacă intraţi pe pagina sa, vă redirectează la limba maghiară. Dumnealui candidează pentru un post în parlamentul ROMÂNIEI. Următorul. Mircea Mălan, PNL. Căsătorit cu Stela (aşa ne zice pe pagina lui, aşa o fi), domnul Mălan, de altfel un candidat cel puţin interesant, pe lângă expunerea proiectelor personale, tot la fiecare 2 cuvinte mai aruncă vreo două în direcţia lui Bot sau a lui Pop Claudiu, principalii contracandidaţi. Iar asta e o politică de piaţă de vechituri. Iar mie îmi place să-mi fac cumpărăturile din supermarket. Pare un tip deştept, dar şi un bulldog bine dresat. Pe site nu prea are prezentată platforma sa, proiectele concrete, dar la unele emisiuni electorale şi le-a făcut auzite. Intră în opţiunile mele. Păcală Dan Nicolae, PNG-CD, un candidat obscur, cu un nume celebru. Sub imperiul celui mai iubit cioban al ţării, şansele sale pentru un fotoliu cald sunt minime. Fără să cunosc prea multe despre respectivul, mă rezum doar la un pronostic sub 2%. Şi sunt optimist. Pop Claudiu Adrian, PSD+PC. Hai sa-l lăsăm deocamdată pe acest candidat şi să vă spun ceva despre relaţia PSD şi PC. E ca o căsătorie pe interes, cu soţul un mare mahăr hrebesciunian, patronul unei afaceri cu sfori, prospere, care de asemenea mai are afaceri într-o firmă de termopane, iar în timpul liber numără ouă. Soţia, curăţătoare de antene, 1, 2 sau chiar 3, a acceptat s-o ţie mahărului, doar, doar o va duce şi pe ea prin lume, pe la Casa Poporului, prin delegaţii sau evenimente de asemenea gen. În schimb, mahărul, profită de pe urma acestei uniuni PUR şi simplu idioate pentru a obţine imagine. Vrea să fie văzut, adorat, preaslăvit, iar restul să fie făcuţi cu ou, oţet şi ketchup Tomi. Asemenea alianţei Dick & Ass (DA), eu îi dau alianţei PSD+PC= LOVE, maxim 6 luni. Atunci mahărul îşi va da seama că e mai bine să o faci singur. Guvernarea, desigur.

Revenind la Pop Claudiu. Pare, sincer, un tip de treabă. Însă cam … jucabil pe degete. Nu emană forţă, personalitate, un păpuşar bun l-ar putea folosi după bunul plac. Iar sloganul său demn de divizia A, Burger („fără blat, m-am săturat” sau versiunea 2.0, „fără blat, pentru tine mă bat”) denotă şi un staff de campanie cam neinspirat. Deşi cu iz de mentă, această candidatură este una de luat în seamă. E pe lista mea. Vac Mircea-Teofil, PRM. Din nou, o prezenţă discretă, la fel cu numărul voturilor pe care le va aduna. Un Pre-PS: Ce optimist e băiatul …

La Senat, bătălia e mai serioasă, părerea mea. Deşi, paradoxal, banii se învârt de obicei în cealaltă cameră de odihnă a hotelului de 5 stele, uneori denumit şi Parlamentul României. Carp Gheorghe, PNL, actualmente viceprimar. O platformă interesantă, un site bine pus la punct, iar la blog o singură postare, cea de prezentare. Iar acolo, surpriză, doar comentarii pozitive. Ce frumos. Bleah. Cenzura salvează România, nu?. E adevărat că a făcut lucruri de lăudat la spitalul de copii, care începe să arate ca unul decent şi nu ca acum vreo 10 ani când copii dormeau cu becurile aprinse de teama şobolanilor care îşi făceau siesta prin saloane. E o realizare şi merită menţionată. Cu câteva idei demne de scenarii de succes (vezi ideea de a muta orele elevilor de la Eminescu cu o jumătate de oră mai devreme), totuşi Carp e un candidat cu şanse mari. Cutuş Lazăr, PNG-CD. Traseist de meserie, avocatul Cutuş Lazăr va face doar act de prezenţă la aceste alegeri. Am dubii serioase că va fi votat de rude. Pentru că gargara electorală nu e un sport, iar românii încă apreciază caracterul. Sau cel puţin sper.

