Apartamentele vin

Este vorba despre substantivul „vin”. Ştiţi, băutura aia cu proprietatea miraculoasă că, odată cu trecerea anilor devina mai bună. Şi evident mai scumpă. Şi, paradoxal, mai căutată. Şi, iar paradoxal, mai bine vândută.

Am în mână un „Jurnalul Bihorean”, din 29 iulie 2005: „vând apartament, 2 cam. Rogerius, cu îmbunătăţiri – 28.000 euro” , „vând apartament 2 camere, 25.200 E, parter, ocupabil, Rogerius”, „vând apartament 2 camere, cart. Nufarul, str. Ctin Noica, 35.000” sau „Vand Apartament, 2 camere, Q, Ioşia, et I, 29500 E”. Am făcut prin sondaj o medie între preţurile apartamentelor de 2 camere, în iulie 2005: cam în jur de 30.000 Euro.

Am tot în mână, un „Jurnalul Bihorean” din 17 octombrie 2008, deci cu aproximativ 3 ani si 3 luni mai în vârstă decât precedentul. Să vedem: „Apartament 2 camere, Dacia, preţ 50.000 Euro”, „Apartament 2 camere, Rogerius, imb. 34900 Euro”, „Apartament 2 camere, Magheru, 76000 E” sau „ Apartament tip D, strada Nufarului, pret 65.000”. Din nou am făcut o medie aritmetica de gimnaziu şi am obţinut cifra de 51.000 Euro.

Să punem şi inflaţia: în 2005, 8,6%, 4,87% în 2006 şi 6,57 % în 2007. Deci preţurile s-au majorat în 3 ani cu 20,04 %. Dacă am pune doar acest factor la socoteală ar rezulta că în 2008 un apartament de 2 camere ar trebui să fie în medie 36000 Euro. Şi să ţinem seama că e vorba de apartamente ceauşiste, care în 2008 sunt mai vechi cu 3 ani decât în 2005. Cu mai multă igrasie, cu mai puţină verdeaţă în jur, cu plin de maşini parcate chiar lângă uşă, de trebuie să fii Marius Urzică ca să ajungi acasă. Iar în 2008 suntem în plin avânt imobiliar. Construcţii peste construcţii, chiar şi în Oradea cea defavorizată. De la cartierul Soarelui, cartierul Europa, Prima, Primăverii, etc. E plin de ele. Opţiuni numeroase şi în împrejurimi, Paleu, Sânmartin, Episcopia Bihor sau alte localităţi învecinate. Apoi, din câte ştiu eu în România sporul demografic e negativ. Deci cererea nu ar trebui să sporească, cel puţin nu la un ritm alert. Ok, a crescut puterea de cumpărare, dar chiar atât cât să ne permitem şi 76.000 de Euro pe un apartament de 2 camere pe Magheru? În zgomotul acela şi aglomeraţia stresantă. Eu ştiu că piaţa poate fi redusă simplist la o ecuaţie cerere-ofertă. Cine oferă totuşi aşa mult? Iar Oradea ca Oradea, preţurile din Bucureşti nici nu merită o analiză pentru că nu urmează nici o logică.

Deci cum s-a ajuns la aceste cifre? Cine îmi explică şi mie? Pentru că, e chiar un mister demn de Sherlock Holmes.

Trădaţi din dragoste

Sau cum să-ţi speli rufele în public şi să foloseşti prea mult detergent.

Sub sloganul „WE LOVE (Somebody else)” pe Prima TV, emisiunea „Trădaţi din dragoste” aduce în faţa televizoarelor pe toţi aceea care, îngrădiţi de o viată monotonă, centrată pe muncă urmată de mica cutiuţă cu entertaiment,.simt acea plăcere descătuşătoare : Băi, ce i-a zis-o, mama ei de zdreanţă. E o formă de patetism, de distracţie ieftină, dar şi cu o calitate pe măsură. Lăsând la o parte latura morală, pe care o voi detalia mai jos, după părerea mea e chiar jenant să cauţi şi mai ales să obţii plăcere vizionând astfel de emisiuni.

