Tag Archives: 2008

Vă Mulţumim!

Posted on by
Reply

Iată-mă ajuns la etapa a 6-a SuperBlog2008. Mă tot gândeam şi speculam … oare ce o să-mi dea de făcut etapa asta? Oare un review la ceva procesor cool? Sau poate să scriu despre „Din Dragoste”, bre. Din fericire, nu. Şi nu că nu aş avea ce scrie despre Mircea Radu şi caravana lui Cupidon, dar parcă vreau altceva. Oricum, dragoste găsim la tot pasul. Şi, revenind la mioriţele noastre, văd că trebuie să-mi expun o părere despre un site, despre care nu am auzit, sincer, până acum.

Încep: Ctrl+T (adică nou tab în firefox, pentru cei ce nu ştiu), w, w,w, arigo, .ro. Adică http://www.arigo.ro. Enter. Primul lucru care mi se întipăreşte pe retină: Va multumim!. Prima pagină de internet care îmi mulţumeşte pentru că îi ofer onoarea unei vizite. Mă simt flatat, din partea mea primeşte o bulină mare, mare şi roşie, roşie. Apoi observ logo-ul, şi nişte chineze stuff :-S. În fine, mă gândesc, sper totuşi să nu aibă chinezării pe site, pentru că ştim deja ce recunoscuţi sunt pentru fiabilitate. Apoi observ meniul de sus, biluţă neagră. Pare prea asemănător cu sute de template-uri pe care le luam eu de pe net în vremurile de instruire în ale web-design-ului. Dar nu arată rău. Inevitabil intru în meniul „Despre noi”. Acolo văd că m-am înşelat în privinţa ţării, site-ul fiind inspirat din cultura altor asiatici, şi anume samuraii japonezi. Mă scuz: niciodată nu am făcut diferenţa între ei deşi dacă aş fi în locul lor nici pe mine nu m-ar încânta această confuzie. Deci mea culpa. Nu citesc întreaga filozofie de viaţă înşiruită acolo. Am alte lucruri de analizat.

Meniul stânga. Oh, nu !!! Iar un magazin online de calculatoare. Al câtelea? Oare conceptul de afacere de nişă e SF în Romania? Totuşi hai să vedem ce aduce diferit arigo.ro. Mă uit din nou pe pcnews.ro la etapa a 6-a. Trebuie să fac o analiză relativ la produsele comercializate pe site. Şi ca să fac totul mai interesant m-am gândit să fac o comparaţie cu etalonul în domeniu, emag.ro: Ctrl + T, w,w,w emag, . , ro, Enter. Da, nici site-ul ăstora nu e chiar Frumoasa din pădurea adormită. Dar ei fac bani la tonă, în acest caz o comparaţie fiind interesanta, chiar dacă nu foarte relevantă, recunosc.

Încep cu Notebook-urile, că oricum doresc să-mi procur unul în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. Arigo.ro are 164, emag.ro 452 deci de 2,75 ori mai multe posibilităţi de alegere. Dar cantitatea nu e tot. Mă gândesc să fac o comparaţie de preţ. Văd la arigo primul notebook, Asus Eee PC la 900 Mhz, fiind la reducere: 874,21 RON. Merg să-l caut şi la emag şi pauză. Îl găsesc într-un târziu la categoria Mini Laptop (să zicem). Preţul e mai mic decât la arigo: 828, 86 RON. În plus un dezavantaj la arigo e că nu e specificat modelul de Eee PC, chestiune importantă pentru cineva care se va pune pe net să caute la review-uri până va adormi pe tastatură. Însă dacă intru pe detalii apare şi codul produsului, eu observând că diferă totuşi de cel de la emag. Eu aş fi ales soluţia să prezint mai multe caracteristici în listă, aşa cum fac cei de la emag, deoarece nu doresc ca de fiecare dată să întru pe pagina produselor pentru a compara două produse cu preţuri asemănătoare. Butonul de căutare a produselor ar trebui să fie aşezat mai jos, undeva lângă lista de produse, mie luându-mi o bună bucată de timp să îl găsesc, mai ales că am un monitor jalnic de 17 inch.

