Apartamentele vin

Este vorba despre substantivul „vin”. Ştiţi, băutura aia cu proprietatea miraculoasă că, odată cu trecerea anilor devina mai bună. Şi evident mai scumpă. Şi, paradoxal, mai căutată. Şi, iar paradoxal, mai bine vândută.

Am în mână un „Jurnalul Bihorean”, din 29 iulie 2005: „vând apartament, 2 cam. Rogerius, cu îmbunătăţiri – 28.000 euro” , „vând apartament 2 camere, 25.200 E, parter, ocupabil, Rogerius”, „vând apartament 2 camere, cart. Nufarul, str. Ctin Noica, 35.000” sau „Vand Apartament, 2 camere, Q, Ioşia, et I, 29500 E”. Am făcut prin sondaj o medie între preţurile apartamentelor de 2 camere, în iulie 2005: cam în jur de 30.000 Euro.

Am tot în mână, un „Jurnalul Bihorean” din 17 octombrie 2008, deci cu aproximativ 3 ani si 3 luni mai în vârstă decât precedentul. Să vedem: „Apartament 2 camere, Dacia, preţ 50.000 Euro”, „Apartament 2 camere, Rogerius, imb. 34900 Euro”, „Apartament 2 camere, Magheru, 76000 E” sau „ Apartament tip D, strada Nufarului, pret 65.000”. Din nou am făcut o medie aritmetica de gimnaziu şi am obţinut cifra de 51.000 Euro.

Să punem şi inflaţia: în 2005, 8,6%, 4,87% în 2006 şi 6,57 % în 2007. Deci preţurile s-au majorat în 3 ani cu 20,04 %. Dacă am pune doar acest factor la socoteală ar rezulta că în 2008 un apartament de 2 camere ar trebui să fie în medie 36000 Euro. Şi să ţinem seama că e vorba de apartamente ceauşiste, care în 2008 sunt mai vechi cu 3 ani decât în 2005. Cu mai multă igrasie, cu mai puţină verdeaţă în jur, cu plin de maşini parcate chiar lângă uşă, de trebuie să fii Marius Urzică ca să ajungi acasă. Iar în 2008 suntem în plin avânt imobiliar. Construcţii peste construcţii, chiar şi în Oradea cea defavorizată. De la cartierul Soarelui, cartierul Europa, Prima, Primăverii, etc. E plin de ele. Opţiuni numeroase şi în împrejurimi, Paleu, Sânmartin, Episcopia Bihor sau alte localităţi învecinate. Apoi, din câte ştiu eu în România sporul demografic e negativ. Deci cererea nu ar trebui să sporească, cel puţin nu la un ritm alert. Ok, a crescut puterea de cumpărare, dar chiar atât cât să ne permitem şi 76.000 de Euro pe un apartament de 2 camere pe Magheru? În zgomotul acela şi aglomeraţia stresantă. Eu ştiu că piaţa poate fi redusă simplist la o ecuaţie cerere-ofertă. Cine oferă totuşi aşa mult? Iar Oradea ca Oradea, preţurile din Bucureşti nici nu merită o analiză pentru că nu urmează nici o logică.

Deci cum s-a ajuns la aceste cifre? Cine îmi explică şi mie? Pentru că, e chiar un mister demn de Sherlock Holmes.

De prin lume adunate

Nu am mai facut de mult o relatare despre posturile cele mai interesante citite recent. O sa fac asta azi, specificand insa ca voi face referire doar la ce am citit interesant azi.

Krossfire are un post excelent despre nepasarea care din pacate caracterizeaza natia romana. Poate ca asa e scris in codul genetic al nostru, poate cei 50 de ani de dictatura, de comunism ne-au facut cumva sa incercam sa intoarcem roata si sa nu mai pese de nimeni. Poate ca noi credem ca totul se invarte in jurul nostru si prin egoism si ego-centrism vom reusi in lume. Krossfire da vina aici doar pe o veriga: mass-media, care orbita de audiente “uita” sa aduca in fata publicului larg adevaratele probleme. E trist sa vezi usi inchise si mai mult sa le auzi trantindu-se. Dar cineva trebuie sa aiba cheia.

Fiindca sunt oradean nu am putut sa nu remarc adevarul din postarea asta. Am observat si eu ca noi, nord-vesticii suntem cei mai “las-o ca merge si asa” dintre romani. De ce? Chiar nu stiu. Stiu doar statisticile care spun ca avem un somaj foarte mic, dar salarii de asemeanea mici. Deci ne placem sa facem totul pana la un punct, lipsindu-ne ambitia de a continua.