Însă „ideea” nu e de la noi. Emisiunea este copiată (da, acesta este termenul) după Cheaters . Exact ca şi fratele de peste ocean, emisiunea urmează aceeaşi paşi:

1. El si ea erau doi porumbei. S-au plăcut din Prima, a urmat apoi o idilă frumoasă, plină de clipe de neuitat.

2. De la o vreme, parcă ea se comportă ciudat. Nu mai răspunde întotdeauna la telefoane, e evazivă în relaţia lor, pleacă de multe ori de acasă fără să spună unde, iar dacă e sunată găseşte repede scuza că e la o prietenă, care săraca, deprimată fiind, are nevoie de un umăr pe care să plângă. Asta în timp ce el, masculul, face bani fiind mai mereu plecat. Parcă nici sexul nu mai era ce a fost. Adică nu mai e.

3. Îngrijorat din cale afară de comportamentul iubitei, dar si un pic suspicios, el se hotărăşte să apeleze la Ernest & Co.

4. Prima zi de filare. Nici un rezultat.

5. A doua zi. Nimic.

10. Suspecta ( J ) este văzută în compania unui alt bărbat – îi voim zice Antonio – ( mai bine făcut, dar fără maşina ). Cei doi se întâlnesc, ea îi cumpără o îngheţată, termină îngheţata şi apoi se sărută pasional.

11. Suspectul intră în blocul unde locuieşte ea. Trece o jumătate de oră. Trece o oră. Antonio şi ea ies fumând. Ea nu e fumătoare.

12. E evident ce se întâmplă. El vede caseta: – Curva naibii, după câte am făcut pentru ea!!!! Şi ce o iubeam, ce o iubeam Doamne şi ea ticăloasa. Nenorocita. Mizerabila. Nemerica. Bip. Bip. Bip măsii. Ernest: – Acum ea este cu el. Vrei să mergem pentru o confruntare? (Întrebare retorică). El: Of course.

13. Detectivii, 20 de gărzi de corp, Ernest (the One) şi el. În parc, ea, Antonio şi o bancă formau un întreg. El fuge spre Antonio: Băh Bip Bip Bip. Te omor măh. Jbang, apucă să-i aplice un metatarsian. Intervin bodyguardzii.

14. Fuge spre ea: Ce faci fă aici cu ăsta? Cine e playboy-ul ăsta fă ? (Urmează o serie de bip-uri, în care el îşi exprimă anumite gânduri despre jumătate din arborele genealogic al ei, urmat de păreri pertinente despre anumite părţi ale corpului lui şi al ei). Cu el mă înşeli? De ce? De ce? Pentru ce?

15. Ea: Pentru că el mă face fericită, doar Antonito meu. În acest timp, Antonito a fugit la mămica. Ea: Tu eşti tot timpul plecat, nu eşti lângă mine, mă ignori, iar eu ca femeie am nevoi, nevoi pe care Antonito mi le-a satisfăcut. Ernest, calm as usual: Explică-mi te rog motivele pentru care l-ai înşelat pe el? Ea: De aia!

16. Toţi pleacă. Ernest către el: O vei mai ierta vreodată? El : Nu, în veci. Greşit, o va ierta. Bărbaţii-s fraieri. Tare fraieri.

17. Ernest: În emisiunea viitoare, încă un cuplu pe cale să se destrame. Până atunci, fiţi fideli.

Aspectul moral. Moralitatea e în mintea fiecăruia un concept diferit. Ce pentru unii li se pare în regulă, pe alţii îi dezgustă profund. La fel e şi cu această emisiune. Pot exista păreri pro dar şi contra. În opinia mea a-ţi înşela partenerul e dovada cea mai puternică a laşităţii, fuga de adevăr, asumarea propriilor sentimente şi comunicarea deschisă a acestora. Cel ce înşeală e un om slab, care nu mai merită aprecierea celui înşelat. Cu toate acestea, a dezvălui viaţa privată a celor implicaţi pe un post de televiziune, în faţa altor mii de oameni e o încălcare gravă a dreptului la intimitate. Şi chiar şi fraierii care înşeală au acest drept.

Până la urmă telespectatorii decid. Dacă emisiunea are rating, va continua, dacă nu, se va opri. Iar Ernest va merge în „Casă”.

Articol participant la SuperBlog 2008.

Trebuie sa se poata

Viata e nedereapta. Poate soarta, poate, chiar divinitatea, poate o forta misterioasa din univers o face asa. Nu stiu. Stiu doar, ca e nedrept. E nedrept ca boala sa loveasca in copii la varste fragede, sa nu ii lase sa isi joace partitura vietii, e nedrept ca azi sa zambeasca, sa glumeasca si maine sa fie sub rotile unei masini, agonizand in ultimele clipe. E nedrept ca trebuie sa stam nepunticiosi privindu-i pe cei dragi noua stingandu-se in fata noastra. E nedrept cand nu putem face nimic.