Am trecut mai departe, la sistemele desktop, unde am rămas dezamăgit de faptul că cei de la arigo.ro nu au sisteme ne-brand, cu două excepţii, pe când emag are mai multe opţiuni. Ar fi de dorit să existe sisteme desktop ieftine, pentru că nu toţi îşi permit un laptop scump, iar ceva între 6-8 milioane ar fi suportabil. Ştiu chiar un caz, un unchi, aproape pensionar, îşi caută un PC care să nu fie scump dar să-şi facă treaba. Un sistem desktop ieftin e exact ce i s-ar potrivi, el nedorind mobilitate ci doar un sistem decent pentru acasă.

Mi-am continuat apoi periplul în păienjenişul reprezentat de meniuri, submeniuri, categorii, filtre şi alte asemenea minunăţii, remarcând că arigo.ro încearcă şi de multe ori reuşeşte să copieze sistemul implementat de emag. Copierea modului de interacţiune cu utilizatorul nu e ceva greşit, imoral sau mai ştiu eu cum. E în avantajul utilizatorului, care fiind deja familiarizat cu un mod de navigare pe site se va descurca mult mai uşor şi pe altul cu acelaşi schelet. Ceea ce neapărat trebuie să facă cei de la arigo.ro e să micşoreze preţurile, fiind multe produse unde emag.ro are preţuri mult mai competitive. De exemplu: acesta vs acesta, acesta vs acesta sau acesta vs acesta. Numărul de produse ar trebui mărit considerabil, de exemplu la camere video existând doar 3 modele de la Sony. Iar dacă vreau să văd produsele de la Apple, mi se înfăţişează o minunăţie de #FFFFFF (alb). Producătorii, deşi mulţi, nu sunt ceva diferit, ceva nou. Aş vrea să văd de exemplu notebook-uri Alienware sau boxe JBL sau bijuteriile de scule Bang & Olufen.

Am intrat să văd modalitatea de cumpărare de pe site. E facilă, firească, cum mă aşteptam. Când dau să văd modalităţile de plată, rămân neplăcut surprins de faptul că nu se poate cumpăra cu cardul. Eu am cumpărat aşa de pe emag şi mi se pare de departe ce-a mai convenabilă modalitate de plată. Când mi-am cumpărat multifuncţionalul, nu eram acasă, totul era plătit de dinainte, cu transport cu tot, curierul doar lăsând coletul la mama mea, care nu a mai trebuit să facă nimic. Floare la ureche. Chiar dacă ştiu că procesarea plăţii cu cardul costă, această metodă după părerea mea ar trebui să fie o opţiune de plată în orice magazin online şi nu numai. Am constatat însă că costul livrării este mai mic, de doar 15 RON comparativ cu cei 17,5 percepuţi de emag pentru livrări în afara Bucureştiului, cu precizarea că nu se face nici o diferenţiere în ceea ce priveşte valoarea comenzii.

Ca o concluzie, mi se pare că cei de la arigo.ro au riscat mult cu acest business, însă dacă dau dovadă de seriozitate, fără numeroase plângeri din partea clienţilor nemulţumiţi, clienţi care pot împrăştia o imagine negativă în toate părţile, au şanse să reuşească. Eu însă aş recomanda să devină un pic altfel decât ceilalţi, poate prin aducerea de branduri mai puţin prezente în România, poate prin promoţii atractive şi pline de inedit. Un mod sigur de a câştiga clienţii e prin practicarea de preţuri mici, mai mici decât ai concurenţei. Profitul ar trebui să vină din volume şi nu din marjă. Eu tot am rămas cu mesajul de întâmpinare: „Vă mulţumim!”. Eu sper să fie mesajul clienţilor, a multor clienţi, către ei.

Regele a murit, trăiască regele!

Posted on by
Reply

Decedatul e clasicul DVD. Dacă e să fiu corect până la capăt, Măria Sa încă nu a trecut la cele veşnice, însă dă semne de oboseală. DVD-ul (Digital Video Disk sau Digital Versatile Disk sau niciuna din variante) a preluat tronul cam pe la mijlocul anilor ’90 de la deja matusalemicul VHS. Deşi versatil, DVD-ul nu a reuşit să se impună în lumea muzicii, acolo unde CD-ul a rămas suveran până în prezent (iTunes, magazinul online al celor de la Apple a reuşit performanţa ca să devină primul retailer american de muzică , stabilind un punct de cotitură care va marca ireversibil această industrie).