Ceva realmente revoltator aici. Oare pana unde se va ajunge? Oare cata mizerie va mai suporta presa din Romania? Si nu doar presa, ci noi cititorii, care ne declaram scarbiti de asemenea fapte, dar multi dintre noi se uita cu o dorinta perfida. Nu mai comentez.

Via eduard.ro am gasit un site foarte interesant: http://www.globalrichlist.com/. Aici oricine introduce in casuta venitul anual exprimat in euro, dolar sau alte monede poate afla unde se afla pe o scara a castigurilor salariale din lume. Nu o sa va spun ce am obtinut eu :). Show me the money!

Iar la final sa ma laud un pic :P. Dupa noile modificari la google page rank, aflate de la Arhi http://danpop.wordpress.com are Page Rank de 5. Huuuuu-Haaaaaa. Bine, nu mi se datoreaza asta nici 10%. Dar e un motiv de bucurie. Is it a good sign? 🙂

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=adE89tm3wTk]

Oscarurile lui Bihorel, 2008

Cea de-a patra ediţie a premiilor lui Bihorel şi-a respectat faima de premii „Zmeura de Aur” pentru persoanele publice din Bihor. A fost un show plin de glume şi glumiţe, ironii şi răspunsuri la ironii, mici înţepături locale, cu un prezentator Mircea Chirilă puţin emoţionat şi parcă fără experienţa în faţa camerei de luat vederi (deşi nu aşa stau lucrurile), însă cu destul fler şi umor pentru a menţine atmosfera. Din păcate, râsetele mele de acasă (şi sunt sigur că şi a multor orădeni telespectatori ai televiziunii Transilvania) nu au avut corespondent printre spectatorii prezenţi. Aceştia parcă nu au un simţ al umorului atât de antrenat, având însă scuza că e mai greu să râzi de tine decât de alţii.

„Sabia lui Damocles” pentru politicienii locali, aşa cum a fost numită de prezentator a debutat cu un scurt discurs al viceprimarului Gheorghe Carp care le-a urat celor prezenţi „să prindă un loc de la coadă” în acest top mai mult sau mai puţin infam.

Continue reading

Oradea Shopping Center

As dori sa scriu in acest post despre posibilitatile pe care oradenii le au acum pentru a face un shopping civilizat, dar mai ales despre viitoarele centre care vor aparea si care vor creste semnificativ metrii patrati de spatii comerciale din orasul de pe Crisul Repede.

Inainte de 2002, comertul din Oradea era departe de a fi unul civilizat. Poate doar exceptand magaziulul Crisul, restul erau doar celebrele ABC-uri de la parterul blocurilor sau alte mici supermarketuri, Artima, Profi sau Trei G.

La ora actuala, Lotus Market este singurul mall din Oradea. Inaugurat la 6 decembrie 2002, Lotus a fost primul mall din Transilvania, fiind la acea data ceva nemaivazut de multi oradeni. De aici si succesul avut. In 2006 s-a extins, iar acum are peste 130 de magazine, de la imbracaminte, electronice si electrocasnice, bijuterii, carte, cafenele, restaurante, un cinema Multiplex, biliard si multe altele. Insa popularitatea sa a inceput sa scada, mai ales datorita brand-urilor foarte scumpe cu produse greu accesibile oradeanului de rand. In ceea ce ma priveste, motivele care ma determina sa vin aici sunt foarte putine. Cinematograful Hollywood Multiplex este unul dintre ele. Aici ruleaza cele mai noi filme, iar calitatea vizionarii lor este in general una foarte buna. Fiind si singurul cinema de calitate ramas in oras este evident de ce atrage cei mai multi vizitatori in mall. Alte magazine cat de cat accesibile sunt cele de decoratiuni, cafenelele si magazinele de carte (diverta si teora). In rest, daca treci prin mall vezi o pustietate dezolanta. Este pacat, deoarece venitul aici ar trebui sa fie o combinatie perfecta de cumparaturi si petrecere a timpului liber. Cred ca preluarea Artima de catre Carrefour si marirea suprafetei prin construire Carrefoue Express va da un mare plus de popularitate mall-ului.