Dar cel mai nedrept e sa-i lasam sa moara cand putem face ceva. Cand se poate gasi o solutie. Omul, prin inteligenta, prin studiu, a dus la progresul tehnologic. Lucruri care acum 50-100 de ani ni se pareau de domeniul SF, acum sunt banalitati. Lumea a progresat enorm, din fericire sau nu. Progresul a adus inevitabil si noi probleme, probleme care in trecut nu existau. A adus noi boli provocate de poluare si de inconstienta si goana dupa profit a unora. Dar omul este facut sa treaca peste tot, si culmea tot prin progres.

Am inceput sa scriu acest post pornind de la cazul lui Cosmin. Cosmin are un an. Doar atat. Cosmin plange ca orice copil, tine jucaria in maini ca orice copil, lui Cosmin ii place sa se joace, sa fie alintat, sa rada. Insa Cosmin este bolnav de cancer in stare foarte grava. Stiti, uneori mai poti doar sa te uiti in sus si sa intrebi, fara parca sa astepti un raspuns: “De ce?”. Insa Cosmin vrea sa fie mare, vrea sa mearga la scoala, sa aiba o slujba, familie, copii. Vrea sa se dea cu bicicleta, vrea sa mearga la intalniri, vrea sa viziteze Paris-ul. Cosmin vrea sa traiasca. Micutzul Cosmin vrea sa devina sa fie mare.

SI ce doare, e ca are o sansa. Nu stiu daca e mult sau daca putin, dar are o sansa. Omenirea a progresat indeajuns incat sa ii ofere aceasta sansa. In Romania medievala, desigur ca nu se poate. Dar in Austria Cosmin are sansa sa-si revina. Are nevoie de 200 de mii de euro pentru tratament.

Nu inteleg CUM se poate pune problema banilor in asemenea situatii? E 200 de mii de euro. Cat naiba valoreaza viata unui om, a unui pumn de om, a unui copil, a lui Cosmin? Romania, cu toata inapoierea sa economica a avut in 2007 un PIB de 245.5 miliarde de dolari. Asta e 174 de miliarde de euro. Deci 476 de milioane de euro/zi. 19.9 milioane de euro pe ora. 330 de mii pe minut. Viata lui Cosmin ar putea fi salvata de tot ceea ce producem noi in mai putin de un minut. Lasand la o parte logica mea deficitara, concluzia e evidenta. Se poate. Trebuie sa se poata.

Si cati mai sunt in situatia lui Cosmin. Doamne, cati mai sunt! Banul nu trebuie sa tina loc de viata. Punct.

Ma gandeam la banci si la televiziuni. Bancile au bani. O gramada. Bancile insa vor sa atraga si mai multi bani. Iar factorul emotional e foarte puternic printre oameni. La fel e si cu televiziunile. Mesajul transmis prin televiziuni ajunge cel mai usor la urechile oamenilor. De ce oare bancile nu fac cumva sa ofere banii familiei, sa faca asta la televizor, cu reclama, cu zambete si cu pronuntarea numelui bancii de o suta de ori (stiu, nu e etic, nu e corect sa iti faci reclama de pe urma unei drame, dar pentru a salva vieti eu sunt gata sa inchid ochii). Cine castiga? Toti. In primul rand o viata este salvata. Dar castiga si banca, enorm prin publicitate, prin factorul emotional. Sunt multi credeti-ma care vor vedea banca ca un partener serios de acum incolo. Banii dati se vor intoarce si mai multi, cu siguranta. Castiga televiziunea prin audienta si prin creearea unei imagini de televiziune care tine la oameni. Stiu ca s-ar putea, e doar nevoie de dorinta.

Pana una alta, conturile pt donatii le gasiti aici: http://www.cosmingologan.ro/content/view/88/166/ .

P.S. Cand vad ca pentru unii viata este intradevar o suferinta, imi vine sa-mi bag piciorul (da, asta am vrut sa zic) in toate micile discordii pe care le am. Vreau doar sa ma bucur ca in 7 octombrie o sa fac un sfert de veac. Vreau doar sa-mi traiesc viata. Restul e optional si “Frankly, my dear, I don’t give a damn”.