Ţin minte cât de impresionat am fost când am văzut primele filme pe DVD, comparativ cu calitatea casetelor video. Era ca de la cer la pământ. Imaginea, sunetul, subtitrările, faptul că era ceva compact şi nu ceva greoi ca o casetă, durabilitatea, faptul că nu necesita derulare („be kind, rewind” : ) ), plus multe alte calităţi au impus rapid DVD-ul, formatul fiind privit mai mult ca o revoluţie decât ca o evoluţie. Însă se pare că vorba „las-o că merge şi aşa” a funcţionat foarte bine printre consumatorii de entertaiment, deoarece DVD-ul a reuşit să preia tronul complet abia în 2001. Atunci pentru prima dată, vânzările de DVD-uri le-au depăşit pe cele de casete video.

Discul Roşu ( lungimea de undă a razei care este utilizată pentru citirea DVD-ului variază între 635 şi 650 nm, de unde şi culoarea roşie; la CD-uri, aceasta este între 770 şi 830 nm, deci spectrul infraroşu), a început să prindă putere în anul 1997, Titanic fiind printre primele blockbustere ce au beneficiat de pe urma noii tehnologii. De atunci încolo a fost doar o singură direcţie pentru noul format: în sus. Dar trecerea timpului a fost proporţionala cu creşterea exigenţei consumatorilor. După mijlocul anilor 2000, era clar că trebuia să se mai producă o revoluţie. Capacitatea DVD-urilor de a stoca 4.7 GB single-layer sau 8.4 dual-layer (eu mă gândeam pe atunci ca in veci nu o să am nevoie de mai mult) a început să-şi arate limitele. Rezoluţia de 720×480 era perfectă pentru televizoarele standard (ca ex Samsung-ul meu de 54 cm), dar odată cu apariţia LCD-urilor şi plasmelor de dimensiuni considerabil mai mari, imperfecţiunile deveneau din ce în mai evidente. Alte deficienţe ale DVD-ului apăreau pe zi ce trece: de la protecţia împotriva piratării (vezi DeCSS) până la alternativele care au început să taie din profitul adus de vânzările şi închirierile de DVD-uri (de ex TiVo).

Un japonez, pe numele său Shunji Nakamura a fost primul care a pus în practică diodele cu lumină albastră, cu o lungime de undă semnificativ mai mică decât cea folosită la DVD-uri. De aici încolo drumul către HD (High Definition) era deja asfaltat. Însă, interesele, banii mai precis şi faima au făcut ca acest drum să se bifurce. Şi aşa s-a născut un război între formate, război care nu a ajutat pe nimeni, iar pe termen lung consecinţele pot fi catastrofale. Este desigur vorba despre celebra înfruntare Blu-Ray – HD-DVD încheiată târziu, sper că nu prea târziu. Mutarea Sony de a introduce un player Blu-Ray în consola sa de succes PlayStation 3 a decis practic învingătorul. De ce am spus că poate fi prea târziu? Deoarece în timp ce unii îşi disputau supremaţia HD pe suport magnetic, alţii s-au gândit cum să facă totul mult mai comod pentru consumatori prin download HD. Broadband-ul a intrat puternic în toate locuinţele facilitând acest lucru. Deşi nu toţi văd o luptă HD Fizic – HD Downloads.