Tin minte ce valva s-a facut la inaugurarea Metro Oradea in 2002. Toti oradenii mergeau la cumparaturi acolo, a fost primul hypermarket ( de fapt e cash&carry ) din Oradea si a impresionat pe multi. Apoi a urmat Praktiker, specializat pe produse de casa si gradina. Oradea incepea sa fie tinta investitiilor de acest fel. Aparitia Selgros pe piata oradeana nu a mai mirat pe nimeni.

Acum toate acestea sufera de pe urma pierderii clientilor. In afara de cumparaturile en-gros, oradenii nu se mai inghesuie sa le treaca pragul. Asta pentru ca in 2006 a aparut cel mai important jucator de pe piata, Real. Acesta a spulberat pur si simplu concurenta prin preturile practicate, prin faptul ca asigura transport gratuit, prin faptul ca gaseai tot ce iti doreai. In prezent in Real este tot timpul o imbulzeala de nedescris, ceea ce ironic transforma comertul civilizat intr-unul de piata de vechituri. Certuri, inghesuiala in masinile puse la dispozitie, carucioare langa carucioare printre rafturile stramte ca sa intre cat mai multe produse. De mult mi s-a acrit de Real, iar faptul ca mai merg acolo din cand in cand se datoreaza doar lipsei alternativelor. In schimb pentru companie afacerea merge ca unsa, hypermarketul din Oradea fiind unul dintre cele mai profitabile din tara.

In 2007 a mai aparut un brand, de data aceasta unul romanesc. Este vorba de PIC. Este un hypermarket mare (10000 m2), aranjat, cu spatii mari intre rafturi, cu transport gratuit … insa aproape gol. Motivul e pretul produselor, semnificativ mai mare decat al concurentei. Ca un experiment mai demult am comparat 3 produse de la NovaEuro cu produsele din PIC. Cele din PIC erau toate mai scumpe. Desi eu ma asteptam ca macar clientii din Rogerius sa fie atrasi de PIC, tot masinile de Real sunt arhipline, oamenii chiar actionand intr-un mod neanderthal-listic pentru a prinde un loc.

Cam acesta este peisajul actual. Deci ce ne rezerva viitorul?

Sa incep cu proiectul pe care il astept cel mai mult. Este vorba despre Tiago Mall. Acesta va fi situat pe Calea Aradului, langa centura, aproape de Real si de viitorul Era Shopping Park. Mall-ul va avea 25.000 mp de suprafata inchiriabila ce va adaposti aproximativ 150 de magazine. Intotdeauna voi prefera un mall in dauna unui hypermarket, chiar daca una din ancorele unui mall va fi intotdeauna un hypermarket. Dar un mall este altceva. Este si un loc de distractie, de petrecere a timpului liber, cu restaurante, cafenele si cinema. Eu cred ca Oradea poate “suporta” pana la 3 mall-uri, deci Tiago cred ca va fi un succes imens, pozitionarea sa fiind un mare atu. Principalul punct de atractie va fi cu siguranta cinematograful digital 3D din Tiago, construit de firma The LIght. Acesta va avea 8 ecrane si 1100 locuri. Sincer, abia astept sa vad filme in 3D la noul cinema, iar daca pretul nu va fi exagerat cu siguranta ca voi deveni un client fidel. Un video edificator aici. Tiago ar trebui sa-si deschida portile in octombrie 2008, dar ritmul lucrarilor ma face sa cred ca doar anul viitor ne vom putea plimba pe coridoarele sale.

Tot in 2009 se anunta deschiderea unui shopping park, pe numele sau Era Shopping Park. Acesta va fi imens, 83000 mp si va avea in componeneta nume mari, cum ar fi: Carrefour, Bricostore, MobExpert, Cinema City si Media Galaxy. Dupa parerea mea un asemenea proiect este foarte riscant. Riscul cel mai mare e dat de pozitionare. Aproape de Real si de Tiago, precum si de noul magazin de casa si gradina Obi ( ce ce construieste in parcarea Real). Carrefour va face o concurenta serioasa Real, ceea ce e foarte bine, insa intre Media Galaxy si Flanco din Real, intre Bricostore si Obi si intre Cinema City si The Light va exista o canibalizare care cred ca le va dauna tuturor. O pozitionare in zona Episcopia Bihor sau poate in zona Metro ar fi garantat practic succesul acestei afaceri. Asa, o sa vedem.