It hurts so much to hurt you

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=qTGA_YvJ6kQ]

E ciudat cum doar cateva cuvinte pot sa raneasca pe cineva, iar alte mii de cuvinte nu pot repara greseala facuta. E ciudat ca atunci cand esti orbit de suparari, de nervozitate, de frustrare, de neincredere, spui lucruri fara sa te gandesti, iar cand vrei sa-ti ceri iertare gandesti fara sa poti exprima in cuvinte. E suficient ca o singura caramida sa fie slaba, putreda, pentru ca toata cladirea sa se prabuseaca, insa trebuie ca toate caramizile sa fie perfecte ca sa iasa o constructie perfecta.

Gresim atunci cand percepem un fapt, o situatie doar din punctul nostru de vedere, cand avem niste prejudecati gata construite, cand pornim de la niste premise care sunt gresite, iar mai mult, refuzam sa recunoastem asta. Cand nu cunoastem adevarul si preferam sa ni-l creem noi. Noi credem cu inversunare in “adevarul” nostru, refuzand orice alta parere. Si pana cand e evident ca ne-am inselat ne tinem cu dintii de parerea noastra.

Prin asta ranim chiar persoana care detine adevarul si pe care o acuzam, care vede cu cata inversunare aparam o minciuna (de fapt nu e minciuna, noi chiar credem in asta). Apoi incep explicatii, certuri, confruntari, toate care lasa in urma rani adanci.

Pana la urma recunoastem adevarul si cerem iertare. Dar iertarea e un concept foarte fragil. De fapt iertarea nu exista, pentru ca iertarea in adevaratul sens ar trebui sa implice si o uitare, sa fie din nou ca in momentul de dinaintea greselii. Niciodata nu e asa. Pentru ca dupa prima greseala se instaureaza neincrederea. Neincrederea ca greseala nu se va mai repeta. Chiar daca se uita greseala propiu-zisa, nu se uita consecintele ei, faptul ca greseala a generat durere, intristare. Sentimentul acesta ramane intiparit intr-un colt al mintii, de unde va iesi la iveala de acum inainte frecvent. Daca greseala e ceve omenesc, iertarea e angelica. Iar ingerii nu pasesc pe Pamant.

Am gresit, trebuie sa traim cu asta; chiar daca nu ne place, nimic nu va mai fi la fel. Nu meritam sa mai fie la fel.

versuri “fogive me” – evanescence:

Can you forgive me again?
I don’t know what I said
But I didn’t mean to hurt you

I heard the words come out
I felt that I would die
It hurts so much to hurt you

Then you look at me
You’re not shouting anymore
You’re silently broken

I’d give anything now
to kill those words for you

Each time I say something I regret, I cry “I don’t wanna lose you!”
But some how I know that you will never leave me, yeah.

‘Cause you were made for me
Some how I’ll make you see
How happy you make me

I can’t live this life
Without you by my side
I need you to survive

So stay with me
You look in my eyes and I’m screaming inside that I’m sorry..

And you forgive me again
You’re my one true friend
And I never meant to hurt you

Post cu dedicatie.

Oscarurile lui Bihorel, 2008

Cea de-a patra ediţie a premiilor lui Bihorel şi-a respectat faima de premii „Zmeura de Aur” pentru persoanele publice din Bihor. A fost un show plin de glume şi glumiţe, ironii şi răspunsuri la ironii, mici înţepături locale, cu un prezentator Mircea Chirilă puţin emoţionat şi parcă fără experienţa în faţa camerei de luat vederi (deşi nu aşa stau lucrurile), însă cu destul fler şi umor pentru a menţine atmosfera. Din păcate, râsetele mele de acasă (şi sunt sigur că şi a multor orădeni telespectatori ai televiziunii Transilvania) nu au avut corespondent printre spectatorii prezenţi. Aceştia parcă nu au un simţ al umorului atât de antrenat, având însă scuza că e mai greu să râzi de tine decât de alţii.

„Sabia lui Damocles” pentru politicienii locali, aşa cum a fost numită de prezentator a debutat cu un scurt discurs al viceprimarului Gheorghe Carp care le-a urat celor prezenţi „să prindă un loc de la coadă” în acest top mai mult sau mai puţin infam.

Continue reading

Ce faci cand …

Ce faci cand totul ti se pare ca merge impotriva ta? Cand fiecare actiune, fiecare miscare, fiecare mica intamplare de pe acest mic pamant parca iti e impotriva? Cand parca ploua doar pentru tine, cand vezi undeva un Soare dar stii ca nu o sa-l atingi niciodata?

Cand ai greutati fugi la prieteni, dar daca ei te inseala? Daca ei sunt doar o fatada a unor interese care te dezgusta? Daca tu esti acolo ca umplutura, ca un surogat pentru o cauza mai buna? Daca sezonul unor prietenii sezoniere s-a incheiat?