Bun, ce aduce Blu-Ray-ul în plus. Doar un singur lucru în avantajul său. Capacitatea. De aici derivă toate celelalte avantaje. Un blu-ray are în standard 25 GB single layer şi 50 pe dual-layer. Dar se poate şi mai mult, mult mai mult. Ne demonstrează asta şi cei de la TDK care au ajuns până la 200 GB. Rezoluţia de până la 1920×1080 întreţesut sau progresiv e clar superioară celei DVD. Sunetul poate fi redat fără codare, ceea ce înseamnă un spor calitativ imens. Extrasele pot fi mai multe, mai mari, mai de calitate. Dezavantajul Blu-Ray e dezavantajul oricărei tehnologii noi. Preţul e prea mare, iar până nu se va ajunge la un preţ rezonabil, vor rămâne în urma dvd-ului standard. Recent a fost atins un record. Iron Man a vândut 20% de discuri blu-ray din totalul vânzărilor. Recordul precedent a fost dărâmat în doar două zile. Ceea ce înseamnă că blu-ray-ul începe să devină din ce în ce mai căutat.

La review-ul pentru film am rămas în ceaţă. Singurele filme la care am experimentat superioritatea blu-ray au fost X-men The Last Stand (X-men Ultima Infruntare) şi 300. Şi doar parţial. Am văzut că X-men 3 este distribuit de Prooptiki şi de aceea am decis să mă opresc la el. Am rămas frapat de frumuseţea unei imaginii HD pe o plasmă sau LCD (nu mai ţin exact minte), filmul rulând de pe un Playstation 3. Totul se petrecea primăvara 2007, în Franţa, când am rămas gură cască la efectele speciale însoţite de un sunet demenţial. Acest film l-aş recomanda tuturor care au acasă un player blu-ray şi nişte boxe pe măsură. Pentru că, credeţi-mă merită experienţa. Şi deşi după nume aţi crede că e ultimul în serie, nu e. Mai urmează, iar poate pe atunci când o să apară pe blu-ray o să am bani suficienţi pentru un sistem blu-ray de calitate. Până atunci vă recomand X-men 3, şi dacă doar pentru Halle Berry. Şi ce e mai frumos decât Halle Berry în HD.

Articol scris pentru Etapa a 5-a SuperBlog2008.

Notebook Asus Lamborghini – la gradul superlativ relativ

Posted on by
6

Pentru etapa a 3-a a concursului SuperBlog 2008 organizat de PCNews am decis să aleg pentru review minunăţia asta de laptop, pe numele lui complet: Asus Lamborghini VX2S-AK058G Core 2 Duo T7500, 2.2GHz, 2GB, 200GB, Vista Ultimate. Şi cum în numele său se află numele unei super-maşini, m-am gândit că poate, cine ştie, toate componentele sale sunt super. Haideţi să le luăm pe rând şi să vedem cu ce le putem asemui:

Procesor: Intel Core 2 Duo T7500, 2200Mhz, un Front Side Bus de 800 Mhz şi un cache de 4 MB. Chiar dacă nu e chiar ultima generaţie de la Intel, acest dual-core e rapid, frate. Dacă ar fi să-i găsesc un corespondent nici nu ar trebui să caut prea mult. Cred că acest procesor e într-adevăr un Lamborghini Gallardo (Viteza maximă : 309 Km/h, acceleraţie 0-100Km-h în 4.1 secunde). Nu e cel mai rapid model, aici sunt de acord, însă comparându-l cu concurenţa sa, AMD Turion 64 X2 TL-60 sau TL-62 e ca şi cum ai compara acest Gallardo cu un Mustang. Binenteles şi Mustang-ul e o maşină performantă, puternică, rapidă, însă la un head-to-head ar rămâne mult în urma Lamborghini-ului. În plus, un Mustang consumă mai mult.

Display şi Video: Ecranul e un TFT WSXGA+ (rezoluţie de 1680×1050 cu un aspect ratio de 16 : 10 ), Color Shine (aşa le place băieţilor de la ASUS să numească display-urile glossy). Şi cum ASUS sunt recunoscuţi pentru calitatea display-urilor, nici acesta nu face notă discordantă. Nu e pentru profesioniştii în ale graficii (pentru care display-urile mate sunt perfecte), însă pentru muritorii de rând e excelent. Placa grafică este un GeForce 8600M cu 512 MB de memorie dedicată şi încă 1 GB prin TurboCache (adică placa video poate să „împrumute” ceva memorie din RAM). Nu e chiar cea mai bună placă video de pe piată (Nvidia a scos seria 9 în februarie anul curent, urmată apoi în iunie de seria 200, unde GTX 280 e regele), dar cu siguranţă orice joc de anul acesta va rula lin cu ajutorul acestei plăci. Aş fi vrut să compar experienţa vizuală a acestui laptop cu frumuseţea Jessica-i. Însă acest notebook nu a atins perfecţiunea, de aceea cred că se potriveşte mai degrabă imaginii Evei. Dar până la urmă e o chestie de gusturi.