Delorean Gyula, UDMR. Sau Ion-Iulius Delorean, în funcţie de etnia cu care stă de vorbă. Pentru o porţie de râs pe seama afişelor acestui candidat vizitaţi post-ul acesta. Eu am râs la greu. Va primi votul majorităţii maghiarilor, deci are şanse serioase. Groza Mihai-Dan, PD-L. După ce a fost bolojenit la alegerile pentru primărie, acest Neo al politicii locale se întoarce cu forţe proaspete. Cu un CV interesant, dar fără o campanie susţinută, Mihai Groza se bazează, cred eu, pe voturile anti-Bolojan. Adică aceia care l-au votat pe actualul primar, iar acum le pare rău. Poate o să aibă succes, însă, o lecţie importantă pe care nu a învăţat-o e că politica se ţine pentru oameni, alături de oameni şi prin oameni. Are şanse, puţine, dar are. Mang Ioan, PSD-PC. De departe cel mai activ candidat, cu numeroase întâlniri cu posibilii alegători, cu o campanie zic eu destul de reuşită. Păcătuieşte însă prin prisma trecutului său universitar. Cine nu mai ţine minte calculatoarele Keysys aflate în toate sălile? Nişte afaceri profitabile. Nu pentru Universitate. Se spune să nu întrebi niciodată pe cineva cum a făcut primul milion de dolari. Dar eu vreau să întreb. Oare cum a făcut domnul Mang primul milion de dolari?. Ca şi puncte pozitive, Mang Ioan e cel mai aproape de orădeni, a dus o campanie bine gândită, multe participări la TV, şi-a spus răspicat programul şi acum aşteaptă recompensa alegătorilor. Are în vocea sa convingerea că ceea ce spune chiar crede, nu ca şi alţi colegi de partid, de exemplu Lia Pop. Dar ea nu e în raza ştampilei mele. Dacă nu ar fi de la PSD, cred că ar avea mai multe de câştigat. Dar şi aşa, are foarte mari şanse.

În loc de concluzie, să vă zic sloganul meu electoral: „Toţi avem nevoie de odihnă. Unii au nevoie de 4 ani. Ajutaţi-i. Votaţi-i”.

Orice asemănare cu personaje şi întâmplări reale este absolut intenţionată.

Mi-e dor

Posted on by
2

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=mNG5KGEVMjU]

Mie dor de vacantele la bunici cand stateam adunati toti pana la vreo 2-3 noaptea si ne vorbeam de toate fara sa ne plictisim, cand plecam noaptea prin cimitir doar sa ne demonstram cine e mai tare, cand aduceam un casetofon rablagit si ascultam genius in caminul cultural din sat. Cand mai aveam curajul si invitam pe cate o fata, dansam 2 minute, iar apoi rusinat plecam de acolo, dandu-mi seama ce prost dansez. Mi-e dor de vremurile cand mergeam la Barcau toata satra, si ne balaceam acolo de dimineata de cand inghetam tot in apa, pana seara cand se mai incalzea, dar ne mancau tot tantarii. In sat au fost primele batai, cand fugeam speriat de aia mai mari, cand ma inchideam in casa cu inima cat un purice si ieseam doar dupa cateva ore tot tremurand. Erau aceeasi baieti mai mari care cand ma prindeau prin apa ma puneau sa inghit vreo juma de rau. Au fost primele dansuri, mai precis niste miscari aiurea, fara nici o logica si ritm. A fost prima iubire, prima fata pentru care eram gata sa fac totul. Mi-e dor de caini, pisici, vaci, rate, de puii de gaina aia micuti si asa de pufosi ca stateam in fata cosului si din cand in cand scoteam cate unul doar ca sa il mangai, de momentele cand trebuia sa avem grija de gaste si noi ne imbatam cu vin. Remember? Mi-e dor de atunci cand am incercat primele tigari si mancam prune doar sa nu se simta mirosul. Acum totul e … e nimic. Cei care mai vin pe acolo vin doar sa-si arate ultimul telefon sau ultima masina. Sa bage manele si sa fie “cool”. Acum e trist.