Mergi la cei mai buni prieteni. Zici ca ei te cunosc si te vor ajuta. Dar daca nu pot? Sau daca tu crezi ca nu pot dar ei nu doresc? Daca se bucura ca nu esti bine? Daca iti arunca vorbe doar pentru a obitine ceva? Te uiti la ei si nu-i mai recunosti. Parca prietenia si ura erau antonime, dar iti dai seama ca doar pentru tine. Tot vor mai ramane prieteni care vor vrea intradevar sa te ajute, dar, daca sunt prea departe?  Chiar langa tine, uneori, dar totusi prea departe.

Mergi la familie. Familia te va ajuta cu siguranta, pentru ca ei sigur te iubesc. Dar mai au oare puterea? Mai e undeva un strop din care sa picure putina lumina in viata ta? Poate nu mai au resurse, nu mai au forta, nu mai au elan, poate au o viata a lor si nu mai vrei sa-i deranjezi.

Te uiti in sus, spui o rugaciune. Dumnezeu e singurul care a mai ramas langa tine. Dar ce poti sa cer lui Dumnezeu cand tu nu dai nimic? Cand nu ajuti un amarat pe strada, cand treci nepasator peste tragediile altora, cand minti cu nerusinare si mai rau te minti. Te minti cu iluzii si traiesti prin iluzii. Dumnezeu nu te va ajuta.

Ramai cu tine. Ai puterea sa renasti din tine? Din cenusa trecutului tau? Daca da, esti salvat. Daca nu, Adio.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iNRNoDnge_I]

Magazin virtual?

Sa ne imaginam urmatoarea situatie. Se deschide un magazin,mare, foarte mare, non stop, cu tot ceea ce ne dorim, insa acest magazin e diferit de restul.

In ce sens diferit? In acest magazin, nu exista case de marcat, nu exista vanzatori, nu exista paznici. Fiecare persoana care ii trece pragul alege produsele pe care si le doreste, le pune in cos, isi calculeaza singura costul total, pune banii intr-o cutie speciala si pleaca. Ar putea foarte bine sa nu plateasca nimic, deoarece nimeni nu intreaba pe nimeni, nimeni nu verifica, nu exista politie, paza, camere de supraveghere sau senzori. E foarte simplu, iei ce vrei, platesti daca vrei si pleci.

OK, sa vedem ce s-ar intampla in aceasta situatie fictiva. Oare cati dintre multii cumparatori, la un moment dat s-ar gandi: dar oare ce s-ar intampla daca nu platesc? Iau marfa si plec. Initial la aceasta posibilitate se vor gandi cei fara prea multi bani, dar care vor si cele mai scumpe produse. La inceput vor fi putini, si vor fi priviti cu dispret de majoritatea, cei care platesc. Iar ei la randul lor se vor simti jenati sa nu plateasca si vor lasa totusi catva, de ochii lumii.

Apoi cei ceva mai bogati se vor gandi: Dar oare eu de ce sunt fraier si platesc? Daca Ion aici are jumatate salariul cat mine, dar nu plateste deloc, eu de ce sa platesc integral? Mai bine platesc jumate, oricum nimeni nu observa, iar mai mult, nimeni nu imi va cere socoteala. Apoi se gandeste: si jumatate e mult, mai bine 25%, ziua urmatoare 15%, apoi nimic. Si in acest timp cantitatea cumparata creste.

In timp, si cei mai bogati or sa ajunga sa gandeasca la fel, iar banii adunati in cutie vor fi din ce in ce mai putini.

Vor mai fi persoane care vor plati pentru produsele luate din diferite motive: unii se vor gandi ca daca nu mai platesc, marfa luata de la distribuitori nu va mai putea fi achitata, deci se va procura marfa de o mai slaba calitate pentru a reduce costurile. In plus angajatii cu distribuirea, cu transportul si in final cu productia trebuie sa fie platiti, altfel isi vor cauta o alta slujba. Alte persoane vor continua sa plateasca tocmai cu gandul la aceste persoane: poate unchiul, matusa, fiul lucreaza pentru magazinul respectiv. Ce se va intampla daca va ajunge somer? Bunastarea intregii familii va fi afectata.