Hdd & RAM : Memoria RAM e de 2 GB, extensibilă la 4. E un DDR2 la 667 Mhz (oare rotunjirea e din superstiţie?). Nici aici nu a fost atinsă perfecţiunea, DDR3 fiind succesorul care se impune rapid prin viteza sa superioară (Se ajunge şi la 1800Mhz, adică de aproape 3 ori viteza memorie notebook-ului la care se face referire aici). Însă cei 4 giga de memorie la care se poate ajunge sunt arhisuficienţi pentru cerinţele de acum şi mult timp în viitor. Oricât de lacom ar fi Vista şi alte aplicaţii, cantitatea e realmente impresionantă. Hard Disk-ul e de 200GB. Nu e mult, dar nici puţin. E destul. Şi oricând se poate suplimenta prin HDD externe. Etalonul? Teo. Nu e un foarte suplă, însă nici nu e rotofeie. Mai ales după cura urmată.

Multimedia : Notebook-ul dispune de player Blu-Ray, înlocuitorul DVD-urilor clasice. Era şi timpul deoarece DVD-ul e deja un bătrânel şi trebuie să intre în pensie după ce a servit cu onoare încă din anii ’90. Pe un blu-ray putem pune 25 GB (single layer ) sau 50 GB (dual layer). Pe un dvd normal cifrele erau de 4,7 respectiv 8,5. Diferenţa se vede de la o poştă (Când am văzut anul trecut în primăvară, în Franţa, X-Men 3 rulat pe o plasmă de pe un Blu-Ray am rămas tablou. Experienţa e incomparabilă cu cea a unui DVD normal). La capitolul audio notebook-ul stă excelent, calitatea fiind High Definition Audio. Comparabilă cu vocea Aliciei Keys.

Comunicaţii: Notebook-ul dispune de o reţea 10/100/1000 la care puteţi lega ţeava de net, de wireless 802.11a/b/g/n în caz că nu aveţi ţeavă dar aveţi vecini „binevoitori”, un modem 56K dacă mergeţi la bunici sau vă place tortura dial-up precum şi de Bluetooth pentru conectare cu telefonul şi descărcare de poze pentru hi5. Deci are de toate pentru toţi. Din punctul acesta de vedere l-aş compara cu Mircea Badea la emisiunea În gura presei . Pentru că vorbeşte mult, dar cu folos.

Alimentarea se face, atunci când nu aveţi o priză la îndemână, cu ajutorul acumulatorilor Li-Ion cu 8 celule. Acele 8 celule fac diferenţa. E o greutate în plus, dar beneficiul este o autonomie sporită. Tine mult, aproape cât o călătorie cu CFR. Cu deosebirea că în cazul notebook-urilor chiar dorim să dureze cât mai mult.

Sistemul de operare: Windows Vista Ultimate. Cel mai deştept Windows creat până acum. E Einstein-ul sistemelor de operare. Acum susţinătorii Linux sau Mac o să-mi sară în cap, însă aceştia nu fac împreună decât 9% din totalul utilizatorilor de calculatoare. De acea mă pun bine cu majoritatea.

Preţul: 11.267,54 LEI la emag. Adică 4036.8 X 1 verzişor. E doar pentru cei care chiar nu au ce face cu banii, mai ales că la doar 64% din preţ luaţi acest ASUS cu specificaţii clar superioare. Dar uneori marca face toţi banii. Eu îl recomand doar pentru cei care vor să se laude cu el.

Trădaţi din dragoste

Posted on by
1

Sau cum să-ţi speli rufele în public şi să foloseşti prea mult detergent.