Mi-e dor de momentele care le petreceam prin oras, de bicicleta luata de mami cu 13.000 de lei, pt ca mai scumpa nu si-a permis. Cat am uzat de bicicleta aia, eram toata ziua pe ea, atat de fericit eram. Mergeam prin fata blocului, apoi strategic ma invarteam de 2 ori, si apoi plecam cu ea in departari, adica in alte cartiere si veneam tot ud acasa. Mi-e dor de atunci cand ma dadeam pe hinta sau pe topogan, de cand mergeam la terenul de dupa calea ferata sa jucam fotbal si ne alungau aia de la scoala de fotbal. Dar a doua zi eram din nou acolo. Mi-e dor de cele cateva luni de cercetas cand mergeam noi inarmati doar cu un sandwitch si o apa sa vedem tot orasul. Si ajungeam la gara si unul dintre noi a injurat la microfon “Suge-ti … pe peronul 2”, si a iesit ala nervos de acolo, ca nu mai stiam pe unde sa o mai luam la fuga. Mi-e dor de colegii din generala, cu care ma mai si bateam si cel mai des luam bataie. Acum nu mai sunt prieteniile de atunci. Acum e doar Messenger, mp3, filme care de care mai tampite. Acum e trist.

Mi-e dor de guma turbo, de sucul de la tec, de lanterna pe care am obtinut-o in schimbul intregii mele colectii de abtibilde. Mie dor de matchboxurile, mai ales alea pe care le trageai un pic in spate si mergeau in fata, mi-e dor de genius, andre, gaz pe foc, fun factory, de casetele pentru care ceream bani la parinti, de walkman-ul meu albastru si al sorei rosu pe care l-am luat cand al meu s-a stricat. Mi-e dor de lapte gros, chair daca ieseam de acolo cu coastele aproape facturate, si cu o durere de spate de stateam la 70 grade la ora. Mi-e dor de tupu’, de matza, de “din oceanul pacific, a iesit un peste mic …”. Mi-e dor de ciocolata Jose pe care mi-o aducea mami de fiecare data cand venea de la lucru si o asteptam ca ceva ce mi se cuvine. Acum nu mai primesc. Acum e doar pizza, castane, catering. Acum e trist.

Mi-e dor de copilarie, ce naiba!

Ia mai slăbeşte-mă

Posted on by
Reply

Fiindcă etapa a 9-a e puţin mai specială, am să trec direct la etapa a 10 superblog 2008. Subiectul acestei etape se refera la soluţiile de slăbit oferite de bestsellertv.ro, iar treaba asta e cam delicată pentru mine. De ce? Păi să zicem doar că dacă te uiţi la mine, nu de departe, ai senzaţia că priveşti un şnur cu gură. Sunt atât de slab că dacă mănânc o alună, oamenii cred că-s gravid. Atât de slab încât firma unde lucrez trebuie să-şi schimbe sediul după cum bate vântul, că altfel nu mai ajung pe acolo. OK, ajunge cu glumele . Pe seama mea. 🙂

Deci articolul meu despre produsele de slăbit o să fie cel mai jalnic. Şi nu doar din motivul mai sus menţionat. Eu sunt de părerea că dacă vrei să slăbeşti …. NU MAI MÂNCA ATÂT. Când aud pe unii (a se citi unele) că se îngraşă de la o ciocolată, de la o prăjitură, de la o îngheţată îmi vine să mă bat cu adidas-ul. Felul I, 3 supe, una cu carne şi 2 ciorbe, ambele cu pâine, desigur. Felul II, cartofi cu şnitel, iar ca şi garnitură încă 3 bucăţi de şniţel. Felul II încă o dată, de data asta cu …. şniţel. Felul III, NU! Nu mulţumesc, că mă îngraş şi trebuie să am grijă de silueta mea. Ascultă! Dacă crezi că de la 100 de grame de Poiana o să te îngraşi, atunci sigur problema ta cea mai mare nu sunt kilogramele, ci absenţa unor grame dintr-un anumit loc. Sunt rău. Ştiu.