In locul fostei parcari din fata Pietei Mari se construieste Oradea Plaza. Acolo se anunta a fi o zona plina cu atractii, incepand cu aceasta constructie, cu Cetatea si cu noua biserica aflata in constructie. Va fi cu siguranta un punct de atractie al orasului. Revenind la Oradea Plaza, aceasta va avea un supermarket Spar, un magazin Domo (sincer, eu asta astept cel mai mult), un restaurant si o cafenea. In plus vor fi birouri si o parcare subterana. Designul cladirii va trebui sa fie unul de exceptie, zona in care este situat impunand acest lucru. Acest concept de plaza este des intalnit in orasele europene, deci sunt sigur ca si pe la noi va avea succes. Din pacate termenul de predare din 2008 va fi cu siguranta depasit.

La aceste “provocari” Real nu sta cu mainile in san. Germanii au in plan un nou magazin in Oradea, mai precis in Episcopia Bihor. Termenul de 2008 este unul nerealist, in opinia mea, planul fiind finalizat doar recent. Acest Real este absolut necesar nu doar pentru companie dar si pentru locuitorii din Rogerius, printre care ma numar.

Exista si numeroase zvonuri, cum ca in locul fabricii Infratirea se va face Iulius Mall, ca Kaufland vor intra si ei pe piata, sau Auchan ( firma originara din Lille ) sau Lidl. Dar inca nu se stie nimic concret. Sunt chiar curios ce se va face in Decebal pe locul Infratirea, terenul de acolo valorand enorm. Iar pozitionarea e de nota 10.

Ca o concluzie, Oradea va deveni un centru comercial al acestei parti a tarii. Doar sa existe bani ca sa fie pline toate magazinele. E cert ca unele vor avea probleme mari, poate vor fi si falimente rasunatoare, dar numarul mare al centrelor comerciale nu va face decat sa sporeasca concurenta si deci totul va fi in beneficiul cumparatorului.

V-am pupat pe portofele

Plec in vacanta, concediu, zice-tii cum vreti 😛 … Ce e important e ca nu revin decat in 29 iulie in Oradea.

Plec in Covasna (oraselul), dar sper ca nu o sa stau doar acolo.

Pana atunci, imi urez distractie placuta, iar voua va urez un sincer …. spor la munca :D.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DFsZhw9IMqQ]

P.S. In caz ca va intrebati cand am scris va zic doar ca acesta e un post programat.

Campania electorala – E bine ca nu s-a mai continuat serialul?

Alegerile locale sunt gata in Oradea, noul primar Ilie Bolojan fiind ales din primul tur, cu aproximativ 50,4 % din voturile oradenilor.

Pentru mine, recunosc, a fost o surpriza majora. Prognosticam un rezultat mai strans si implicit turul 2, dar m-am inselat. Ce ne-a demonstrat rezultatul acesta? Ne-a demonstat ca Raita si-a ales un slogan care de acum incolo va fi esential pentru toate alegerile din Romania : Omul, nu partidul. E clar, oradenii l-au votat pe Bolojan si nu PNL, iar rezultatul mare obtinut de PNL i se datoreaza in mare masura lui Bolojan. Oradenii l-au votat pentru ca da impresia de om serios, de om pus pe fapte mari, pentru ca au apreciat faptul ca a renuntat la guvern doar pentru a veni sa faca treaba la primarie.

Se spune, pe buna dreptate ca zilele cele mai bune pentru un primar sunt chiar la inceputul mandatului sau. Si e normal, deoarece atunci are cel mai mare capital de incredere, inclusiv din partea celor care nu l-au votat, si atunci e momentul cand actiunile sale vor fi vazute cu ochi buni de oameni si de presa. Daca acum reuseste sa faca ceva care sa impresioneze, Bolojan isi va castiga un capital de simpatie imens. Acum mingea e in terenul lui, sa vedem ce va face cu ea.

Oradenii merita un oras european, merita ceva mai bun decat e acum si spera la asta. Am ramas surprins cand la o emisiune CT Popescu spunea ca un clujean, intrebat fiind de ce Boc a castigat cu un procent covarsitor, a raspuns ca deoarece Boc a permis investitorilor sa vina in Cluj, spre deosebire de Funar care ii tria dupa bunul plac. Deci, s-a ajuns ca un om sa fie votat doar pentru ca nu a facut rau, nu pentru ca a facut bine. E trist, dar adevarat. Revenind la Oradea, sper ca Bolojan sa faca si bine, evident dorindu-mi ca sa dea frau liber marilor investitori, iar parcul tehnologic ce se prefigureaza sa fie un adevat motor al economiei locale. Probleme Oradiei sunt multe, dar cu ambitie, cu rabdare, cu strategii coerente, cu fler, cu un management profesionist se pot rezolva. Una cate una, pana sa ajungem sa fim mandri ca suntem oradeni.