Sub sloganul „WE LOVE (Somebody else)” pe Prima TV, emisiunea „Trădaţi din dragoste” aduce în faţa televizoarelor pe toţi aceea care, îngrădiţi de o viată monotonă, centrată pe muncă urmată de mica cutiuţă cu entertaiment,.simt acea plăcere descătuşătoare : Băi, ce i-a zis-o, mama ei de zdreanţă. E o formă de patetism, de distracţie ieftină, dar şi cu o calitate pe măsură. Lăsând la o parte latura morală, pe care o voi detalia mai jos, după părerea mea e chiar jenant să cauţi şi mai ales să obţii plăcere vizionând astfel de emisiuni.

Însă „ideea” nu e de la noi. Emisiunea este copiată (da, acesta este termenul) după Cheaters . Exact ca şi fratele de peste ocean, emisiunea urmează aceeaşi paşi:

1. El si ea erau doi porumbei. S-au plăcut din Prima, a urmat apoi o idilă frumoasă, plină de clipe de neuitat.

2. De la o vreme, parcă ea se comportă ciudat. Nu mai răspunde întotdeauna la telefoane, e evazivă în relaţia lor, pleacă de multe ori de acasă fără să spună unde, iar dacă e sunată găseşte repede scuza că e la o prietenă, care săraca, deprimată fiind, are nevoie de un umăr pe care să plângă. Asta în timp ce el, masculul, face bani fiind mai mereu plecat. Parcă nici sexul nu mai era ce a fost. Adică nu mai e.

3. Îngrijorat din cale afară de comportamentul iubitei, dar si un pic suspicios, el se hotărăşte să apeleze la Ernest & Co.

4. Prima zi de filare. Nici un rezultat.

5. A doua zi. Nimic.

…

10. Suspecta ( J ) este văzută în compania unui alt bărbat – îi voim zice Antonio – ( mai bine făcut, dar fără maşina ). Cei doi se întâlnesc, ea îi cumpără o îngheţată, termină îngheţata şi apoi se sărută pasional.

11. Suspectul intră în blocul unde locuieşte ea. Trece o jumătate de oră. Trece o oră. Antonio şi ea ies fumând. Ea nu e fumătoare.

12. E evident ce se întâmplă. El vede caseta: – Curva naibii, după câte am făcut pentru ea!!!! Şi ce o iubeam, ce o iubeam Doamne şi ea ticăloasa. Nenorocita. Mizerabila. Nemerica. Bip. Bip. Bip măsii. Ernest: – Acum ea este cu el. Vrei să mergem pentru o confruntare? (Întrebare retorică). El: Of course.

13. Detectivii, 20 de gărzi de corp, Ernest (the One) şi el. În parc, ea, Antonio şi o bancă formau un întreg. El fuge spre Antonio: Băh Bip Bip Bip. Te omor măh. Jbang, apucă să-i aplice un metatarsian. Intervin bodyguardzii.

14. Fuge spre ea: Ce faci fă aici cu ăsta? Cine e playboy-ul ăsta fă ? (Urmează o serie de bip-uri, în care el îşi exprimă anumite gânduri despre jumătate din arborele genealogic al ei, urmat de păreri pertinente despre anumite părţi ale corpului lui şi al ei). Cu el mă înşeli? De ce? De ce? Pentru ce?

15. Ea: Pentru că el mă face fericită, doar Antonito meu. În acest timp, Antonito a fugit la mămica. Ea: Tu eşti tot timpul plecat, nu eşti lângă mine, mă ignori, iar eu ca femeie am nevoi, nevoi pe care Antonito mi le-a satisfăcut. Ernest, calm as usual: Explică-mi te rog motivele pentru care l-ai înşelat pe el? Ea: De aia!

16. Toţi pleacă. Ernest către el: O vei mai ierta vreodată? El : Nu, în veci. Greşit, o va ierta. Bărbaţii-s fraieri. Tare fraieri.