Dar numarul celor care platesc e din ce in ce mai mic. Zilnic, rafturile sunt din ce in ce mai goale, producatorii renunta treptat in a mai aproviziona magazinul, restul persoanelor din lantul de vanzare se reorienteaza treptat catre alte activitati. Oamenii pleaca din ce in ce mai nemultumiti de la magazin, cu o marfa de o calitate proasta si putina. Dar nu platesc pentru ea. In curand magazinul isi va inchide portile din lipsa de produse. Iar efectele nu se opresc aici. Angajatii de pe intreaga linie de productie-vanzare vor fi viitori someri, care isi vor cauta frenetic un job. Somer se traduce prin lipsa de bani, iar lipsa de bani duce inevitabil la conflicte, dupa cum istoria ne-a demonstrat de multe ori. Conflictele inseamna instabilitate, teama si in final o scadere a bunastarii pentru toti locutorii, nu doar cei implicati direct.

Ce s-ar fi intamplat daca la iesire erau pusi paznici? Sigur ca unii “cumparatori”, cei mai saraci isi ascundeau produsele prin pantaloni sau mai stiu eu pe unde. Unii ar fi prinsi, iar restul care mai inceaca se vor gandi cu siguranta de doua ori inainte. Unii vor scapa, dar procentul va fi nesimnificativ.  Ce se va intampla mai departe? Poate magazinul va mari nejustificat pretul la produse, poate va pune si alte taxe, cine stie…

Magazinul virtual e Internetul. Restul e piraterie.

De la Winamp citire

Am primit ceva fain (de la cineva fain :P), si am zis ca incerc si eu sa vad ce iese. Faza e :

1. Put your music player on shuffle. 2. Press forward for each question. 3. Use the song title as the answer to the question even if it doesnt make sense. NO CHEATING! 4. Tag 5 people 5. Bold the questions and with the answers, give your own comments on how it relates to the questions.

Deci eu ii tag-uiesc pe : Alina, Cipri, Luci, Remus si pe Cristi.

A, mi-ar placea sa incercati si restul si sa-mi puneti ca si comment ce ati obtinut. Mi-ar placea mult.

Si hai sa vedem ce am raspuns:

1. How are you feeling today?

Sylver – Love is an angel

Nu chiar asa ma simt, but it’s a nice start 😛

2. Will you get far in life?

Leann Rimes – save myself

Hopa, deja nu mai e bine … somebody save me pleaseeeee :((

3. How do your friends see you?

Bonnie Tyler – Stay

Da, adevaratii prieteni ma vor in preajma lor. Luv u all :>D<

4. Will you get married?

ATB – Love will find you

Subtil, sper sa fie asa …

5. What’s your best friend’s theme?

Boys 2 Men – Hard to Say I’m Sorry

Da, posibil … desi eu iert super repede, deci nu ar trebui sa-i fie asa greu.

6. What is the story of your life?

Vivaldi – Iarna

Ce nasol, nu-mi place iarna x(

7. What was high school like?

George Michael – Tonight

Crap, nu inseamna nimic. Adica chiar nimic.

8. How can you get ahead in life?

Kiss – I was made for loving you

Daaaaa … cineva pentru care sa fiu construit sa o iubesc, si ea sa fie din materialul iubirii de asemenea …

“cause girl, I was made for you
And girl, you were made for me” 😡

9. What is the best thing about your friends?

Natasha St-Pier –  Les Diamants Sont Solitaires

Foarte adevarat (nu e corect ce am scris, dar mnoah). Prietenii sunt ca diamantele, tre sa le pui undeva bine sa nu le pierzi, pt ca-s foarte pretioase.

10. What is in store for this weekend?

Proconsul – Cerul

As vrea ca in weekend sa ating cerul, sper sa dau la o parte norii negrii si sa ajung la stele; dar asta nu doar in weekend

11. What song describes you?

Christina Aguilera –  Pero Me Acuerdo De Ti

Nu chiar ma descrie, “but I remember U”.

12. to describe your grandparents?

Eros Ramazotti – Quasi amore

No comments here ….

13. How is your life going?

Mika – Grace Kelly

La cat de vesela e melodia, presupun ca e de bine 😛

14. What song will they play at your funeral?

The Rolling Stones – Rain Fall Down

E in tema, dar prefer … de fapt ce sa mai prefer, sa cante ce o vrea, eu pe vremea aia o sa joc golf cu ingerii (sper :P)

15. How does the world see you?

Billy Joel – Just The Way You Are

Perfecta potrivire. Chiar sper sa fie asa. Si sper sa ma si placa asa cum sunt, dar nu vreau eu prea multe? 😛

16. Will you have a happy life?

Eruption – One Way Ticket

Se spune ca viata nu e o destinatie, e drumul pana la destinatie, sper ca drumul meu sa fie pavat cu multe bucurii. Sper.