Apropo de intrebarea din titlu. Desi recunosc ca nu l-am votat pe Bolojan, e bine ca nu mai trebuie sa merg la vot inca o data. E bine pentru ca ar fi fost un tur de scrutin formal doar, iar poate ca banii aceia pot fi folositi mai constructiv. In plus, nu as dori sa se repete cazul din 2004, cand in turul 2 a candidat primarul si viitorul viceprimar; se stia dinainte rezultatul, asa ca au fost doar bani aruncati pe fereastra.

Deci, sa fie intr-un ceas bun!

P.S. Calin Raita a luat doar aproximativ 1,3% din voturi cu toata campania masiva facuta. Deci s-a demonstrat inca o data ca romanul nu-l place pe cel bogat, pentru ca in mentalitatea sa bogat = necinstit. De multe ori e asa, dar nu e un fapt general valabil si nu ar trebui sa pornim intotdeauna cu prezumtia de vinovatie.

Campania Electorală, episodul 2

[Sau de ce candidaţii la Primăria Oradea încearcă să mă convingă să nu merg la vot]

Ieri seară, a fost la TVS o dezbatere electorală cu principalii candidaţi la Primăria Oradea: doamna Rozália Biró, domnul Mihai Groza şi domnul Ilie Bolojan Iar ei mi-au demonstrat încă o dată de ce politica e 90% apă chioară. Promisiuni atât de generale, atât de superficiale încât şi un copil de grădiniţă le compunea mai bine: „Facem drumurile, protecţie socială, curăţenie …” blabla-urile de rigoare evident că nu au lipsit. Programele electorale sunt doar nişte fluturaşe demne de o utilizare mai bună (în caz de nevoie, şi hârtia lucioasă e bună :P). Nimic concret, nimic planuri consistente, aş fi vrut ca fiecare candidat să vină cu specialiştii din partid, aş fi vrut să văd cifre, constatări, evoluţii şi nu doar vorbe.

Însă parcă de data asta a fost mai mult. A fost o campanie murdară, presărată cu acuzaţii, răspunsuri la acuzaţii folosind alte acuzaţii, afişe şi reclame falsificate (lucruri care intră în sfera penalului deja). Nici măcar faţă în faţă, nu s-a păstrat minima decenţă ( Ilie Bolojan a folosit termenul „tâmpenii”, termen folosit probabil şi de badea Ion când se întoarce de la cosit şi se pune la o bere în birt). Mihai Groza l-a acuzat pe contracandidat că a dat un aviz pe care tot dumnealui în contestă acum, că nu a făcut treabă la guvern (da, aici e un sâmbure mic de adevăr, vorbim totuşi de guvernul Trăiniceanu), că foloseşte acelaşi motto ca cel al lui Cornel Popa (ha ha ha, total irelevant). Ilie Bolojan, în stilul lui de justiţiar ( păi a făcut treabă la prefectură … mda…) îşi acuză contracandidatul că a plătit 200 de milioane pe un brad (pe banii ăştia mergeam personal să-l tai şi să-l aduc în spate), că şi-a plantat arbuştii în grădina proprie (de departe cea mai penibilă acuzaţie pe care am auzit-o şi totuşi vine de la un om care e cât de cât cu picioarele pe pământ), că a vândut un teren la un preţ inferior pieţei (aici e de investigat, asta e o acuzaţie serioasă). E bine că se punctează şi nereuşitele, dar s-a ajuns prea departe, cu toate că presa noastră ce-a de toate zilele îi place să-i zică „luptă electorală”, nu trebuie să fie nici o luptă. Ci doar o competiţie în care să câştige cel mai serios, cel mai integru şi, mai important, cel care prezintă idei, planuri, care ştie să promită doar ceea ce e sigur că va realiza dacă va fi ales.