17. Ernest: În emisiunea viitoare, încă un cuplu pe cale să se destrame. Până atunci, fiţi fideli.

Aspectul moral. Moralitatea e în mintea fiecăruia un concept diferit. Ce pentru unii li se pare în regulă, pe alţii îi dezgustă profund. La fel e şi cu această emisiune. Pot exista păreri pro dar şi contra. În opinia mea a-ţi înşela partenerul e dovada cea mai puternică a laşităţii, fuga de adevăr, asumarea propriilor sentimente şi comunicarea deschisă a acestora. Cel ce înşeală e un om slab, care nu mai merită aprecierea celui înşelat. Cu toate acestea, a dezvălui viaţa privată a celor implicaţi pe un post de televiziune, în faţa altor mii de oameni e o încălcare gravă a dreptului la intimitate. Şi chiar şi fraierii care înşeală au acest drept.

Până la urmă telespectatorii decid. Dacă emisiunea are rating, va continua, dacă nu, se va opri. Iar Ernest va merge în „Casă”.

Articol participant la SuperBlog 2008.

Oscarurile lui Bihorel, 2008

Posted on by
Reply

Cea de-a patra ediţie a premiilor lui Bihorel şi-a respectat faima de premii „Zmeura de Aur” pentru persoanele publice din Bihor. A fost un show plin de glume şi glumiţe, ironii şi răspunsuri la ironii, mici înţepături locale, cu un prezentator Mircea Chirilă puţin emoţionat şi parcă fără experienţa în faţa camerei de luat vederi (deşi nu aşa stau lucrurile), însă cu destul fler şi umor pentru a menţine atmosfera. Din păcate, râsetele mele de acasă (şi sunt sigur că şi a multor orădeni telespectatori ai televiziunii Transilvania) nu au avut corespondent printre spectatorii prezenţi. Aceştia parcă nu au un simţ al umorului atât de antrenat, având însă scuza că e mai greu să râzi de tine decât de alţii.

„Sabia lui Damocles” pentru politicienii locali, aşa cum a fost numită de prezentator a debutat cu un scurt discurs al viceprimarului Gheorghe Carp care le-a urat celor prezenţi „să prindă un loc de la coadă” în acest top mai mult sau mai puţin infam.

Continue reading →

Mare concurs, mare!!!

Posted on by
Reply

Sa se dea anunt in tara, cu surle si trambite, cu cai si calareti, cu ilene cosanzene si feti frumosi. 

Toti bloggerii sunt anuntati sa-si ascuta creioanele, sa-si antreneze falangele si metacarpienele, sa-si procure cea mai buna cafea si sa-si trimita copii in siguranta.  Maria sa PC NEWS anunta un concurs pe numele sau SuperBlog 2008. Vitejii mei, sunteti asteptati cu totii. In joc nu e doar premiul de 10000 (zece mii) de dolari, e in joc reputatia, prestanta, inventivitatea, inteligenta voastra. Nu poate fi decat un castigator. Restul vor pleca cu capetele plecate.

Fie ca cel mai bun blogger sa castige. 

Mai multe detalii aici.

P.S. Cu voia dumneavoastra, eu, Dan Pop mi-am anuntat intentia de a participa.

Comunismul, iluzia perfectiunii

Posted on by
Reply

Este vorba despre mania grandorii care stim bine ca este un punt esential al comunismului. Totul trebuie sa fie perfect, totul trebuie sa fie peste capitalismul infect, inferior. Ei nu accepta nimic imperfect, iar ceea ce nu intra in marja lor este imediat eliminat. Multi au crezut ca in China e altceva. Multi au vazut China ca un comunisto-capitalism care prin principii si mai ales prin rezultate se poate opune capitalismului de tip american si vest-european. Eu am fost unul dintre credului.

Ei bine, nu. China, cu toata infuzia de capital din alte tari, cu toate investiile, cu tot boom-ul economic si social, ramane in esenta o tara profund comunista. Cu incalcari ale dreptului omului bine camuflate prin iluzii. Iluzii ca totul e roz, ca 1,3 miliarde de oameni sunt mandri de regimul care ii conduce.

Iar restul lumii le-a dat o sansa. Le-a incredintat organizarea Olimpiadei din 2008. Si ce au facut din ea? Ne-au vandut iluzii frumos impachetate. Au folosit un machiaj excesiv, iar cum femeia e sigur mai frumoasa naturala asa si ceva normal, impresionat dar cu imperfectiuni este de preferat in locul unei forme fara fond, unui vas de aur plin cu noroi.