17. Do people secretly lust after you?

Sarah Connor – Skin on Skin

Iuiiiii 8-> …

18. How can I make myself happy?

The Pussycat Dolls – Right Now

Un citat ce se potriveste de minune aici : “The best way to make your dreams come true is to wake up”.

19. What should you do with your life?

John Cougar Mellencamp – Pink Houses

Sper ca e o metafora tare tare subtila si adanca :P. Adica sa-mi vopsesc viata in roz :D.

Oradea Shopping Center

As dori sa scriu in acest post despre posibilitatile pe care oradenii le au acum pentru a face un shopping civilizat, dar mai ales despre viitoarele centre care vor aparea si care vor creste semnificativ metrii patrati de spatii comerciale din orasul de pe Crisul Repede.

Inainte de 2002, comertul din Oradea era departe de a fi unul civilizat. Poate doar exceptand magaziulul Crisul, restul erau doar celebrele ABC-uri de la parterul blocurilor sau alte mici supermarketuri, Artima, Profi sau Trei G.

La ora actuala, Lotus Market este singurul mall din Oradea. Inaugurat la 6 decembrie 2002, Lotus a fost primul mall din Transilvania, fiind la acea data ceva nemaivazut de multi oradeni. De aici si succesul avut. In 2006 s-a extins, iar acum are peste 130 de magazine, de la imbracaminte, electronice si electrocasnice, bijuterii, carte, cafenele, restaurante, un cinema Multiplex, biliard si multe altele. Insa popularitatea sa a inceput sa scada, mai ales datorita brand-urilor foarte scumpe cu produse greu accesibile oradeanului de rand. In ceea ce ma priveste, motivele care ma determina sa vin aici sunt foarte putine. Cinematograful Hollywood Multiplex este unul dintre ele. Aici ruleaza cele mai noi filme, iar calitatea vizionarii lor este in general una foarte buna. Fiind si singurul cinema de calitate ramas in oras este evident de ce atrage cei mai multi vizitatori in mall. Alte magazine cat de cat accesibile sunt cele de decoratiuni, cafenelele si magazinele de carte (diverta si teora). In rest, daca treci prin mall vezi o pustietate dezolanta. Este pacat, deoarece venitul aici ar trebui sa fie o combinatie perfecta de cumparaturi si petrecere a timpului liber. Cred ca preluarea Artima de catre Carrefour si marirea suprafetei prin construire Carrefoue Express va da un mare plus de popularitate mall-ului.

Tin minte ce valva s-a facut la inaugurarea Metro Oradea in 2002. Toti oradenii mergeau la cumparaturi acolo, a fost primul hypermarket ( de fapt e cash&carry ) din Oradea si a impresionat pe multi. Apoi a urmat Praktiker, specializat pe produse de casa si gradina. Oradea incepea sa fie tinta investitiilor de acest fel. Aparitia Selgros pe piata oradeana nu a mai mirat pe nimeni.

Acum toate acestea sufera de pe urma pierderii clientilor. In afara de cumparaturile en-gros, oradenii nu se mai inghesuie sa le treaca pragul. Asta pentru ca in 2006 a aparut cel mai important jucator de pe piata, Real. Acesta a spulberat pur si simplu concurenta prin preturile practicate, prin faptul ca asigura transport gratuit, prin faptul ca gaseai tot ce iti doreai. In prezent in Real este tot timpul o imbulzeala de nedescris, ceea ce ironic transforma comertul civilizat intr-unul de piata de vechituri. Certuri, inghesuiala in masinile puse la dispozitie, carucioare langa carucioare printre rafturile stramte ca sa intre cat mai multe produse. De mult mi s-a acrit de Real, iar faptul ca mai merg acolo din cand in cand se datoreaza doar lipsei alternativelor. In schimb pentru companie afacerea merge ca unsa, hypermarketul din Oradea fiind unul dintre cele mai profitabile din tara.

In 2007 a mai aparut un brand, de data aceasta unul romanesc. Este vorba de PIC. Este un hypermarket mare (10000 m2), aranjat, cu spatii mari intre rafturi, cu transport gratuit … insa aproape gol. Motivul e pretul produselor, semnificativ mai mare decat al concurentei. Ca un experiment mai demult am comparat 3 produse de la NovaEuro cu produsele din PIC. Cele din PIC erau toate mai scumpe. Desi eu ma asteptam ca macar clientii din Rogerius sa fie atrasi de PIC, tot masinile de Real sunt arhipline, oamenii chiar actionand intr-un mod neanderthal-listic pentru a prinde un loc.