Dar hai să-i vedem pe principalii candidaţi:

Rozália Biró, candidat UDMR. Pe parcursul dezbaterii a încercat să fie împăciuitoare cu toţi, să nu acuze prea mult, să fie în bune relaţii cu toţi. Ştie ea de ce, deoarece mai mult ca sigur o aşteaptă un nou mandat de viceprimar şi nu e bine să te pui rău cu viitorul primar, oricare ar fi el. Doar o chestie: ca viceprimar nu a făcut decât foarte puţin, iar acum sunt sigur că şi o mare din populaţia maghiară nu o va mai vota doar pe considerentul că îi reprezintă. După părerea mea se va clasa pe locul 3, însă negocierile ulterioare îi vor oferi un fotoliu cald pe undeva (doar îl are pe prietenul Kiss)

Mihai Groza, candidat PDL, fost viceprimar, mai mereu în umbra lui Petru Filip. Om simplu, dar prea simplu pentru Oradea. În dezbaterea de ieri a fost timorat, părea că e intimidat de prezenţa lui Bolojan, cuvintele către orădeni erau prea plate. Are mare potenţial, are avantajul că e în mijlocul orădenilor, le ştie păsurile, însă dacă va fi ales va trebui să fie mult mai îndrăzneţ, să ştie să pună piciorul în prag când e nevoie, să nu de-a impresia de slăbiciune arătată ieri. După părerea mea va intra în turul 2, la luptă strânsă cu Bolojan.

Ilie Bolojan, candidat PNL. E omul relativ nou, care în mod normal ar trebui să aducă o schimbare. Dar să nu uităm că la fel am zis şi despre Băsescu şi uite ce a ajuns. Nu contează că e susţinut de majoritatea blogger-ilor sau de prietenele lor, e susţinut pentru că dă impresia de altceva. Însă nu neapărat altceva înseamnă mai bun. Şi tare mă tem că e şi cazul dumnealui. Ieri a părut omul puternic, sobru, care ştie ce zice. Asta până când i s-a cerut să enumere principalele linii pe care va merge dacă va fi ales. Iar atunci ochii săi, faţa sa, îmi spuneau că încearcă să-şi amintească o poezie, o poezie îndelung repetată. Are şanse mari, iar eu cred că va ajunge în turul 2 cu siguranţă.

Oradea are nevoie de un bun gospodar, de un vizionar, de cineva care ştie ce oameni să pună şi pe ce poziţii, de cineva care să înţeleagă doleanţele orădenilor simpli care doresc o viaţă mai bună în acest oraş care a ajuns din păcate cel mai slab dezvoltat din regiunea vestică, fără un aeroport decent, fără investitori mari, cu un şomaj scăzut, dar salarii medii foarte mici. Oradea trebuie cumva să crească iar pentru asta îi trebuie un adevărat manager, care să ştie cum să atragă bani şi mai ales unde să-i direcţioneze. E frumos că avem tramvaie de 2.7 milioane de euro, dar vreau şi altceva. Vreau parcări, să nu mai văd maşini pe spaţiul (fost) verde, vreau să nu mai trebuiască să dureze călătoria cu tramvaiul de la staţia de la gară până la Crisul 15 minute, vreau un oraş curat, frumos. Vreau soluţii!

P.S 1: Dimineaţă am mers la lucru pe preafrumoasa stradă Mihail Sadoveanu. Şi am văzut:

asta, asta, asta şi asta. Nici nu mai vreau să comentez

P.S. 2: Oare câţi bani a băgat Călin Raita în campania asta? Da, e o bună ocazie pentru puţină reclamă, chiar dacă şansele sale sunt undeva de mărimea celui mai înalt melc. Bine măcar că dă baloane la copii să fie şi ei fericiţi, săracii.

Campania electorală, episodul 1

A început deci campania electorală pentru primărie şi consiliul local. Fiind din Oradea, o să mă refer la … Oradea.

Nu cred că o să merg la vot, sau cel puţin aceasta este părerea mea actuală. Poate cursul evenimentelor imi va schimba în viitor opinia.

Dar, dacă o să merg, e SIGUR că NU-l voi vota pe tipu’ ăsta ( da, el e )

No further comments.

Made in China

Pentru uscătorul acesta:

Dryer made in China

Instrucţiunile în engleză:

Dryer Made in China

Şi ne mai mirăm că produsele chinezeşti sunt de multe ori de o calitate mai mult decât îndoielnică. Dar deh, preţul e esenţial. Şi aşa, puteau să angajeze măcar un traducător decent.

Apropo, aţi observat câte magazine chinezeşti s-au deschis mai nou prin Oradea? Şi nu mă refer neapărat ca un lucru rău, însă asta evidenţiază, dacă mai era nevoie, puterea de cumpărare a românilor şi în speţă a orădenilor.

Pentru curioşi, iată traducerea:

Dryer Made in China