Artificiile au fost … artificiale. Au fost prea frumoase pentru a fi adevarate. Si nu au fost. Au fost realizate digital si montate peste imaginea originala. Culmea, cu tehnologii “capitaliste”  de ultima ora. Tehnologii pe care europenii si americanii desi le aveau la dispozitie nu le-au folosit, din respect pentru public. Explicatia cum ca falsurile au avut menirea doar de a-i proteja pe spectatori nu mai conving pe nimeni.

Probabil cea mai crunta deceptie a ceremoniei a fost faptul ca imnul national nu a fost cantat de acea fetita cu chip de inger, ci a fost mimat. Adevarata cantareata a fost tot o fetita, cu o voce superba, insa care nu arata asa cum vroiau autoritatile chineze. Ei au vrut ca totul sa fie impecabil, au luat o fetita foarte draguta, o alta fetita cu o voce superba si “le-au combinat” intr-un mod care ma dezgusta profund. Sute de milioane de oameni au fost mintiti cu nesimtire. Doar pentru ca totul sa iasa ca la carte. Explicatia data de oficiali m-a lasat cu gura cascata: “Motivul e ca interesul national primeaza”. Dar oare visele fetitei care chiar a cantat? Ce se intampla cu ele? Nimeni nu va sti de ea doar pentru ca dintii ei nu au fost perfecti. Sunt trist dar in acelasi timp revoltat impotriva unei agresiuni asupra umanului ( nu asupra umanitatii ). Video youtube.

O alta acuzatie la adresa Chinei e faptul ca a falsificat varsta a doua gimnaste, care se pare au doar 14 ani, desi in actele oficiale au 16. Mai multe aici.

Cred ca poza aceasta reliefeaza exact realitatea chineza. O lume in care mizeria, saracia, tristetea oamenilor, toate sunt frumos ascunse sub un covor stralucitor, magnific. Poate ca cineva ar trebui “sa aspire” din cand in cand si sa sanctioneze autoritatile chineze.

Totul mi-a amintit de perioada comunismului de la noi, cand pentru Ceausescu se organizau parade de o monumentalitate fascinanta dar in acelasi timp inspaimantatoare. Cand “copii perfecti” erau creati pe banda rulanta. Mai mult ca sigur China o sa ajunga prima putere mondiala in urmatorii 20-30 de ani, mai mult ca sigur ca si pana atunci va arbitra toate deciziile marilor lumii, insa daca nu va scapa de meteahnele comunismului ( iar acum sunt aproape convins ca nu o va face ) atunci nu va reusi decat sa fie o forta de temut nicidecum de admirat. Iar tot ce a facut acum imi da si un sentiment de neliniste pentru viitor. Cu resurse semnificativ mai mari se poate doar ghici ce va putea face.

Perle la BAC, versiunea 2008

Posted on by
1

Premiul I, cu felicitari, coronita si orice mai vreti:

“Eminescu a scris Luceafarul pentru ca l-a vazut mai mare decat toate stelele si de aceea ia placut … Luceafarul s-a transformat intr-un flacau pentru ca altfel nu putea so iubeasca pe fata imparatului dar pe urma s-a nasolit treaba pentru ca fata aia iubea pe altul si Luceafarul s-a intors in cer de unde cazuse”

Premiul II:

“Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cand cel care scrie basmul este incult si basmul este incult, adica opus basmului cult, dar amandoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si celalalt in alt fel”

Premiul III:

“Ghilimelele apar numai atunci cand vorbeste cineva, chiar si in soapta”

Mentiuni notabile:

“Adica Ion zacea atat de adanc incat nici nu si-a dat seama ca a uitat lumina aprinsa si era atat de lenes ca nici becul nu la mai sters de praf si de aceea lumina era murdara”; (n.n.: la acest subpunct de la Subiectul 1, cerinta era urmatoarea: Comenteaza in 6 – 10 randuri secventa descriptiva …. , evidentiind relatia dintre fondul de idei si mijloacele artistice)

“Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in randuri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri”

“Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cat o carte groasa, si are atatea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intalnesti cu ea si in final”

P.S. : Traiasca noua generatie …. vai de noi 😛