Cam acesta este peisajul actual. Deci ce ne rezerva viitorul?

Sa incep cu proiectul pe care il astept cel mai mult. Este vorba despre Tiago Mall. Acesta va fi situat pe Calea Aradului, langa centura, aproape de Real si de viitorul Era Shopping Park. Mall-ul va avea 25.000 mp de suprafata inchiriabila ce va adaposti aproximativ 150 de magazine. Intotdeauna voi prefera un mall in dauna unui hypermarket, chiar daca una din ancorele unui mall va fi intotdeauna un hypermarket. Dar un mall este altceva. Este si un loc de distractie, de petrecere a timpului liber, cu restaurante, cafenele si cinema. Eu cred ca Oradea poate “suporta” pana la 3 mall-uri, deci Tiago cred ca va fi un succes imens, pozitionarea sa fiind un mare atu. Principalul punct de atractie va fi cu siguranta cinematograful digital 3D din Tiago, construit de firma The LIght. Acesta va avea 8 ecrane si 1100 locuri. Sincer, abia astept sa vad filme in 3D la noul cinema, iar daca pretul nu va fi exagerat cu siguranta ca voi deveni un client fidel. Un video edificator aici. Tiago ar trebui sa-si deschida portile in octombrie 2008, dar ritmul lucrarilor ma face sa cred ca doar anul viitor ne vom putea plimba pe coridoarele sale.

Tot in 2009 se anunta deschiderea unui shopping park, pe numele sau Era Shopping Park. Acesta va fi imens, 83000 mp si va avea in componeneta nume mari, cum ar fi: Carrefour, Bricostore, MobExpert, Cinema City si Media Galaxy. Dupa parerea mea un asemenea proiect este foarte riscant. Riscul cel mai mare e dat de pozitionare. Aproape de Real si de Tiago, precum si de noul magazin de casa si gradina Obi ( ce ce construieste in parcarea Real). Carrefour va face o concurenta serioasa Real, ceea ce e foarte bine, insa intre Media Galaxy si Flanco din Real, intre Bricostore si Obi si intre Cinema City si The Light va exista o canibalizare care cred ca le va dauna tuturor. O pozitionare in zona Episcopia Bihor sau poate in zona Metro ar fi garantat practic succesul acestei afaceri. Asa, o sa vedem.

In locul fostei parcari din fata Pietei Mari se construieste Oradea Plaza. Acolo se anunta a fi o zona plina cu atractii, incepand cu aceasta constructie, cu Cetatea si cu noua biserica aflata in constructie. Va fi cu siguranta un punct de atractie al orasului. Revenind la Oradea Plaza, aceasta va avea un supermarket Spar, un magazin Domo (sincer, eu asta astept cel mai mult), un restaurant si o cafenea. In plus vor fi birouri si o parcare subterana. Designul cladirii va trebui sa fie unul de exceptie, zona in care este situat impunand acest lucru. Acest concept de plaza este des intalnit in orasele europene, deci sunt sigur ca si pe la noi va avea succes. Din pacate termenul de predare din 2008 va fi cu siguranta depasit.

La aceste “provocari” Real nu sta cu mainile in san. Germanii au in plan un nou magazin in Oradea, mai precis in Episcopia Bihor. Termenul de 2008 este unul nerealist, in opinia mea, planul fiind finalizat doar recent. Acest Real este absolut necesar nu doar pentru companie dar si pentru locuitorii din Rogerius, printre care ma numar.

Exista si numeroase zvonuri, cum ca in locul fabricii Infratirea se va face Iulius Mall, ca Kaufland vor intra si ei pe piata, sau Auchan ( firma originara din Lille ) sau Lidl. Dar inca nu se stie nimic concret. Sunt chiar curios ce se va face in Decebal pe locul Infratirea, terenul de acolo valorand enorm. Iar pozitionarea e de nota 10.

Ca o concluzie, Oradea va deveni un centru comercial al acestei parti a tarii. Doar sa existe bani ca sa fie pline toate magazinele. E cert ca unele vor avea probleme mari, poate vor fi si falimente rasunatoare, dar numarul mare al centrelor comerciale nu va face decat sa sporeasca concurenta si deci totul va fi in beneficiul cumparatorului.