Dar mai sunt alte aspecte, metabolism, asimilare, etc. Atunci, sunt de părere că o vizită pe www.bestsellertv.ro chiar merită. Site-ul e pe 3 limbi, dar mie nu-mi merge decât româna. Scuzabil, poate e la început. Şi oricum, conţinutul e important. Însă nu am putut să nu remarc peisajul exotic de pe prima pagină. Aloha. Dacă tot am zis de înfăţişare, hai să deviez puţin şi să-mi exprim părerea despre site din acest punct de vedere. Îmi place, în general. Culori plăcute, calde, relaxante. E făcut cu gust. Alte aspecte pozitive: plata cu cardul, rate, suport online (deşi dacă nu e chiar fata din imagine, mă supăr), produse la promoţie, iar la contact chiar e o adresă şi un număr de telefon, nu doar un email cum văd la multe magazine online. Punct în minus: doar 8+13+4+24+21+14+10 = 94 de produse. Cam puţine, adică foarte puţine. Dar poate vor mai apărea pe parcurs. Overall, nota 9.

Acum să revenim la caşcavalul nostru. De fapt nu, că îngraşă 🙂 În lipsa unei soluţii pentru masaj, tinere, blonde, cu mâini catifelate, senzuale, voluptoase (şi alte adjective cu iz mai puţin pudic), m-aş opri la un aparat de masaj cu vibraţii. Chiar dacă nu sunt deloc rotofei, cred că dacă tot încerci să slăbeşti, măcar să fie fun. Aşa măcar ai o scuză dacă acul cântarului nu se îndreaptă în direcţia dorită. O chestie din asta sau asta arată ca ceva ce mi-ar plăcea şi mie. Să asculţi MTV-ul în timp ce tremuri tot. Să fiu complet cinstit: dacă ajută la modelarea unui posterior de vis, atunci îl recomand cu căldură tuturor fetelor. O să-mi aducă şi mie un beneficiu, credeţi-mă :). Şi din câte bănuiesc eu văzând filmuleţele de pe site, chiar ajută. Legat de aceasta: de ce oare în filmuleţele de prezentare pentru produsele de slăbit apar doar fotomodele, sau în orice caz fete care cu siguranţă nu au nevoie să slăbească? Nu ar fi de preferat să apară persoane care au nevoie să mai dea jos din kilograme? Nu e aşa estetic pentru privitorul consumator de bere şi Steaua, însă eu zic că e măcar mai etic, dacă nu şi mai cu succes. Gândiţi-vă dacă o vedeţi pe vecina de la 2, cea cu *** mare, iar peste 2 luni o revedeţi cu o siluetă demnă de bancheta din dreapta a BMW-ului vecinului de la 2. Nu fugiţi instant să vă luaţi aparatul? Părerea mea.

Ce off-topic am fost. Celelalte metode nu mi se par, sincer, atât de cool. Cureaua pentru slăbit cu efect de saună nu cred că e prea confortabilă. Ca şi cum ai sta la saună 2 ore. Ieşi de acolo sleit de orice vlagă. Apoi ceaiurile şi plasturii nu au nici un farmec. Nu am încercat, dar nu cred că acele ceaiuri nu au un gust prea plăcut. Sau se pot combina cu ciocolată? 🙂

În loc de concluzie, închei cu o urare: doamnelor, domnişoarelor, domnilor, mai durdulii sau mai uscăţivi (ca şi subsemnatul), eu zic să aruncaţi o privire şi la http://www.bestsellertv.ro/. Merită.